Harul versurilor mute

Harul versurilor mute,
Pe căi de ele ştiute,
Muzele îl picurară
Drept la mine-n călimară.
În cerneală-albastră tocul
Şi-a-nrădăcinat norocul,
Păşind pe-ale cărţii pagini,
Nelăsându-le-n paragini.
Şi-alte patru ursitoare,
Adunate-n şezătoare,
Mi-au pus în mână condeiul,
Florile de crin şi teiul
Şi vorbe nenumărate,
Să le-ntorc pe feţe toate.
Rimele împerecheate
Se avântă deşucheate,
Îmboldindu-mi mintea iute
Vers cu vers să se sărute.
Contopite-n poezie
Aşteptau de-o veşnicie,
Stând la poarta minţii strajă
Şi cuprinse ca de-o vrajă,
In perechi, sau nepereche,
Să dezmierde vreo ureche.
Aşternute pe hârtie
S-au unit în cununie,
Sub coperta cărţii mele,
Ca-n şiraguri de mărgele.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viziuni lucide

îmbrăţişez luminile ce stau de strajă
sondez dimensiunea gândului ocult
m-a cuprins de-o vreme minunată vrajă
din simfonia vieţii cu care exult.

chemarea poeziei o ascult mirată
inspiraţii superbe le ilustrez în vers
fericirea poetică este asigurată
de steaua mea ce dăinuie în univers.

pasiunea scrisului este sublim tezaur
imbold precis să vibrez cu condeiul
viziuni lucide nutresc cununi de laur
să se încununeze de-a pururea temeiul.

alung zbuciumul nopţii cu veghe de faur
şi privesc uimită cum freamătă teiul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua mondială a cărţii

De vrei s-agăţi o Damă bine,
Nu se întâmplă ca la teatru.
Valet sau Rigă-i vai de tine,
Când vine-un As, cu-n patru ori patru!

epigramă de Mihaela Banu din Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A-nflorit Teiul iar, Iubite!

A-nflorit teiul nostru azi, iubite
Şi florile-i albe dansează în vânt
Eu, singură, cu cărţile-ndrăgite
La umbra lui m-aşez, pe vechiul tău veşmânt
Un vers încep, din pagini aurite
Şi regăsesc numele tău în gând
Mă cheamă dorurile tale răscolite
De florile ce cad pe trupul meu arzând

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-au amuţit cuvintele ...

Aseară, când am vrut să scriu,
mi-au amuţit cuvintele
şi mi-au sărit din pagină,
rămasă-n paragină.
Se vede treaba că era târziu-
Doar virgule erau pe foi
şi puncte câte frunză
Şi-un semn alungit, de mirare
cerea ajutoare,
s-aducă vorbele 'napoi...
Dar toate erau la culcare
ostenite de-atâta rostit.
Găsindu-şi rimele pereche,
dormeau pe-o ureche,
printre cărţi şi sertare...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru dragostea de-o fată

M-ating stelele pe frunte,
Când îmi port crucea pe munte,
Unde-a mea Golgotă-mi cere,
Să-mi crucific în tăcere

Verbul sfânt, născut odată
Pentru dragostea de-o fată,
Plămădită-n Cer de mine
Din petalele virgine,

Să rămână nepătată
Prin iubirea mea curată,
Veşnic şi-înc-o veşnicie
În smerita-mi Poezie,

Care-ncearcă azi a duce
Nemurirea-n vers pe Cruce,
Cu o dragoste de stele
Prin iubirea vieţii mele!

poezie de Pavel Lică din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

poemele în vers alb
zburând metaforic
printre creaţii
rănesc rimele
versurilor clasice

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vers...

un vers aşi scrie, suprematic
ca pana corbului de negru
cu rimele sunând flegmatic
cu ritmul răguşit de febră

un vers care să-mi fie pâine
un vers punînd pe pâine sare
un imn poemelor de mâine
zvîcninde-n triste capilare

un vers mai strict decât o simplă
dulcegărie lent rîmată
un glonte rătăcit prin tâmplă
şi stors cu lacrima curată

un vers cutremurind şi munţii
un vers rostolind şi mare
un vers cu brazde-n largul frunţii
arate-n fugă de tractoare

un vers în care curcubee
să-mi fie punte să pot trece
peste pâraiele lactee
cu ape cristalin de rece

un vers care mereu să doară
un vers care-i mereu "iubeşte"
un vers care să nu mai moară
chiar dacă nimeni nu-l citeşte...

poezie de Iurie Osoianu (15 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dormi?!

