Drama omului şi a timpului n-o trăieşte decât acela care a separat timpul de existenţă şi care în această disociere, fugind de existenţă, e apăsat de timp. Şi acela simte cum creşte în el timpul asemenea morţii.

Emil Cioran în Principiul satanic în suferinţă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spaima reintegrează, prin cunoaşterea morţii, pe om în cosmos. E o anticipare a procesului morţii, care consistă tocmai în această risipire a ritmurilor corporale în ritmurile cosmice. Conştiinţa individuală se desprinde din contingent şi devine conştiinţa cosmică. Detaşat de cotidian, omul trăieşte drama lumii, drama inexistenţei timpului psihologic.

Ion Biberi în Thanatos: Psihologia morţii
Adăugat de Alexandra A
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă..., acela...,sunt eu

Dacă iubirea linişteşte sufletul,
acela care o oferă, sunt eu.
Dacă dragostea suportă vinovăţia,
acela care o poartă, sunt eu.
Dacă timpul îşi cântă eternitatea,
acela care ascultă, sunt eu.
Dacă pământul îşi arată comorile,
acela care le adună, sunt eu.
Dacă viaţa învinge moartea,
acela care câştigă, sunt eu.
Dacă cerul îşi deschide porţile,
acela care intră sunt eu,
muritor plecat la Dumnezeu.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul este funcţia rapidităţii cu care se schimbă pozele în filmul nostru propriu, ca fapt şi consecinţă, de la o poză la alta. Noi simţim timpul în funcţie de simţirile pe care le experimentăm în acel timp. Dacă luăm, spre exemplu, situaţia omului care se află aşteptând într-un dop de circulaţie, când el se grăbeşte la o întâlnire importantă, el simte fiecare secundă ca fiind eternitatea. În comparaţie cu aceasta, omul care ia cina cu iubita lui la restaurant are impresia că timpul zboară, iar dacă analizăm cele două situaţii, amândoi stau pe aceeaşi axă a timpului şi acela care stă două ore în dop şi acela care petrece două ore la restaurant, numai că simţirile lor crează senzaţia timpului. Dacă eu pot să diger fiecare poză din viaţa mea şi să trec cu viteză la o altă poză, aceasta se numeşte că scurtez timpul. Dacă nu sunt în stare să diger fiecare poză şi rămân prins în ea până o diger, o învăţ şi mă descurc în ea, abia atunci sunt pregătit să trec la o altă poză, deoarece toate aceste poze sunt obligate să creeze în mine pregătirea pentru simţirea Puterii Superioare şi dorinţa de a fi ca Ea. Asta este tot ceea ce acest film trebuie să mă înveţe pe mine.

Michael Laitman în 1000 de sfaturi oentru viaţă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

timp

Timpul este o formă de existenţă a neantului din care se fac calendare.

definiţie aforistică de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!

Direcţia timpului în care un calculator îşi aminteşte trecutul este aceeaşi cu cea în care dezordinea creşte. Asta înseamnă că senzaţia noastră subiectivă de direcţie a timpului, săgeata psihologică a timpului, este determinată de săgeata termodinamică a timpului. Asta face ca legea a doua a termodinamicii să devină aproape banală; dezordinea creşte cu timpul, fiindcă noi măsurăm timpul în direcţia în care creşte dezordinea. Nici că se poate un pariu mai sigur!

Stephen Hawking în Teoria universală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O existenţă care nu ascunde o mare nebunie n-are nici o valoare.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Ovidiu.N
Comentează! | Votează! | Copiază!

În creştinism nu există iubire, ci numai concesivitate. Iar pe acela care s-a crezut mântuitorul lumii, dacă l-ar fi luat de pe cruce înainte de a intra definitiv în nimic, el n-ar mai fi avut nici măcar această concesivitate, această indulgenţă, care este mai mult o aluzie la iubire decât iubire.

Emil Cioran în Principiul satanic în suferinţă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiind una cu viaţa, eşti timp. Trăindu-l, mori împreună cu el, fără îndoieli şi fără chin. Sănătatea perfectă se realizează în asimilarea temporală, pe când starea de boală este o disociere echivalentă. Cu cât percepi mai bine timpul, cu atât eşti mai înaintat într-o dizarmonie organică.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om fericit e acela care preţuieşte ce are, nu acela care se gândeşte tot timpul la mai mult.

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

în realitatea umană, orice existenţă care se cheltuieşte pentru procurarea celor trebuincioase existenţei este deci o existenţă "neadevărată" şi lipsită de libertate. Obiectele muncii nu sunt exteriorizări şi confirmări ale realităţii umane a muncitorului, ci lucruri străine, care aparţin altuia "mărfuri". Datorită acestor realităţi, în munca înstrăinată existenţa omului nu este un mijloc pentru autorealizarea lui, ci invers, sinele omului devine un mijloc al simplei lui existenţe: pura existenţă fizică a muncitorului este scopul în slujba căruia este pusă întreaga sa activitate vitală. Ajungem astfel la rezultatul că omul (muncitorul)se mai simte acţionând liber doar în funcţiile sale animalice mâncatul, băutul şi procrearea sau cel mult şi în folosirea locuinţei, a podoabelor, etc., pe când în funcţiile sale umane el se simte animal. Ceea ce este animalic devine uman, iar ceea ce e uman devine animalic.

citat din Karl Marx
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acela trăieşte, care-i de folos multora; acela trăieşte, care se foloseşte de sine.

citat celebru din Seneca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între oameni există unii care n-au depăşit cu mult forma de existenţă animală sau de plantă.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acela care ţine ochii deschişi mai mult timp, acela trăieşte mai mult.

Boris Kidric în La Belgrad am aflat aceste lucruri
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce defineşte, oare, civilizaţia noastră? Viteza! Oamenii cu­ceresc timpul şi spaţiul, accelerând fără de încetare mijloacele de a le străbate. Viteza nu este altceva decât măsura timpului de care ai nevoie ca să poţi parcurge o distanţă... Şi, uneori, este vorba de distanţa care ne separă de moarte... Opera de artă trebuie să exprime tocmai ceea ce nu se supune morţii, însă trebuie să o facă printr-o asemenea formă, care să rămână şi o mărturie asupra epocii în care trăieşte artistul.

citat celebru din Constantin Brâncuşi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi avem o dublă existenţă: o existenţă în noi şi o existenţă în conştiinţa despre noi a celuilalt.

citat celebru din Titu Maiorescu
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul e cerşetor de existenţă.

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş (1991)
Adăugat de Ella
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acela care m-ar lecui de urât m-ar scăpa în acelaşi timp de toate bolile.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acela e compatriotul meu

Acela care îşi uită ţara pământul
La ştirea că cehii se scaldă în sânge
Acela ce se simte frate cu sârbul
Sau norvegian, când Norvegia plânge,

Cu mama cernită, peste evreieşti morminte
Frângându-şi mâinile, se-apleacă, jeleşte
Când Moscova cade - muscal se simte
Cu ucrainienii Ucrainia boceşte,

Acel ce inima-şi deschide tuturor
Francez e când Franţa suferă, sau rom
Când moare de foame al romilor popor
Acela e compatriotul meu. E om.

poezie clasică de Antoni Slonimski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă cineva s-a sacrificat pentru ca eu să fiu fericit acum, atunci eu sunt mai nefericit decât el, fiindcă nu înţeleg să-mi clădesc o existenţă pe un cimitir.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu numai că duc o existenţă marginală, dar sunt marginal şi ca om.

citat clasic din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!