Soluţie firească

De două luni, de când madam Bibescu
Luă apartamentul de la şapte,
Aud, că n-am dormit măcar o noapte,
Deasupra ciocănind de mă trezesc cu

Teribile dureri de cap şi deşte
Urcând la ea tiptil, desculţ, pe scară,
S-ajung în mod vădit, seară de seară,
Convins că sus-numita ciocăneşte,

Dar cum le ştiu, chiar bine, pe femei,
Am adoptat soluţia firească,
I-am luat un celular, cu cîţiva lei,
Fi'nd mult mai potrivit să-l folosească
Decât să-mi bată-n cap când dumneaei
Îi vine-aşa, în seri, să ciocănească.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viol

Am să-l reclam pă Ion a' lu' Scarlat,
Pentru viol, al dracu' prăpădit!
Da' nu numa' că el m-a violat,
Nenorocitu' m-a şi-mbolnăvit:

Intră acum trei luni să zic, precis,
În miez de noapte peste mine goală,
Că eu nu ţin pe vară geamu-nchis
Având călduri de-atâta zăpuşeală,

Şi de atunci, în fiecare seară
A tot venit, o noapte n-a omis,
Cu toate că ştiam de prima oară,
Eu tot uitam mereu geamul deschis;

Acuma vremea s-a mai răcorit,
Iar noaptea este rece, şi-ncă bine,
Că de vreo două nopţi am cam răcit.....
Îl tot aştept la geam şi nu mai vine!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halloween

Anul acesta, am gândit,
Cum rar fac asta câteodată,
Să mă maschez deosebit
Cumva să sperii lumea toată,

Şi cum în lume-i tărăboi,
Am hotărât, de Halloween,
S-apar în cartier la noi
Leit Osama bin Laden ;

Un akaem şi dinamită
Am luat în "sale" din prăvălie,
Fără relaţii, fără mită,
Chiar mi le-au dat pe datorie,

Turban, mai lesne am găsit,
M-am uns pe faţă cu magiun,
Iar barba chiar s-a potrivit
Aia ce-o port de Moş Crăciun,

Însă ce îmi era utilă
Şi n-am găsit un pui măcar,
Am luat în loc de o cămilă
Un fost amic de-al meu, măgar,

Şi-am mers s-o sperii pe-o vecină
Să-mi dea bomboane dumneaei,
De-o văd trăsnită! cum leşină
Cu bin Laden în pragul ei,

Că un minut, doar, mai ‘nainte
Ce mă văzu-n micul ecran
Cu-aceiaşi faţă, ochi, veşminte,
Cu akaem şi cu turban!

Acum, şi io mă speriai
Atât de tare c-am fugit,
Dar după colţ, un poliţai
Când m-a văzut s-a îngrozit,

Şi ca să-i trecă, devotat,
Cum dumnealor nu dau cu parul,
Mi-a dat amendă c-am fumat
În timp ce conduceam măgarul ;

Mă duc apoi la farmacie
Să îmi revin, să iau un hap,
Da' când să ies, să vezi urgie (!)
Trei poliţai aveam pe cap,

Şocaţi, c-am fost iar amendat
Şi tot din vină de măgar...
Cicătelea, n-a fost parcat
În modul regulamentar,

Apoi îmi zic, hai s-o-nspăimânt
Pe soacră-mea ce stă mai jos,
Da', chiar de intră în pământ
Să o anunţ c-aşa-i frumos,

Când l-o vedea pe terorist
La uşa ei, plină de groază,
Pe cât sunt io de pesimist,
Precis că se repatriază,

Dar fui pe loc înconjurat,
Vorbind la două celulare,
De un batalion speriat
De trupe paramilitare,

Dar am scăpat, la fel, subit,
Cum am noroc atât de rar,
Tot cu-o amendă, c-am vorbit
Pe urecheat la celular,

Aşa că eu, de Halloween,
Făcui o mare constatare:
De teroristul bin Ladin
Pe lume nici în cot n-o doare,

E îngrozită-n schimb, şi tare,
De o ţigare,-un celular,
Nu mai vorbesc de o parcare,
Chiar de e vorba... de-un măgar!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Musca

Nu vreau să produc stupoare,
Nici s-ajung iar de poveste:
Musca, pentru mine este
Cea mai proastă zburătoare ;

N-am nimica personal
Chiar de este vreunul, frate,
Care intră şi se zbate
În vreo balegă de cal,

Sau aşa cum zice-o vorbă,
Precum dumneaei, în grabă,
Doar ca să se afle-n treabă
Se amestecă în ciorbă,

Şi apoi, privind la fapte,
Că pot face-o epopee (!)
Făr’ să aibe vreo idee
Cade-aiurea şi în lapte,

Însă treaba cea mai cea,
De consider musca bleagă,
Când mi-e lumea a’ dragă
Pică proasta-n ţuica mea,

Chiar când trag un păhărel,
Nu-i scot vorbe, numa’ zic,
Cicătelea mi-e amic (?!)
Mă trezesc, aşa, cu el….

