Lună
toamna asta luna s-a suit în zare
și stă acolo ca o ciutură, ca o căldare,
de-o prind să verse aurul din ea,
domnul, posac, îmi taie mâna mea.
mă plimb pe iazul alb de platină
și luna-n capul meu se clatină,
eu vreau să-i caut tainic meșteșug,
dar luna stă bătută-ntr-un belciug.
încet-încet se urcă-n cer șireata,
degeaba încerc ca să dau jos găleata,
mă sui semeț ca prostul pe o glugă
și cad de-a berbeleacul, buturugă.
ca să te prind, of, lună de-aș putea
te-aș face, zău, pe veci iubita mea
și te-aș plimba-n trăsuri de catifele,
uitănd pe veci ibovnicele mele.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Ion Ioenscu-bucovu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
De nu te-aș ști
De nu te-aș ști nebună,
Nebuna mea pe veci
Mi te-aș ciopli din humă
Din minți să mă petreci.
De nu te-aș ști vâltoare,
Vâltoarea mea de dor
Te-aș zămisli din mare
Din vis să te scobor.
De nu te-aș ști
Mi te-aș ciopli
Te-aș zămisli
Și-atunci te-aș ști...
poezie de Eugen Lovin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin infernul tău pustiu
toamnă, mă plimb ca o umbră
prin infernul tău pustiu,
te-aș omorî, toamna mea sumbră,
și te-aș băga într-un sicriu.
eu ți-aș cânta psalmii de ducă
în parcul plin de scânteieri,
ca șapte popi să te conducă
spre un final de nicăieri.
te-aș invita într-un pustiu
sub palidul argint de lună,
o criptă-adâncă și-un sicriu
și-urarea mea de moarte bună.
tot vii mereu la ușa mea
când seara greierii îmi cântă
și îmi șoptești romanța ta
de-mi tulburi liniștea mea sfântă.
când gândul meu pribeag adoarme
în mistica nemărginire,
mi-aș face rost de vreo trei arme
și te-aș ucide... din iubire...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (5 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin infernul tău pustiu
toamnă, mă plimb ca o umbră
prin infernul tău pustiu,
te-aș omorî, toamna mea sumbră,
și te-aș băga într-un sicriu.
eu ți-aș cânta psalmii de ducă
în parcul plin de scânteieri,
ca șapte popi să te conducă
spre un final de nicăieri.
te-aș invita într-un pustiu
sub palidul argint de lună,
o criptă-adâncă și-un sicriu
și-urarea mea de moarte bună.
tot vii mereu la ușa mea
când seara greierii îmi cântă
și îmi șoptești romanța ta
de-mi tulburi liniștea mea sfântă.
când gândul meu pribeag adoarme
în mistica nemărginire,
mi-aș face rost de vreo trei arme
și te-aș ucide... din iubire...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (5 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea
Te-aș fi răsturnat cu o privire, draga mea,
de-aș fi avut vederea de-a vedea,
te-aș fi ridicat în aerul cu nori
de-aș fi avut eu aripi de la sicomori!
Ah, iubito, tu, de draga mea,
în secundă te-aș și îngheța,
dar mi-e timpul meu departe foarte
fugărind pe alte roate
o imagine de moarte
când mi-e unul către șapte.
De-aș putea să te năzar
viața mea n-ar fi-n zadar.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Alicya

Comentează! | Votează! | Copiază!
De-aș putea
De-aș putea să te rup din cer,
De-ai putea să fii tu, steaua mea?
Să te-așez într-un galben eter,
Să te pot privi, să te pot umbla.
De-aș putea să te cânt mereu
Într-o rapsodie fără de sfârșit,
De-ai putea din tu, să fii numai eu
Și să nu mai pleci, să devii zenit.
De-ai putea să-mi fii nopțile târzii,
Fără să adorm, să te pot visa?
Făr' să mă trezesc, să te pot privii,
Cât te-aș mai iubi, cât te-aș mai avea?!
poezie de Mihail Coandă (18 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aș săruta
Te-aș săruta acolo unde
Nimeni măcar n-ar bănui
Și nici cu gândul a pătrunde
Pe trupul tău, n-ar îndrăzni.
Te-aș săruta cu buze fripte,
Cu patimă arzând și dor,
Păstrând privirile înfipte
Și-alunecânde-nspre picior.
Te-aș săruta înlănțuită
Și dezgolită de păcat,
Ca o-ntrebare-abia șoptită,
Pe-o dulce margine de pat.
Te-aș săruta și tu știi bine,
Pe unde? cum? de câte ori?
Și clipe-ți vor părea puține,
Pentru nebunele chemări.
Te-aș săruta fără-ncetare
Sorbindu-ți magicul nectar,
Când ești deschisă ca o floare
Plină de patimă și har.
Te-aș săruta, acolo unde
Nimeni n-ar încerca în veci
Și-adânc în tine m-aș ascunde
Rugându-te... să nu mai pleci.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aș săruta
Te-aș săruta... acolo unde,
Nimeni măcar... n-ar bănui
Și nici cu gândul a pătrunde,
Pe trupul tău, n-ar îndrăzni.
