
Când omului nu-i mai este frig, foame și frică, devine nemulțumit.
aforism de Ennio Flaiano
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Citate similare

Arta este o investiție de capital, cultura - un alibi.
aforism clasic de Ennio Flaiano
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.

Comentează! | Votează! | Copiază!

Există mai multe maniere de a ajunge; cea mai bună este să nu pleci.
aforism de Ennio Flaiano
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.

Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori îmi vin gânduri pe care nu le împărtășesc.
citat din Ennio Flaiano
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram cu picioarele adânc înfipte în nori.
citat clasic din Ennio Flaiano
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea se hrănește din micile puncte de contact.
citat din Ennio Flaiano
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate pe care nu le știu le-am învățat la școală.
aforism clasic de Ennio Flaiano
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.

Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul e acesta: să cauți în întuneric ceva ce nu există și să îl gasești.
citat din Ennio Flaiano
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă popoarele s-ar cunoaște mai bine, ar învăța să se urască.
aforism clasic de Ennio Flaiano
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.

Comentează! | Votează! | Copiază!

În istoriile mele de dragoste, cândva remușcările veneau după, acum însă mă preced.
aforism clasic de Ennio Flaiano
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.

Comentează! | Votează! | Copiază!

- înțelepciune
- Prin înțelepciune înțeleg capacitatea de a acționa ținând cont de greșelile mele preferate.
definiție de Ennio Flaiano
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Presa despre frig și foame
Exagerează, constatăm,
Și de la adevăr se-abate:
De foame, ce e drept, răbdăm,
Dar frig avem pe săturate!
epigramă de George Petrone din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru rodul pământului
hrăniți orfanii și păsările cerului
deopotrivă pe toți cei care
poartă povara a aceea ce ați fost
să nu vă fie frică
nu doare
pământul nu doare
ci doar din când în când
vi se va face frig
din ce în ce mai frig
tot mai frig
tot mai frig...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e frig de frigul
Mi-e frig de frigul celui ce-o sa plece
și nu va mai veni-napoi, în veci,
și haina din cuier devine rece
și mânecile la camași mi-s reci.
Mi-e frig de frigul omului pe care,
Îndata ce în glorie s-a frânt,
Familia l-a dus la-nmormântare
și l-a lasat acolo, în pamânt.
Mi-e frig de frigul lui, acum, că ploua
si-n cimitir e apa cu prisos,
În timp ce viata ne e data noua,
El zace în sicriu acolo, jos.
Mi-e frig de frigul nopților de iarna,
Când respirând prin viscole, postum,
Nameții vor începe sa se-aștearna
si el, sarmanul, se preface-n scrum.
Mi-e frig de frigul țurțurilor care
Vor atârna plângând de crucea sa,
Când lacrimile noastre funerare,
În cinic scăzământ, se vor usca.
Mi-e frig de frigul cerului pe unde
Își joaca rolul ultim și-i e greu,
Ca îl priveste însuși Dumnezeu,
și dintr-odata, prin schimbari
profunde,
Mi-e frig de frigul lui.
Mi-e frig de frigul meu.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu știe
Nimeni nu știe câtă foame, frig și frică
am tras:
când mi-era foame,
îmi lingeam alunița degetului arătător,
și din el creșteau pâini cu chipul mamei;
frig când mi-era,
mă înveleam cu ștreangul tatălui;
de frică, fugeam cu un fluture-n sân și-i spuneam
fâl-fâl, fâl-fâl,
fâl, fluture liber și prost!
Nimeni nu știe că am fost primul care, peste noapte,
am făcut cărare în zăpadă,
din zăpadă am făcut ploaie, din ploaie, pasăre,
din pasăre, am plâns,
am plâns cimitir de ceață;
din ceață, am clădit un paznic de cimitir
care tot uita morții și nu hrănea câinii rătăciți pe la gropi.
Nimeni nu știe că urăsc oamenii,
că-i urăsc ca fața în oglindă -
doar oamenii pe care îi iubești te fac să suferi,
întocmai ca umbra lamei unui cuțit;
nimeni nu știe că atunci când se pleacă,
eu rămân, mă întreb și răspund,
apoi, suflu cerul de pe călcăi și spun:
la bună recunoaștere, străinilor!
poezie de Adrian A. Agheorghesei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Religia formală este necesară în acest moment al evoluției omului dintr-un singur motiv: frica. Dacă se spune că fără religie ar fi anarhie, este adevărat doar din acest punct de vedere. Cât timp omul este posedat de frică, se comportă violent, și în acest context, evident că este nevoie de bici pedeapsa "divină" și legală - pentru a-l ține sub control. Din momentul în care omul devine conștient, se eliberează automat de toate condiționările care îl țin în întuneric și implicit, de frică. Când acest lucru este realizat, omul înțelege instant că totul este pentru el și în favoarea sa, și că nu are nevoie nici de pastor și nici de bici pentru a trăi. În acea clipă ar realiza ceva extrem de important: ar înțelege că nu el are nevoie de religia formală, ci că de fapt, religia formala are nevoie de el pentru a menține lucrurile în mișcare și pentru a păstra paradigma pe care ea însăși a creat-o. Fără contribuția inconștientă a omului, această paradigmă, bazată în totalitate pe frică și pe manipulare, ar cădea precum un castel de nisip.
Paul Avram în Detox sufletesc - religia formală
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce să-i dai omului nemurirea, dacă este veșnic nemulțumit de sine?
aforism de Mihail Kuzmin din O casă încălzită cu utopii, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Omului îi este frică de timp, timpului îi e frică de Piramide.
proverbe arăbești
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
O poveste mult prea tristă
E iarnă.
De sus,
continuă să cearnă.
În miez de noapte,
când n-auzi șoapte,
vezi rătăcind pe stradă,
înotând prin zăpadă,
prin vânt și prin ger,
un om stingher.
Oare ce-l mână de-acasă
pe așa vreme geroasă?
Foamea.
Lihnit de foame,
cu disperare,
prin tomberoane
caută mâncare.
Nimic nu găsește.
Șade ce șade,
iar scotocește.
Obosit, se oprește.
Lângă tomberoane
omul adoarme.
Nu-i mai e foame.
Până-n dimineață,
bocnă îngheață.
Prefăcut în stană,
printre stricăciuni,
el devine hrană
la sălbăticiuni.
poezie de Dumitru Delcă (6 ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Căldură mare
De când a-nceput căldura
Nu-i mai place-agricultura;
Iar când este mort de foame
Iese la cules de '' poame''...
epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mănâncă fără să-i fie foame, cureaua devine elastică.
aforism de Grigore Rotaru
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!