Iar acum, nu-i mare sculă,
D-aia nici n-am să vi-l spui,
Sper şi io ca dumnealui
Poate-o simte pe căciulă!....

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celibatar convins

Am reuşit să mă educ.
Ştiu să-mi gătesc şi singur supa,
Decât o viaţă sub papuc
Mai bine stau, când vreau, deasupra!

epigramă de George Tătăruş din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul de V'day

Mă tot gândesc: se-apropie V'day,
Cadou, ce să-i mai cumpăr, Dumneaei?
Că-i mofturoasă, mofturoasă tare
Şi nu ştiu ce să-i iau – problemă mare! –

Să-i dau cercei? Păi, de-ăştia i-am tot dat
Şi, sunt convins, demult s-a săturat.
O floare? Are, de la pacienţi,
Că-s unii, după mine, prea atenţi.

Păi, ce să fie? Dacă-i dau mănuşi,
Îmi zice, ca alt'dată: "Mi-o făcuşi!"
O ia de apropo că, zice ea,
Cu mine ştie cum a se purta.

Şi-atunci, ce-i dau? S-o duc la un spectacol?
S-ar închina şi-ar zice că-i miracol,
Că n-am mai fost de când un bard local
Mi-a-mbogăţit bagajul cultural.

A, ştiu! – am la parter o librărie,
Îi iau ceva să-mi folosească mie,
Căci fără dar nu cred că se mai poate:
Îi dau, ca dar, o carte... de bucate.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumerire

Acum două luni mi-a prescris
Un doctor, că numele-mi scapă,
Să beau, cum demult am omis,
Pe zi, opt pahare de apă,

Având un efect curativ,
Rinichi, diabet, năpârlire,
Uita-voi şi de laxativ,
Chiar ştofa mi-o face subţire (!)

Şi-am fript-o normal, să constat
De cura prescrisă că are,
Pe lângă ce mult m-a costat,
Efecte total secundare:

Sughiţ, ameţeli şi arsuri,
Simţind cum ficatul îmi crapă,
De când folosesc ca măsuri,
Pe zi, opt pahare de apă,

Şi-l cat nefiind dumirit
Că nici până astăzi nu ştiu
Cumva dacă s-a referit
La vin sau... mă rog, la rachiu (?!)

Valeriu Cercel

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două pisici

O pisică de rasă,
Prin verighetă trasă,
Călca într-o noapte pe lună,
Care se-mprăştiase pe dună!
- Să mai zică motanul Trăilă
Că sunt o săracă copilă!...
Eu, care calc mereu pe argint,
Să n-am parte de el, dacă mint...
Că eu l-am luat de bărbat într-o seară,
Când am pus laba pe el şi o ghiară!
Era înstărit şi avea în bordei,
O şoricioaică cu mulţi şoricei!
Că de-aia... Madam Agadul,
Era ţanţoş motanul şi foarte fudul!
- Sfâr, sfâr...(se băgă ca vecină)
Cu blana matale atâta de fină,
Nici n-aş sta la taclale, madam...
L-aş sfâşia, nu alta pe mitocan.
Însă chiar atunci, din pură-ntmplare,
Motanul Trăilă, voind să repare,
O cursă de şoarici, o lăsă pe hol
Şi-o uşă deschisă, la dormitor!
Vecina grăbită, plecând către casă,
Dând ca să iasă, îi cade în plasă!
Aşa încât stăpâna,(cea cu mieunatul),
În vreo două zile şi-a pierdut bărbatul!...

Morala;
Când te destăinui să fi atent la gură,
Căci... câte nu se întâmplă într-o şură!?

fabulă de Constantin Păun din Rime cu tâlc (2005)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e seară

Mi-e seară sufletul, mi-e seară
Şi-aş vrea să-l dau din piept afară,
Să nu-i mai fie niciunui
Umil, milă de mila lui.