Dormi, femeie adorată?!
Buza mea, de dor uscată,
Vrea pe gura-ţi să se-adape;
Vino-aproape, mai aproape!

Dormi, frumoasa mea iubită?!
Carnea mea-i de-a ta lihnită.
Liniştea de piept se frânge.
Întunericul mă strânge.

Dormi, tu, suflet nepereche?!
Eu iţi murmur la ureche
Vorbe de alint, dojene,
Înjghebate în catrene.

Dormi, mireasa mea ursită?!
M-a orbit timp de-o clipită
Aurul sclipind în plete,
Cum lucesc pe cer comete.

Dormi, tu, fără de prihană?!
Sufletul mi-e vie rană.
Singur, mi-e urât şi-mi plouă,
Cu argint din luna nouă.

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vers

Eu n-am timp să mai scriu perfect,
Că, de-aş avea, nici n-aş mai scrie,
Ci m-aş lăsa o veşnicie
Să te iubesc fără defect.

Apoi m-aş apuca să-nvăţ
La ritm, la vers, la prozodie;
Urechile să vă răsfăţ,
Devoratori de poezie.

Dar, lume, sunt dator la stele,
Şi toate versurile mele,
Împrumutate de la praf,
Sunt versiuni la epitaf.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (22 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie, poezie

Poezie, poezie,
Deşi sunt femei o mie
Eu îţi dau iubirea ţie
Ca pe o bijuterie.

Poezie, poezie,
Eşti frumoasă şi zglobie
Te sărut cu bucurie,
Cea mai bună terapie!

Poezie, poezie,
Este limpede, se ştie
Am face-o mare prostie
Să nu fim soţ şi soţie.

Poezie, poezie,
Nu ne leagă o hârtie,
Când iubeşti cu-aşa tărie
Eşti unit pe veşnicie.

poezie de Octavian Cocoş (29 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi să îmi răspunzi, poete?!

Poţi să îmi răspunzi, poete, vreun cuvânt mai ai la tine,
Pentru mine, ce-n iubire sclav am fost şi am rămas?!
De iubirea mi-este scrisă-n slova cărţii sibiline,
Sub coperţi închise-n pripă, strâns legate-n canafas?!

Poţi să îmi răspunzi, poete?! Vreun biet vers ai la-ndemână,
Să-ntocmeşti o odisee, despre-un nesfârşit calvar,
Sau în ceasul de pe urmă mă voi odihni-n ţărână,
Fără să mă ştie nimeni, simplu mort pe-un inventar?!

Poţi să îmi răspunzi, poete?! Poate-ţi prisoseşte-o strofă
Din eternul somn al morţii să mă scoţi nemuritor,
Să-mi privesc sfârşitu-n faţă nu ca pe o catastrofă,
Ci ca pe o ploaie-n treacăt, peste Styxul curgător?!

Poţi să îmi răspunzi, poete?! Mi-ai făcut o poezie,
Mie-ndrăgostitul veşnic, ce-am bătut la poarta ta,
Ce-am purtat o viaţă-ntreagă a iubirilor făclie?!
A sosit clipa, poete, scrie, nu mă întrista!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autobiografie corporală

bărbia mea cam strâmbă şi-ntr-o parte
e o aluzie ironică şi tristă
la indecisele iluzii ce deşarte
în versurile mele mai persistă

iar ochiul meu adânc şi obosit
izvorul meu de vise şi lumină
se stinge ca un astru rătăcit
în universuri paralele de retină

auzul meu perfect ca un auz
călcat de Ursa Mare pe ureche
mă face ca să simt pân -la refuz
c-accentele din versuri n-au pereche