Te-aș săruta... cu buze fripte,
Cu patimă arzând și dor,
Păstrând privirile înfipte
Și-alunecânde-nspre picior.
Te-aș săruta... înlănțuită
Și dezgolită de păcat,
Ca o-ntrebare-abia șoptită,
Pe-o dulce margine de pat.
Te-aș săruta... și tu știi bine
Pe unde? cum? de câte ori?
Și clipe-ți vor părea puține,
Pentru nebunele chemări.
Te-aș săruta... fără-ncetare,
Sorbindu-ți magicul nectar,
Când ești deschisă ca o floare,
Plină de patimă și har.
Te-aș săruta... acolo unde,
Nimeni n-ar încerca în veci
Și-adânc, în tine m-aș ascunde,
Rugându-te... să nu mai pleci.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aș iubi
Te-aș iubi
invers de cum răsare soarele
din Pământ până la Lună
să fiu a trupului arvună.
Te-aș iubi
cu ultimul fulg de nea
invers de cum iubește deșertul ploaia,
de la Lună pân' la stele
să ne fim blestem de iele.
Te-aș iubi fără de vină
ca pe-o dulce violină
arsă pe umărul stâng
de-a ta gură dată-n pârg.
Te-aș iubi cu-n strigăt mut
până te-aș avea tăcut
iar pe trup să te reverși
cu a' tale versuri verzi
să-mi iubești trupul în șoapte
pân' la o mie de păcate,
săvârșite-n miez de noapte.
Te-aș iubi
și poate da
M-ai iubi
te-aș săruta...
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aș iubi...
te-aș iubi dar nu-mi dai voie,
te-aș iubi cum știu doar eu,
ca pe-o floare de aloe,
ca pe însuși Dumnezeu
strig în noapte, strig sihastru,
strig la lună și la cer,
o dorință cu albastru
totul este efemer
zorii plâng și mă ascultă,
plâng și eu în ton cu ei,
sunt o flacără prelinsă,
luminez tristeți de ieri
totul e învolburare,
totul tulbure le văd,
caut o rază, încântare,
caut prin pomi doar frunze verzi
te-aș iubi dar nu-mi dai voie,
te-aș iubi, cum te-aș iubi,
te-aș iubi de bunăvoie,
dacă vrei, pentru că știi...
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
De-aș putea...
De-aș putea cuprinde zarea cu o singură privire,
Nu te-aș mai avea în minte ca o simplă amintire,
Ți-aș vedea frumosul chip în oglinda cerului
Și mi-aș pune stăvilar împotriva dorului...!
De-aș putea schimba destinul aș da timpul înapoi
Și-aș fugi în rai cu tine să rămânem amândoi
Pe gurița ta ca fraga ți-as da dulce sărutat,
Printre flori și printre iarbă te-aș iubi neîncetat
De-aș putea să fiu eu floarea ce-o culegi în zori de zi
Cu mireasma mea te-aș face și mai mult a mă iubi
M-ai păstra în foi de carte ca pe-o frunză-ntr-un ierbar
Și din când în când ți-aș cere un sărut, unul măcar
De-aș putea să fiu o apă cu-al meu val să mă-nfășor
Să-mi pot șterge lăcrimioara din lumina ochilor
Ți-aș vedea chipul aievea în apa izvorului
Și n-aș mai fi trist într-una din pricina dorului!
De-aș putea să fiu eu timpul care trece mult prea greu
Când tu nu ești lângă mine să te strâng la pieptul meu
M-aș opri în loc o clipă rătăcind pe-al vieții drum
Iar pe tine te-aș preface în clepsidra mea cu fum!
De-aș putea să-ți mângâi pleoapa cu-n sărut în zori de zi
Să-ți fiu dulce dezlegare, tu iubita mea să-mi fii
Aș striga în gura mare să audă o lume-ntreagă
Cât de mult țin eu la tine și cât imi ești tu de dragă!
poezie de Gabi Costin (13 aprilie 2014)
Adăugat de Gabi Costin

Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina nopții
În lumina lunii doarme
Casa dragii mele,
I-au cuprins pridvorul tainic
Ramuri de zorele.
Dulci chemări nelămurite
Tremură departe.
Draga mea a dat sfioasă
Crengile-ntr-o parte.
Și pridvorul parc-așteaptă,
Oaspele grădinii,
Dar mă bate luna-n față
Și mă știu vecinii...
Lună albă, lună mută,
Lună călătoare,
Cum te-aș smulge de pe ceruri
Să te-arunc în mare!...
George Topîrceanu în Poezii, Ed. Tineretului - 1961
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Te-aș lua în lumea... mea,
Ți-aș dărui nemurirea!
Te-aș scoate din pământ,
Te-aș face ceva sfânt!
La rădăcini ți-aș planta
Ramuri din inima... mea!
Și te-aș uda cu-o lacrimă
Cu dor și patimă!
Și te-aș crește cu priviri
Printre zile, printre spini!
Să mă zgârii, să mă dori,
Să mă pierd în ochii tăi!
Și te-aș face margine de timp,
Să mă pierd, să cad prin tine!