Mi-e noapte sufletul, să ştii,
Cad stelele peste stihii
Şi beznă vreau să fie când
Murind, le vei privi căzând.

Mi-e noapte-n suflet, însă tu
Te temi de noapte, iar eu nu.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

[cuib]

aveam vreo
şapte ani

se oprise
ploaia

era
seară

(ştiu sigur
că era seară
pentru că în livadă
tăcuseră
păsările)

se auzea
doar strigătul
cositorului

tata m-a luat
în braţe

eram cât un pui
de vrabie
căzut
din cuib

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

2014 pentru români

A fost cel mai fericit
An bogat, şi roditor,
Chiar de ne-a lăsat, vădit,
... fără nici măcar un chior!

epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celular

E drept că azi e necesar
Ca fiecare,-n orice loc,
La lucru,-n gară, la talcioc,
De e şomer, milionar,
Aiurea chiar, fără vreun scop,
În China, Peru sau Maroc,
Să aibe-un celular,

Fi'n'că ştiinţa ne-a adus
În ritmul ce evoluăm
Acolo-ncât nu ne mirăm,
Din răsărit până-n apus,
Chiar de plătim de ne uscăm,
Cu Polul Nord să discutăm
Şi chiar un pic mai sus...

Că, frunzărind ziaru' local,
Găsesc... să-l ierte Dumnezeu (!)
Pe cel mai bun amic al meu
Ce–l doar văzui marţi, la Predeal...
Băiat cu frică, nu ateu,
A sucombat instantaneu
Joi seara,-n mod banal,

Dar cât citeam, în paralel,
Mă duc la telefon, grăbit,
Fi'n'că suna ca un tâmpit...
Cine era?! Chiar el, Costel,
Să mă întrebe de-am citit
În ziarul proaspăt tipărit
Ce scrie despre el,

C-am fost atâta de şocat
De vocea lui la celular,
Că în acel grozav coşmar,
Ştiind că este decedat,
Uitai să îl întreb măcar
De unde a sunat.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

La vreme de seară...

La vreme de seară
Când berzele zboară
Primăvara e amară
Între incert şi îndoială...

La vreme de seară
Când candela e goală
Pe uşa vieţii se strecoară
Stropi invizibili de boală...

La vreme de seară
Când orbii încep să vadă
Nu mai ieşim noi afară,
Credinţa vor alţii să dispară...

La vreme de seară
Când lumea-i bolnavă
Niciunde nu se mai simte
Dor de copii, dor de părinte...

La vreme de seară
Când sirenele ţipă mereu
O lumânare stinsă-n ceară
E ruga ultimă spre Dumnezeu!...

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea de seară a unui copil

Când rugăciunea-mi spun în pat
De Dumnezeu mă simt legat
O, Doamne! Ai grijă de mama
Dă-i sănătate, alungă-i teama
Şi nu uita de tatăl meu
Căci sper să-l răsplătesc şi eu.
Şi dă-mi şi mie gânduri bune
Să-i îngrijesc cu pasiune
Şi-ai grijă şi de fraţii mei
Cuminţi şi buni să fie ei
Întruna noi să ne iubim
Şi pe părinţi să îi cinstim.
Şi, Doamne, te mai rog să-mi dai
O inimă s-ajung în Rai
Căci vreau atunci când moartea vine
Să mă trezesc în cer la Tine.
Amin.

poezie de Samuel Taylor Coleridge, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi a fost seară şi a fost dimineaţă

ziua a doua

sunt dimineţi în care mă trezesc învăluit în tristeţe
ca-ntr-o placentă de focă
nu mă îmbunează nimic
o vulpe se plimbă bezmetic prin faţa blocului
clipesc de două trei ori să mă conving că nu e un câine
mi se face dor de maia şi nonsuch park
maia s-a trezit duminică dimineaţă
a mers cu sticluţa de suc la biserică
şi-a luat apă sfinţită să-l facă bine pe tati

o nouă zi cu executare silită
o bancnotă de-un leu rătăcită de vânt
mi se lipeşte de talpă
îmi zic ok o ţigară pentru diseară
când voi rămâne fără ţigări
pe stradă tot mai mulţi oameni vorbesc singuri
poate nu e totul pierdut pentru mine
lucrurile cele mai importante le spui când vorbeşti singur
un tânăr şchiop cu pâine în mână
mă roagă să-i dau un leu dacă am
mă gândesc la ţigara pentru diseară
ştiu că nu-i creştineşte să faci fapte bune
aşteptând la schimb ceva
dar astăzi n-am chef să fiu bun creştin
îi dau bancnota de-un leu şi aştept
să treci pe lângă mine să-mi ceri foc din nou