şi mână ruptă şi piciorul frânt
şi inima mai moartă decât vie
sunt un tribut mereu plătit în vânt
ca-n vers să fiu o pură armonie

a mai rămas doar craniul meu chel
şi creerul cu dram de raţiune
şi-nca ceva mai mult decât rebel
mai mult decât adânc, decât genune

dar nu mai mult decât un instrument
a unui infinit de energie
din care curge flux adiacent
acestei raţiuni de apă vie

de aia şi sunt rob, de aia scriu
de aia-s sugrumat de fantezie
să ştie toţi, că lutul pământiu
ca chip şi asemănare e Poezie

Infinitate, iartă-mă c-am obosit
Divinitate, sunt mereu la datorie
de Tine numai Doamne, sunt iubit
Şi Te iubesc -o recunosc-la nebunie

Şi-Ţi mulţămesc că am un drept întreg
să mă aştern în simple rânduri pe hârtie
şi dispunând de libera alegere- aleg
de pe hârtie să mă scurg în veşnicie...

poezie de Iurie Osoianu (16 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai cu mine-n poezie!

Curg emoţiile-n vers, pe o coală de hârtie...
Lasă vânarea de vânt, hai cu mine-n poezie,
să îţi cresc aripi de Înger, să te-nvăţ zborul uitat!
Dintre sufletele triste, numai tu eşti invitat.

Clipa mea de fericire o împart cu tine-acum.
Nu vreau să ne treacă viaţa, fără gust, nici orişicum!
Crede-mă, din când în când, e mai bine printre stele!
Vino-n fantezia mea, intră-n visurile mele!

Cu cerneală de IUBIRE îţi scriu gânduri şi fiori,
când "înnebunesc salcâmii", ne-nvelim cu dor şi flori.
Ne vom odihni de lume şi de zbuciumu-i etern
şi promit că-n vraja nopţii poezie-am să-ţi aştern!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce nebunie cu neputinţă de privit se va forma şi se va deforma pe cerul mereu frământat al minţii mele, al cărţii mele?

Mircea Cărtărescu în Orbitor. Corpul
Adăugat de Diana T
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminătorul şi lebăda de rouă

Mergeam lângă măşti oglindă
Cu privire ce părea prea senină
Cu soapta reflexiei mele blândă
Neştiind că mă uitam la a mea ocnă..

Si le intrebam "am eu pereche"
Hoinarul nebun într-o ureche
Ce nu-i pasă de nisipul ce curge
Dacă talpa obosită-i plânge

Nevoit cu un trandafir să alerge
Cercul pământului şi-ncă o leghe
Să stea la geam cu gerul de veghe
Iubita-năuntru poate-l întelege.

Ce trufasă mândră rece-mi zice...
"Esti trecător lumii ce trece"
Ce mă îngheată in cocon rece
Cu poezia arzând în foc atroce...

Ea,.. care ma salvat de la moarte
Făcându-mi pat din a ei carte
Hrănindu-mă-n blid de stele ciobite
Mângâiat doar de fluturi cu lăute...

Ce mi-au adus în roi de quasari
O lebedă de rouă din curcubeie
Ce mi-a dat iarba şoaptelor, zeie!
Poeţilor! Pentru a lor samsari!

Şoptind tandru poemul poemurilor!
Metafora avatar a versurilor!
Piatra filozofală a poeziei!
Dându-mi strălucire întuneciei!

Cu glas mai alb decât orice alb
Ea, lebăda de rouă din călimară...
In acest Univers fără vreo umbră.
Ce mi-a soptit tandru-n înger dalb

"Esti poetul nepereche în veci
Prin toate lumile ce o să treci!
Nu te uita-n oglinzi perfide...
Priveşte roua ce mă cuprinde

Ea te auzit şi sa evaporat
Intr-un miros nemaisimţit aici
De când a plecat Luceafărul
Ce acum ţie-n vers Luminătorul"

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar poeţii

Se cern zile şi nopţi în vâltorile vieţii...
În pagini de vise le plâng doar poeţii
Când versuri aştern gânditori pe hârtie.
Ei ştiu – clipele- s muguri de veşnicie.

