Răsărit împreună

eram sublimi, dar oarecum pragmatici
mergând spre steaua nordului, adiacent,
fiorduri mari le străbăteam galactici
de mână strânşi spre un destin fluent

eram sublimi în salturi colosale
şi copleşiţi de pasul inocent
prin sfere în rotaţii abisale
de mână strânşi spre un destin fluent

eram sublimi pân-la perfecţiune
priveam în urmă, meteoric, indecent,
cum geometric soarele apune
şi-apoi răsare-n noi incadescent!

poezie de Valeriu Marius Ciungan din Poveste de toamnă
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul reîntâlnirii

Ne-alunecă gândul spre şcoală,
Eram tineri elevi, nebunatici...
Amintiri veneau ca năvală,
Iar noi ne priveam enigmatici.

Aveam şi profesori simpatici,
E adevăr, nu-i vreo greşeală.
Ne-alunecă gândul spre şcoală,
Eram tineri elevi, nebunatici.

Zgomotoşi, intrat-am în sală,
Nu ne credeam singuratici,
Eram reuniţi în clasa liceală
Şi visam cu ochi extatici...

Ne-alunecă gândul spre şcoală.

rondel de Ioan Friciu (8 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram...

Eram şi carne şi pământ
Eram o şoaptă de pârâu,
Dar în contextul absolut
Rodisem într-un spic de grâu,

Eram iluzia compactă
A unui fapt redat în sine,
Eram renaşterea la vatră
Şi mai eram... gustul de pâine,

Eram probabil prin ispită,
-sub auspiciul de erată-
O viaţă tristă, risipită
În rame cu natură moartă.

poezie de Cristian Neagu din Academia de poezie (9 septembrie 2015)
Adăugat de Cristian Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram

eram într-o zonă gri
tu tot nu plecasei
aici e ţărmul iubirii spuneai
şi luna dicta un murmur de lună
alunecau printre noi capcane de aer
cădeau amintiri de pe acoperiş
senzaţii de adio se zbăteau printre frunze
şi noi încă eram ţinându-ne de mână
sau poate ne gândeam
la o vreme din urmă
eram într-o zonă gri
spuneau nu vă treziţi
lăsaţi copacii să doarmă
se moare circular cu o talpă afară

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret

Eram mic. De două palme eram
îmi spune mama acum,
plângând căutam spre sânul cu lapte.
Eram ţânc. De-o şchioapă eram,
vântul şi ploaia mi se-ngânau
în jocurile tandre.
Sunt mare. Un brad creşte sub hainele mele,
şi mama îmi spune acum
că tot n-am înţeles tainele vremii.

poezie de Laurenţiu Nelu Rădoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre stelele căzătoare

cred că pe atunci ţi-ai fost pus
toate speranţele
în mine,
eu abia învăţasem să te ţin de mână
împotriva destinului,
să stau drept într-o lume nevertebrată,

într-o zi m-am îndrăgostit de dansul nostru
deasupra pământului,
era ca un pas în doi
în stratosferă
spre o destinaţie nedefinită,

nu ne învăţase nimeni despre primejdii,
lumea ne cenzura nevinovăţia
prin pătrate de sticlă,
printr-un ochi de fereastră,

descifram rostul nostru în zodii,
în potcoave de cai morţi,
printre pietre de râu,
în rotocoale de praf de pe drum,

abia învăţam să te privesc
între patru pereţi
dezbrăcată
de inocenţă,
eram doar nişte copii mari
care voiau să urce
de mână nişte trepte,
spre stelele
căzătoare.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţie

eram şi cântec, şi cuvânt
eram şi aer, eram ape
dar nu ştiam că sunt aproape
trimis de Tine pe pământ

eram, scânteie, eram gând
şi degete eram pe clape
dar nu ştiam prin ce supape
mă vei turna în om de rând

azi sunt şi zâmbet, şi alint
şi lacrimă pe sub pleoape
dar tot nu ştiu de eşti aproape
ori mai departe ca oricând...

poezie de Iurie Osoianu (24 iunie 2017)
Adăugat de moldoveanul ipocritic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram timid, erai o divă

Eram timid, erai o divă
Şi te priveam cu jind, cu dor...
Lucram la cooperativă,
Tu pe merţan, eu pe tractor.