şi treci pe lângă mine îmi ceri foc din nou
prin cămaşa strâmtă văd sânii tăi blânzi- o pereche de sisserou în sezonul de cuibărit
şi-mi vine să mă arunc între coapsele tale
ca pe ciocanul lui thor:
întotdeauna la ţintă
şi niciodată departe ca să ştiu să-mi găsesc
drum înapoi

poezie de Emilian Valeriu Pal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce faci astă seară tu

Eu de câte ori am vrut ca să te întâlnesc
Tu ca niciodată ai fost ocupată
Pentru asta n-am putut ca să-ţi mărturisesc
Cât de mult eu te iubesc

Totuşi sper că-n astă seară
Liberă să te găsesc.

Ce faci astă seară tu
Poţi să-mi dai un rendez-vous
Ca să mergem într-o cârciumioară
Ne va zice din ţambal
Un ţigan sentimental
Când n-o mai fi nimeni în local.

Şi în zori în trăsură spre şosea fericit
În sfârşit am să-ţi spun iubirea mea
Ce faci astă seară tu
Poţi să-mi dai un rendez-vous
Spune-mi doar atâta, da sau nu.

Ce faci astă seară tu
Poţi să-mi dai un rendez-vous
Ca să mergem într-o cârciumioară
Ne va zice din ţambal
Un ţigan sentimental
Când n-o mai fi nimeni în local.

Şi în zori în trăsură spre şosea fericit
În sfârşit am să-ţi spun iubirea mea
Ce faci astă seară tu
Poţi să-mi dai un rendez-vous
Spune-mi doar atâta, da sau nu.

cântec interpretat de Dorel Livianu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morală de un pol şi două rime

Am ascuns şi eu un pol
Pentru zile cenuşii,
Să mă jefuieşti, să ştii,
Nici de sări cu un pistol
Nu mi-l iei, cât tu vei fi;

Ce te crezi? C-ai monopol
Dacă-n jurul tău mă ţii
De e noapte, de e zi?...
Am şi eu, ascuns, un pol
Pentru zile de-alea gri,

Aşa că, nicigând, parol,
Polul meu n-ai să-l obţii,
Şi să-l vezi, va trebui,
Frumuşel, să-mi dai ocol,
Dar mai bine…să-ţi revii (!)

Fi’n’că îţi va sta nasol…
Tu ai doi, prin galaxii
De-ai umbla şi-ai rătăci,
N-ai să mai ai un atol
Polii de ţi-i vei topi,

Dezaxat, ca un matol,
Mai mult te vei încălzi,
De la lume vei sorbi
Orice, chiar şi vitriol,
Nu ştiu cât vei mai trăi...

Şi-unde pui, ai şi petrol,
Aur şi livezi şi vii
Şi te tii tot de prostii!...
Te rog! Fără protocol,
Pănă nu m-oi sictiri,

Am şi eu, ascuns, un pol
Pentru zile cenuşii...

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valet boem ( După "Sonet boem", de Ion Pribeagu)

Aseară stam şi-mi savuram ţigara,
Lângă o ceaşcă plină de năut,
Dar am sărit ca ars, ca un recrut,
Când m-a chemat la dânsa, doamna Clara.
Şi dumneaei paharul i-am umplut,
Cu-a mea brichetă i-am aprins ţigara.
Mai rămânea doar să tocmesc fanfara,
C-aşa sunt eu, un om binecrescut.
I-am spus atunci c-o văd mereu mâhnită,
Că-i stă mai bine un pic cherchelită,
Că chiar dacă-i frecam argintăria,
Când savura iubirile-i defuncte,
Eu ştiu şi-a săruta şi... puncte... puncte
Şi merit să-mi mărească şi simbria!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nimic nu depinde de mine
nici predicţia inundaţiilor ce or să vie
nici gustul mîncării de dovlecei
şi nici reapariţia ta
pe un cal alb
învingînd dragonii aurii
ce-mi bîntuie
apartamentul sor-mii de două camere

chiar dacă ai să-mi spui că puteam să fac oarece
am să tac
n-am să te contrazic
dar oricum n-am făcut ceea ce-mi zici

e o seară tihnită de vară
ca să folosesc un clişeu aromat
în care televizorul toacă
eu stau în balcon
gol
ca-ntotdeauna
îmbrăcat în transpiraţia proapătă
de după baie
şi continui dialogurile nevăzute cu tine

m-am obişnuit

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilemă medicală

S-a întâmplat o chestie ciudată,
Cu-o fetişcană, nu cred că o ştiţi,
Naivă, dar la trup bine dotată,
De şaişpe anişori neîmpliniţi:

