Priveam printre gene timpul trecând, dar mă simțeam evadată din acest timp. Eram doar martora trecerii lui, inofensivă, indiferentă, eram martora însăși exis...
Priveam printre gene timpul trecând, dar mă simțeam evadată din acest timp. Eram doar martora trecerii lui, inofensivă, indiferentă, eram martora însăși existenței mele, examinându-mi suferințele sufletului, eram martora durerii ce se cerea ca ofrandă fericirii promise.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.