Ne mai vedeam pe coridor,
La sediu, când treceai, lascivă;
Eram timid, erai o divă
Şi te priveam cu jind, cu dor.

Odată m-am drogat cu clor
Şi am făcut o tentativă,
Dar ai rămas inexpresivă
Şi-am încercat să mă omor...

Eram timid, erai o divă.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţă urbană

Ne-am plimbat odat' mână-n mână
Ca doi cetăţeni liberi, când
Ne-au trădat pietonii din umbră
Şi pe mâini de poliţişti ne-au vândut.
Nu ştiu de aveam paşaport sau nu,
Eram tânăr, ea doar o copilă.
Ne urmară interogatorii
Bătăi şi control pentru viză.
Ce putem să le spun despre mine
În ochii lor eram un hooligan
Mână-n mână şi-n gând cu o fată
Despre care nimic nu ştiam.
Turnătorii rânjeau din umbră
Iară noi ne priveam făr' să ştim
Gândind dacă vom mai fi liberi
Sau dacă va fi dat să murim.
Într-o clipă văzui viaţa-n cioburi
Lăfăind în bancnote pătate
Ce curgeau printre gânduri ca râul greu
Spălând pietre însângerate.
După cinci zile de carceră eram
Morţi de foame, nesomn, sânge, plâns
Pumni în faţă şi-n nas încă fumegau
Şi tot nu le era de ajuns.
Plini de vânătăi ne-au dat drumul
Dar n-avem nici un ţel spre-napoi.
Nu făcusem vreun rău, la nimeni,
Dar ne-au rupt sufletele din noi.
Păsări albe zburau peste aer
Eram liberi, dar drum nu-aveam.
Spre ce lumi de atunci ne-ndreptam mereu
Din ce lume veneam şi mergeam...

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baladă

Eram tânăr, viguros,
Urcam dealurile pe jos,
Străbăteam la pas poteci
Chiar şi în clipele reci.

Ascultam păsări cum cântă,
Izvoare cu apa sfântă,
Ochii-mi alergau în zare
În fulger de căprioare.

Întindeam mâna spre cer,
Codrul nu era stingher,
Dealul mi se părea mic,
Ori eu eram mai voinic!

Acum dealul s-a mărit,
Îl privesc din asfinţit,
Pasul nu-l mai prea străbate,
Gândurile adună şoapte.

În curând voi fi sub deal,
Iarbă verde pentru cal,
El să mai fie fugar
Pe tărâmul legendar.

Că mi-a fost să-mi fie drag
Dealu-ncoronat cu fag,
Cu stejari şi tei din tei
Unde am iubit femei.

Totul însă va rămâne
Un lătrat prelung de câine,
O cruce-n cădelniţare
Şi-o baladă în uitare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram şi nu eram

mi-a fost greu să fiu simplu
mi-a fost uşor
am avut curaj - nu
mi-a fost frică şi am avut timp
să-l citesc pe jung -
eram şi nu eram intere
sat (!?) de psihoterapia
clinică
nu mi-a fost greu să-l citesc
pe freud
eram şi nu eram
interesat de psihanaliză
impulsuri şi nevroze
l-am lăsat pe jung
l-am lăsat pe freud
m-am refugiat pe moldova
eram şi nu eram nomad
stăteam pe malul râu
lui jung i-am pus gând rău
şi lui freud
eram şi nu eram un caz
psihiatric într-un conflict
inconştient legat de dorinţele
refulate
eram şi nu eram

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După cuvinte

Te vei libera de mine,
Eu voi zbura ca frunza-n vânt
Spre ceru-nalt dar înălţimea
Nu are creastă în cuvânt.

Şi te voi aştepta acolo,
Alambicate răni ce dor,
Le voi ascunde între ceruri
Şi vei fi doar un cititor.

Şi cercul se termină-odat',
Destin din litere făcut,
Am locuit în doi pe-o cale
Şi-apoi pe rând noi am zăcut.