Cum se făcu, dintr-un motiv, adică,
Avea fetiţa greţuri şi, ciudat,
Facuse chiar şi-oleacă de burtică,
Poftind la orişice era murat,

Aşa că mă-sa, fără protocol,
De panică şi... nu mai zic, mister,
A dus-o pe copilă la control,
La doctorul din colţ, din cartier,

Care, într-o clipită, de infantă,
Privind-o-adânc, a concluzionat:
"Fetiţa dumneavoastră e pregnantă,
Cam... patru luni jumate io i-am dat"...

"Pregnantă?! "– sări mă-sa – "Fiica mea,
La noi în casă n-a fost c-un bărbat!
Şi nici măcar o dat', de când e ea,
Pe străzi aiurea-n noapte n-a umblat!"

"Aşa e mamă, ai dreptate, zău!"
Sări şi juna – "Cum s-o fi-ntâmplat,
Căci pot chiar să şi jur, de când sunt eu
N-am sărutat măcar vreun bărbat!"

Confuz, sărmanul doctor, imediat
Deschise larg fereastra, s-a crucit,
Şi-apoi, privind spre cer, exasperat,
Căta, parcă, ceva în infinit,

Ca dup-un ceas (fi'nd blonde, nu-i bizar!)
Îl întrebară pline de mister,
În timp ce se zgâiau şi ele-afar':
-Este ceva-n neregulă pe cer?!

-Nu e nimic, doar că, aşa ceva,
Ultima oară când s-a întâmplat,
La răsărit a apărut o stea,
Şi-apoi, trei înţelepţi pe înserat.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergie românească

Stau câteodat' şi mă gândesc,
Făcându-mi cruci, lipsit de grai,
S-ajung eu teafăr, s-o mierlesc
Cu doctori, popi şi poliţai!

Acum... nu sufăr de nimic,
Să bat în lemn, oţel-beton!...
Pe un vecin şi-un bun amic,
O boală am, să fiu în ton,

Pilule, nu servesc, parol!
N-am trebă cu... rinichi, ficat,
Ori cu al meu colesterol,
Mereu obraznic, ridicat,

Dar asta, de anul trecut,
Că pân-atunci, dintr-un nimic,
De groază şi de necrezut,
Ce crize-aveam... nu vă mai zic;

De câte ori lumea-mi era
Mai dragă, nene, dintr-o dat'
Pământul se rostogolea,
Picând, cât sunt de lung eu, lat!

Imaginea îmi dispărea,
Vorbeam aiurea şi confuz,
Şi-odat' cu conştiinţa mea,
Pierdeam şi-al raţiunii uz,

Dădeam din mâini, spărgeam pereţi,
Cu capul, bineînţeles,
Băgând şi soacra-n sperieţi,
"Ce dracu', fii-sa şi-a ales!"

Îi înjuram pe toţi din jur,
Pe Băse, Ponta şi-alţi mişei,
Săream prin curte-n sus de şnur,
Murind să văd antena trei!...

Şi-am fost la doctori renumiţi,
Ce-analizând, au constatat
C-ai mei părinţi n-au fost zmintiţi,
La doage când m-au numărat,

Veni şi Smurdul de trei ori,
Şi-n loc, măcar să-mi dea un hap,
Mă consolau plini de fiori,
Că numai popa-mi dă de cap,

Şi fui la el, sub patrafir,
Ca dup'un ceas de descântat,
Ţinând şi post, mai abitir
Acele crize m-au luat,

Descoperind tot eu, cu har,
C-aveam... nimic paranormal...
O simplă alergie doar,
De la lichide,-n special,

Ce m-apuca, şi cu dureri,
(De la poliţie o ştiu)
Când beam mai mult de zece beri,
Sau două sticle de rachiu!

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!