În istoriile mele de dragoste, cândva remuşcările veneau după, acum însă mă preced.

aforism clasic de Ennio Flaiano
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

înţelepciune

Prin înţelepciune înţeleg capacitatea de a acţiona ţinând cont de greşelile mele preferate.

definiţie de Ennio Flaiano
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori îmi vin gânduri pe care nu le împărtăşesc.

citat din Ennio Flaiano
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram cu picioarele adânc înfipte în nori.

citat clasic din Ennio Flaiano
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea se hrăneşte din micile puncte de contact.

citat din Ennio Flaiano
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta este o investiţie de capital, cultura - un alibi.

aforism clasic de Ennio Flaiano
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate pe care nu le ştiu le-am învăţat la şcoală.

aforism clasic de Ennio Flaiano
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă popoarele s-ar cunoaşte mai bine, ar învăţa să se urască.

aforism clasic de Ennio Flaiano
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există mai multe maniere de a ajunge; cea mai bună este să nu pleci.

aforism de Ennio Flaiano
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul e acesta: să cauţi în întuneric ceva ce nu există şi să îl gaseşti.

citat din Ennio Flaiano
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când omului nu-i mai este frig, foame şi frică, devine nemulţumit.

aforism de Ennio Flaiano
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să trăiesc cu regretele mele, nu cu remuşcările mele.

citat celebru din Jules Renard
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva... Şi acum...

Am avut cândva o mamă,
Însă a plecat la cer.
Azi zâmbeşte dintr-o ramă,
Sufletului meu stingher.

Am avut cândva speranţe,
Dar s-au dus încetişor.
N-am acum decât restanţe
Şi în inima doar nor.

Am avut cândva iubirea,
Dar am rătăcit-o-n drum,
Mi-a rămas dezamăgirea,
Viselor făcute scrum.

Am avut cândva petale
Peste crângul zorilor,
Dar anii s-au dus agale
Spre albul ninsorilor.

Am avut, dar nu ştiu încă,
Zile, câte-oi mai avea
Şi aş vrea să fiu de stâncă,
Dar în gând port spaimă grea.

Am avut şi am şi-acuma,
Credinţa că Dumnezeu
Îmi va alunga cutuma,
Care arde-n trupul meu...

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clevetitorilor (Im memoriam)

Veneau cândva, erau avarii,
Veneau cândva, erau tătarii...
Azi nu vin, că sunt aici,
Foşti în vreme, venetici,
Ies pe geamuri, pe verandă
Şi vorbesc de la comandă,
Căci se îngrămădesc străinii
Mai ales în jurul pâinii
Şi înfulecă cu toţii,
Criticând mişcarea roţii. E un zeu
Dar le spunem ca la spân,
Păunescu e Român,
Must din ţară, din pământ...
E un zeu, a fost un sfânt.
Nu loviţi în el când nu e,
Astăzi el este statuie
Şi oricâtb ar lătra câinii
Nu-i vin nici cât palma mâinii,
Mânca-i-ar sahara vieţii,
Să ne ocrotim Poeţii!...

poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu

Gândesc că-am fost cândva un gănd
răsărit din roşu de asfinţit şi răsărit

Gândesc că-am fost cândva o sclipire
o clipă de timp în trecere prin lume

Gândesc că-am fost creuzet al iubirii
în nopţile cu umbre de paşi, amintire

Cred că undeva cândva prin ceva
am răsărit floare-n piatră în calea ta

Cândva am cântat prin nopţi şi zile
vioară fiind prin razele soarelui şi-ale lunii

Acum gândesc că sunt în mine
eu şi a mea, frumoasă amintire

Acum secundele încep încet să picure
în şiruri ordonate prin razele găndurilor mele

Acum ele se unesc ca stele-n-gemănate
dar a mai rămas o umbră ce ne desparte

poezie de Viorel Muha (septembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva şi acum

Cândva,
România era
lampa în care sălăşluia,
Duhul Binelui.
Acum, acea lampă s-a stins.

poezie de Dumitru Delcă (6 ianuarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul, leagănul speranţei... Înţelepciunea merge înaintea lui, oportunitatea odată cu el, iar remuşcările după el.

citat clasic din Charles Caleb Colton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am propus ...

Eu am propus, tu n-ai promis
Ca dragostea să fie vis,
Am mers aşa pe căi pustii,
Cu inima în blasfemii.

Eu am propus, tu ai uitat
Că-ntre femeie şi bărbat
S-aprind scântei în ochi şi-n piept,
Ca să te pierd nu este drept.

Eu am propus, tu-ai să revii
Cândva pe câmpurile pustii
Şi-ai să gândeşti c-a fost odată
Un gest de dragoste curată.

Eu am propus şi merg pe drum
Strângând în pumni resturi de fum,
Tu n-ai promis dar ai plecat
La pieptul unui înger beat.

Şi-această dragoste de vis
Cândva în lacrimi m-a cuprins,
Acum jurat-am şi-am propus,
Când ai promis, atunci te-ai dus!...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu treizeci de ani în urmă, scriam lucruri care-mi veneau în minte şi le judecam numai după criterii estetice. Acum, deşi continuu să le judec în funcţie de criterii estetice, în primul rând pentru că sunt scriitor, sunt un scriitor care este zbuciumat, foarte preocupat de situaţia din America Latină; prin urmare, asta alunecă deseori în scrisul meu, în mod conştient sau inconştient. Dar, în ciuda poveştilor cu referiri precise la chestiuni ideologice şi politice, poveştile mele, în esenţă, nu s-au schimbat. Ele continuă să fie poveşti ale fantasticului.

Julio Cortazar în The Paris Review
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânătorii

Veneau spre case asa de departe,
încât abureau fruntile de drum;
si aveau toate padurile pe umeri,
si toate colnicele în ochi acum.

Veneau de-acolo, din zari sângerii,
cu sufletul ars de afectari,
de li se prelingea în râs oboseala
spuzita cu sotii uneori.

Se bucurau câinii iesindu-le în cale,
un copil a fugit descult prin zapada;
se mângâie canile de lut cu tarie,
pe cer, luna-i gata sa cadaă.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că mă veţi pune să repet

despre toate fricile
pe care le-am cules când eram copil
vă voi spune că le-am strivit
cum roşiile în putina de lângă fântână
sita bătută de mâna tatei a ruginit
numai fricile mele se urcă
pe scara din porumbar
stau agăţate de grinzi
şi zâmbesc fericite
că nimeni nu le mai atinge
acum nu mai cred în nimic
Dumnezeul lor un fel de marionetă
cârpe şi sfori de second hand
într-o zi se vor rupe
şi fricile mele vor cădea pe podeaua
unde şoarecii se plimbă în voie
mari şi cenuşii
din găuri ochi iscoditori
mereu mi-a fost frică de şoareci
acum le iert păcatul de a roade
acum fricile mele sunt un deliciu
pe care-l las
preţ devorării

nici nu mai ştiu să repet despre
ce am trăit cândva

poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!