* * *

Trec morţii şiraguri, şiraguri
Ca stolul de păsări cu repezi aripe
Mai iute ca focul cel straşnic
Spre-al zeului nopţii liman se avântă.
..........................
Tot hoituri şi hoituri. Nu-i cine să-i plângă
În jurul lor morţii duc moartea.

poezie celebră de Sofocle din Oedip Rege (429 î.Hr.), traducere de George Fotino
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe scurt despre toamna

Septembrie,
trec prin tine
ca printr-o mare de moarte,
în jurul meu doar hoituri de-ntâmplări,
septembrie, anotimp în anotimp,
dureros ca o smulgere
septembrie, moarte de fulgere.

poezie de Veronica Popa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciunea morţii

Cine nu se naşte nu moare.
Moartea e cea mai trainică lucrare a lui Dumnezeu.
Soarta ta este de muritor, dorinţele te depăşesc.
Cu cât ai mai mult, cu atât pierzi mai mult prin moarte.
Râsul este izvorul vieţii, plânsul este al morţii.
Să trăieşti ca şi cum ai fi nemuritor, să mori cu aceeaşi credinţă.
În fiecare om zace un mort – trecutul.
Când mori te întorci la locul naşterii.
Nu vorbi des despre moarte, îi poţi atrage atenţia.
Datorită morţii a intrat morala în viaţa noastră.
Viaţa este un împrumut al morţii.
Pot trăi la nesfârşit cei ce nu au nimic de făcut.
Când ştii de toate mergi spre moarte cu ochii închişi.
De unde ştim că nu ne aşteaptă cu dor cei care au plecat?
Ştim că vom muri, dar nu ştim uneori că am murit deja.
Nu mă preocupă moartea acum, am să mă ocup de ea după.
Moartea ta este treaba altora, nici tu nu te poţi ocupa de ea.
Nu ducem lipsă de timp, ci de viaţă.
Cunosc moartea mai bine decât morţii.
Cine pătrunde trufaş în moarte?
Cineva arde, cineva putrezeşte în viaţă fiind.
Orice termen de garanţie aminteşte de moarte.
Spitalele au nevoie de bolnavi, cimitirele de morţi.
Cei vii se duc, morţii rămân ca martori.
Când viaţa nu există, nici moartea nu are loc.
Iubirea nu ne apropie şi nici nu ne depărtează de moarte, dar ne dă curaj.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta spre fericire

A nins...
încă o Ana Karenina
a căzut răpusă de dragoste...
Trenul vieţii
nu mai opreşte în gară...
Aleargă
pătând şinele
cu sângele cald...
Nebunia dragostei a
dus-o în braţele morţii...

În jurul ei
nu mai e nici un conte,
în jurul ei
nu-i decât moartea...
Aprinde-i acestei nefericite
o lumânare
şi deschide-i
poarta spre infinit...

poezie de Any Drăgoianu (2008)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vigor mortis

Şi pietre, aud pietre crăpând de jale seacă
Şi liniştea aşterne la tâmple promoroacă
Şi bântuie-o stihie prin colţurile nopţii
Şi morţii sunt cu viii şi viii sunt cu morţii.

Şi câinii-şi muşcă limba şi limba li se-nnoadă,
Sunt javre hămesite ce şuieră din coadă,
Şi corbii se adună, având la îndemână
Cadavre aburinde, căzute într-o rână.

Şi sângele e negru şi sângele încheagă
Şi moartea-i viguroasă şi viaţa este bleagă
Şi viermii se îndoapă din leşuri putrezite
Şi porţi spre izbăvire ce straşnic sunt păzite.

poezie de Ionuţ Caragea (2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bârfitorii

Ca muştele pe hoituri, pe-o pradă prădătorii,
Ca viermii-ntr-un cadavru se-adună bârfitorii.

distih de George Budoi din Dicţionarul bârfei (21 februarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

boabe de rouă
şiraguri de mărgele
rupte din senin

haiku de Marioara Vişan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie are nevoie de nesfârşite şiraguri de perle.

citat clasic din Coco Chanel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harul versurilor mute

Harul versurilor mute,
Pe căi de ele ştiute,
Muzele îl picurară
Drept la mine-n călimară.
În cerneală-albastră tocul
Şi-a-nrădăcinat norocul,
Păşind pe-ale cărţii pagini,
Nelăsându-le-n paragini.
Şi-alte patru ursitoare,
Adunate-n şezătoare,
Mi-au pus în mână condeiul,
Florile de crin şi teiul
Şi vorbe nenumărate,
Să le-ntorc pe feţe toate.
Rimele împerecheate
Se avântă deşucheate,
Îmboldindu-mi mintea iute
Vers cu vers să se sărute.
Contopite-n poezie
Aşteptau de-o veşnicie,
Stând la poarta minţii strajă
Şi cuprinse ca de-o vrajă,
In perechi, sau nepereche,
Să dezmierde vreo ureche.
Aşternute pe hârtie
S-au unit în cununie,
Sub coperta cărţii mele,
Ca-n şiraguri de mărgele.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când morţii sunt aşa departe

Nu mai gândi la zilele apuse,
Nu mai privi la umbrele rămase
În urmă; sufletele duse
În altă lume - cine ştie? – poate
Ne uită.

Când morţii sunt aşa departe,
Şi când de la pământ la stele
Atâta cale ne desparte,
Durerea – cine ştie? – dacă
La cer peste morminte poate
Să treacă.