Şi ei, doar poeţii, în cărţile lor sfinte
Clădesc noi altare din albe cuvinte,
Ei leagănă pruncul şi-adulmecă floarea,
Iubirea şi-o cântă cât râul, cât marea.

Pe mamă o sfinţesc în zâmbet şi în lacrimi,
Pe sfinţi îi înalţă în rugă şi-n datini,
Biserica- o- mbracă în sfânt tricolor,
Prin vers spun o rugă Bunului Dătător.

În faţa morţii reci, cu doruri efemere
Poeţii, prin cuvânt, dezlega- vor mistere...
Prin vers înţepa-vor prostia şi răul
Şi ca-ntr- un bocet blestema-vor ei hăul.

Pe toate poeţii în cărţile lor sfinte
Le ceartă, le-adoră ca Bunul Părinte
Când versuri aştern visători pe hârtie
Ei ştiu – clipele- s muguri de veşnicie.

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe de poveste

Un pustiu uitat sub gheaţă
îmi pare un portret ascuns,
fluturând ca o paiaţă
vorbe care n-au nimic de spus.

Nu suntem numai duiumul
stând pe margini de paragini,
când doar zarea ne e drumul
căutând vorbe în pagini.

Statornicia din noapte
chemările le îngheaţă,
o vorbă sculptată-n carte
ne căutăm pentru o viaţă.

Caut vorbe în izvoare,
frunzele m-ascultă sigur
punând pe destin culoare,
când m-aşează într-un mugur.

poezie de Constantin Rusu (octombrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzie de-o revedere

Îţi aud paşii, ca pe-o rimă,
Ce-mi bat înfrigurate alei
Împolenite în flori de tei,
Pe spuse simţuri... tot victimă.

Din depărtare adii esenţe
Ce numai mintea mea le ştie,
De puf de plopi, de păpădie,
Pe străzi, când ne topeam prezenţe.

Şi trece sunet adiere,
Iar iris curge prin pupile,
Spălând ca-n lacrimi de copile
Dorul, să te-am etern mistere.

Am streaşină la ochi inima,
Pierdută în drum de aşteptare
Şi gând mi-e suflet, într-o floare
Te vrând sublimă, cum vers, rima.

Dar strada e-n miraj, pustie
Şi trup am scorbură, e gol,
Trădat, cum dragostea în vid rol
Şi mintea în scrum... de-o agonie.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

RESPIR PRIN VERS

mi-alunecă creionul pe hârtie
ca florile de tei in poezie
e poleit tot ceru-n răsărit
cu raze aurii şi albe de argint

mi se opreşte pasul uneori
sub ploaia de lumină şi culori
la margine de sat în câmp deschis
in galbenul de grâu ce s-a aprins

mă dor şi ochii. inima mă doare
încerc în timp să caut alinare
şi să zâmbesc în ziua care vine
mi-e dor de noi şi mult prea dor de tine.

respir prin vers când cerul e senin
şi tot prin vers când noaptea cade lin
mi-e timpul martor, n-am uitat o clipă
nici florile de tei, nici lunca înverzită

din depărtare glasul tău mă cheamă
cu lacrima din ploi şi clopot de aramă
dar intre ieri şi azi un zid s-a ridicat
la margine de lume, la margine de sat.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet satiric

Pişcată-ţi este mâna ta de streche,
De mişti în veci condeiul pe hârtie -
Durează-un şir sau fabrică o mie:
Cuvinte-nouă-or fi, dar blaga veche.

Ce are-n gând un om, aceea scrie,
Nimica nou tu n-ai de spus, Ureche,
Cu Pantazi fiind pe veci păreche,
Tu izvodeşti, cel mult, ce dânsul ştie.

Ţi-asamăn fruntea unei vii paragini
Şi vânt şi pleavă sunt a tale scrieri,
De zei lipsite, vai! a tale pagini.

Zadarnic paiul sec al minţii-l trieri,
Drapându-i golul ei cu reci imagini:
Nimic nu iese dintr-un dram de crieri.

sonet epigramatic de Mihai Eminescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!