Călatorit-am în cuvinte,
Ţi-aduci aminte cum scriam?
Acum, eu am uitat silabe,
Atunci, uitam ce mai eram.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creaţia şi iubirea rămân polii sublimi ai dăruirii.

aforism de Vasile Ghica din Rezervaţie gri (mai 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ani în urmă, îmi doream să cumpăr un apartament în New York. Eram o femeie singură – tocmai trecusem de un divorţ – aveam trei copii, eram în lumea show-business-ului şi eram neagră. Părea ceva imposibil.

citat din Diana Ross
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te însoţeam
Pe cărarea spre casă
Eram pereche

haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveam printre gene timpul trecând, dar mă simţeam evadată din acest timp. Eram doar martora trecerii lui, inofensivă, indiferentă, eram martora însăşi existenţei mele, examinându-mi suferinţele sufletului, eram martora durerii ce se cerea ca ofrandă fericirii promise.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din viaţă

Mi-a bătut în poartă Fericirea
Şi intrând în curte m-a strigat.
Eram dus alături cu iubirea.
A-nchis poarta iute şi-a plecat.

Mi-a bătut de-asemeni Bucuria.
A intrat, a stat sub pomii goi.
N-a văzut pe nimeni să-i vorbească
Şi-a plecat grăbită înapoi.

Într-o seară, luminând pe stradă,
Mi-a bătut şi Steaua mea — de sus
Tot aşa, eram plecat aproape,
Şi-a strâns fusta-n mână şi s-a dus.

Mi-a bătut în poartă şi Necazul.
Eram dus departe. Liniştit,
S-a întins pe ţolul de la uşă
Şi m-a aşteptat până-am venit.

poezie celebră de Virgil Carianopol din Inedite (1966)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii frumoşi (acrostih)

Ca noi mlădiţe i-a crescut
O mamă scumpă, ţara lor,
Primind iubire ca şi scut
Ivit în prag de sărbători.
Iubesc pădurile de brad
Foşnind în adieri de vânt,
Rotindu-şi conuri care cad
Uşoare, pe fertil pământ.
Maturi se vor vedea apoi,
Ostaşi ai patriei, sublimi,
Stând pavăză pe ger şi ploi
Isteţi urcând spre înălţimi.

poezie de Gabriela Genţiana Groza (21 decembrie 2019)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram uşor şi dansam...

obosite de drum, abia-mi mai târam
picioarele grele... şi-abia-mi mai duceam
povara din spate precum calul în ham...
adormisem sub cerul adânc şi visam
eram uşor şi dansam...

mă priveam cu mândrie în fiece geam
un tânăr efeb... îmi plăcea ce vedeam!
tânărul sprinten eu însumi eram
la toţi, în cale, generos le zâmbeam
printre oameni şi lucruri dansam...

valsam fără teamă printre oameni şi cai
alergam către tine ca bigotul spre rai
surâdeam fericit... dar tu-n zare fugeai...
că nu te mai pot ajunge parcă-mi spuneai
din visul adânc mă trezeai...

poezie de Grig Salvan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mână întinsă...

O mână întinsă spre Tine, Doamne,
Mă-nalţă din dureri spre plăceri,
Spre lumina de vis, spre iubire,
Spre ieşirea din trecute tăceri.

O mână crescută din bunul pământ,
Cu ierburi, cu pajişte-ntinsă,
Cu munţii ce-au fesuri de brazi,
Vrea rugămintea de mamă atinsă.

Păsări din zbor şi stele din nalt
Să-mi fie prin dânsa aproape în viaţă,
Raiul măreţ pentru copiii copilului om,
S-aducă speranţă, nu tulbure ceaţă.

Mâna-i întinsă, primeşte-o la Tine,
Dăruieşte-i nemuritor împlinire,
Pace în suflet şi nu întunecimi;
Dă-ne o fărâmă din veşnica iubire!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge cu fulgi mari...

Iar ninge cu fulgi mari
pe strada noastră,
împodobind castani
necontenit,
dansează ilegal
prin urme îngeri,
şi ceasul din odaie
a murit.

Încă un an
coboară peste mine,
mă pregătesc
de-un nou recensământ,
trăiri se scurg
necontrolat prin mână,
încetul cu încetul
spre pământ.

Şi dezertez
spre alte anotimpuri,
cumplit de tristă-n
tragicul destin,
compun cuvinte
parcă la-ntâmplare,
îmbătrânind în golul
clandestin.

Azi ninge peste mine,
timpul strigă,
mă regăsesc
în visul de-mprumut,
trec ilegal
pe strada noastră îngeri,
valsând din nou la
modul absolut.

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!