Priveşte-n jurul tău – e marea
Vieţei; pleacă şi o-nfruntă,
Îmbată-ţi ochii-n contemplarea
Minunilor ce te aşteaptă;
Trăieşte, mergi oriunde soarta
Te-ndreaptă.

poezie celebră de Ovid Densusianu din Limanuri albe (1912)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuntă în codru

Trec căruţe zgribulite
trec gonind în urma lor
şatrele se-aprind cărunte
în scânteia codrilor

Au plecat să ducă zvonul
unui alt tărâm de seamă
dar ajuns-au în amvonul
care nici azi nu îi cheamă

Pe un colţ de roată-amară
şedea desumflat norocul
şi o carte mai impară
ducea în pădure jocul

Boabe de cacao repezi
şedeau sub pleoape acute
şedeau, se plimbau şi lespezi
se rupeau în pagini rupte

Doar roza în firul nopţii
împletea pământul gol
să arunce-n ceasul morţii
mlaştina fără nămol

Se-arcuieşte-n şolduri struna
se-mpleteşte-n mâini semeţe
fusta îi dansează luna
stelele îi cad râzleţe

poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caii se trag în lumină

orbi
coamele grele
cară hoituri
pe drumul îngust

moartea plimbă somnul
din casă în casă
un cântec de leagăn

mă prinde mama
căţărată
în podul cu amintiri

praful intră adânc
sub unghiile lungi
vopsite
cu negru

pe uşa din spate
intră
tata
cu miros de alccol

mă ia de mână
orbeşte
şi calul nechează
în ploaie

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morţii cu morţii şi viii cu morţii viitori.

aforism de Mihail Mataringa (10 aprilie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea n-are flec la tocuri

de trăit, trăim prin vise
sau prin jocuri de culise;
viaţa este-un schimb de focuri,
moartea n-are flec la tocuri.

gândul morţii ne apasă
şi ne smulge o grimasă;
suntem predispuşi la şocuri:
moartea n-are flec la tocuri.

am rămas fără cuvinte...
morţii strigă din morminte:
hai să facem schimb de locuri!
moartea n-are flec la tocuri.

poezie de Ionuţ Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasă femeie

vremelnică soartă
mă ispiteşti
să cred azi în tine
nu ştiu cine eşti

născută din mare
îţi simt legănarea
rochiţa din valuri
acoperă zarea

şiraguri de perle
sidef risipesc...
frumoasă femeie
de ce m-ai ales?

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura s-a arătat darnică numai cu cei pe care i-a scutit de obsesia morţii. Dacă-i firesc să mori, nu-i deloc firesc să zaboveşti asupra morţii.

Emil Cioran în Eseuri
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deplinătatea morţii

Încerci să faci ceva relativ din irevocabilitatea morţii
soţului tău, presupunând că el este încă viu în alt univers.
Dar tu nu poţi face deplinătatea morţii relativă,
indiferent cât de multe trucuri psihologice foloseşti.

poezie de Kenzaburō Ōe, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte bună

Un cocoş strident anunţă
moartea stelelor de azi
şi a viselor nocturne
cu femei şi cu bărbaţi.

Bate moale vântul nopţii
pe sub ceru-ncercănat
risipind durerea morţii
şi mirosul de păcat.

Credincios un câine negru
se întoarce la stăpâni,
părăsind pentru o noapte
vânătorea de nebuni.

Târşâind încet pe stradă
se retrag spre vizuini
toţi ce caut-a nopţii pradă.
Oameni buni dar şi meschini.

Din clopotniţa bătrână
se aude înfundat
dăngănitul ce alină
sufletul întunecat.

Dimineaţa luminoasă
ce apare dupa colţ
şterge noaptea-nghesuită
de nebuni, neghiobi si hoţi.

Mai începe-o zi nebună,
sper să trec şi peste ea
ca să-nceapă-a nopţii vrajă.
Ziua bună, draga mea.

poezie de Silviu Ciortan (3 martie 2009)
Adăugat de Silviu Ciortan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de viaţă

Dac-ar fi moartea să fie,
Mi-ar fi cel mai bun amic;
M-aş lăsa de poezie,
Nu mi-aş mai dori nimic.

Dar e numai o poveste,
Nu e cine ştie ce;
Învierea-i, dacă este,
Moartea morţii, dacă e.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (27 decembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleluia!

E miezu nopţii
Iar noi
În spatele morţii
Cântăm
Privind spre rai strigăm
Aleluia!

Şi vin cu toţii
Să vadă
Chemând toţi morţii
Să plângă
Pe cei rămaşi în viaţă
Căzuţi.

Vrem să bată clopotele
Aleluia!
Să strige îngerii din nori
Convoi
De arhangheli să zboare
Plângând.

Şi-atunci noi fugim
După cripte
După poarta iadului privim
Murim
În faţa luminii ne topim
Zâmbind.

Iar crucea acelui Împărat
Ne-nvie
Ne scaldă-n pucioasă
Ne-aruncă
În purgatoriul numit Pământ
Sfânt.

Şi v-om rămâne cu voi
Până plătiţi
Până vă credeţi sfinţi
Fericiţi
Din umbră vă v-om cânta aleluia!
În timp ce muriţi.

poezie de Alin Ojog (20 mai 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul nopţii

Amurgul sfâşâie perdeaua nopţii,
Fâlfâie neguri pe-aripi de lilieci,
Scrâşneşte-n ţipete zăvorul porţii,
Vântul porneşte adierile reci.

Stele nu pot aprinde focul torţii,
Făpturi ciudate adună norii seci,
Amurgul sfâşâie perdeaua nopţii,
Fâlfâie neguri pe-aripi de lilieci.

Rămâi, iubito, e noapte, să nu pleci,
Să ne păzim lumina-n faţa sorţii,
Nu lăsăm pradă viaţa-n gheara morţii,
Să înfruntăm singurătatea în veci,
Amurgul sfâşâie perdeaua nopţii!

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!