Să simt zilele cu mine,
Să-mi fii Tu, doar EU cu... tine!
Și m-aș pierde în...
În privirea Ta,
Rezemat de-o clipă,
Doar un zbor, o aripă!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nodul gordian
Într-un loc, într-un fel, într-un an,
te-ai legat cu un nod gordian
de locașul din inima mea
unde-n veci, de-aș putea, te-aș păstra
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
În taina serii
în taina serii vino mai aproape
să ne-așezăm la dulci povești,
și să privim nebuni de dor
cum cade luna în ferești,
să-mi cânți cu vocea ta divină
cu glasul tău fermecător
aria vieții fără vină
și cum e totul trecător.
să ne-ngânăm cu glasul serii
într-un decor căzut din rai,
să-ți sorb pe veci dulceața mierii
doar eu, rătăcitorul crai.
să ne iubim ca doi nebuni
uitănd de lume și de viață
sub ale cerului cununi
din seră până-n dimineață.
razele dulci de dimineață
să ne găsească-mbrățișați
și nemurindu-ne pe viață
să fim apururi ca doi frați.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (12 iunie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aș iubi
ca un tânăr cu lacrimi și cu rime
mi-au rămas în urmă durerile
furiile le-am încuiat în sipet azi
să fiu iute ca norii o clipă trec
te-aș iubi prin beznă întotdeauna
ce îmbrățișează noaptea luna
o să-mi fii prințesa din visul otrăvit
vibrând în mai multe feluri
te-aș iubi în fel și chip
te-aș iubi sub fiecare boare
te-aș iubi până
apucăm să ne trezim plângând
ținându-ne de mână pe drumul
ce lung ne așteaptă întotdeauna
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă nu ai exista
Dacă nu ai exista,
N-aș avea pe veci lumină,
N-aș putea fi umbra ta
Sub făptura-ți cea divină.
Nu m-aș mai putea ruga -
Ce ar fi rugile mele
Când nu te-ai adăuga
Cerului pustiu de stele?
Oare cum te-aș inventa
Cum aș pune-n tine viață
Să te pot îmbrățișa?
Mă ating fiori de gheață...
Nu te-aș plămădi din lut
Înmuiat cu stropi de rouă,
Poate-ai fi un trup tăcut,
Primul dintr-o lume nouă,
Ci din floarea unui crin
Și din dragoste curată ;
Te-aș avea atunci deplin,
Mi te-ai da imaculată.
Dacă nu ai exista,
M-aș preface-n rug de mură
Căci de tot m-aș întrista
Și aș fi amar în gură.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (12 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu

Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aș fi artist
De-aș fi artist
Eu ți-aș descri
A tale mândre gesturi -
Din al meu dor
Ar mai pieri
Când te-aș ceti
In versuri....
Ca pictor
Eu te-aș picta -
mi-ai fi icoană-n viață;
din al meu dor
aș mai uita
când te-aș privi
în față...
ca muzicant
eu ti-aț șopti
cu flaut
sau cu struna
din al meu dor
s-ar povesti
de tine-ntotdeauna.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Te-aș lua în lumea mea,
Ți-aș dărui nemurirea!
Te-aș scoate din pământ,
Te-aș face ceva sfânt!
La rădăcini ți-aș planta
O ramură din inima mea!
Și te-aș uda cu-o lacrimă
Cu dor si patimă!
Și te-aș crește cu priviri
Printre zile, printre spini!
Să mă zgârâi, să mă dori
Să mă pierd în ochii tăi!
Și te-aș face-o margine de timp,
Să mă pierd, să cad prin tine!
Să simt zilele cu mine,
Să-mi fi Tu, doar EU cu... tine!
Și m-aș pierde...
În privirea Ta,
Rezemat de-o clipă,
Doar un zbor, o aripă!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet cu lună și cu vis
Un glob semeț de aur pare luna
Zărită prin lințoliul fin de nori
Cum își cheamă rătăciții meteori
Pe cerul nopții unde ea-i stăpâna.
În Univers, n-am știut ce stele-s Sori
Și n-am putut să le arăt cu mâna,
Dar le-am sorbit cu ochii mei lumina,
Iar sideralul câmp trezitu-mia fiori.
Că-n viața asta doar suntem trecători,
Iubit-o mai visez câteodată
Cum te prind încetișor de subsiori
Să te sărut în noaptea înstelată.
Mi se destramă visu-n dimineață,
Onirica icoană îmi dă viață.
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet cu lună și cu vis
Un glob semeț de aur pare luna
Zărită prin lințoliul firav de nori
Cum își cheamă rătăciții meteori
Pe cerul nopții unde ea-i stăpâna.
În Univers, n-am știut ce stele-s Sori
Și n-am putut să le arăt cu mâna,
Dar le-am sorbit cu ochii mei lumina,
Iar sideralul câmp trezitu-mi-a fiori.
Că-n viața asta purcedem trecători,
Iubito mai visez câteodată
Cum te prind încetișor de subsiori
Să te sărut în noaptea înstelată.
Mi se destramă visu-n dimineață,
Onirica icoană îmi dă viață.
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!