Sărăcia

Sărăcia cea flămândă
Ca puşcaşul stă la pândă,
Cu cocoşul ridicat:
Dintr-un deget o mişcare,
Glonţul zboară cu turbare
Şi vânatul a picat!

Munca tare, munca deasă
Numai dânsa nu mă lasă
Zbuciumându-mă să pier:
Tocmai astfel altădată
O cămaşă ferecată
Apăra p-un cavaler!

Dar junia mea, o, Doamne,
Face loc zbârcitei toamne:
Bătrâneţele-au sosit!
Zile reci şi fără soare,
Ca un negru şir de cioare
Pe cadavrul părăsit!

Munca geme şi suspină
Şi se roagă la odină,
- Invalid neputincios,
Care după lungi campanii,
Când apar din nou duşmanii,
Fără voie cade jos!

În zadar ca mai-nainte
Îmi azvârl trudita minte
Colo-n sferele de sus:
Ea se-nalţă o bucată,
Şi s-afundă desperată,
Ca lumina în apus!

Totuşi, surdă la durere,
Lumea strigă, lumea cere,
Lumea strânge birul ei!
Dându-i spirit pentru pâine,
Ea-ţi dă oase ca la câine:
Schimb de cărnuri şi idei!

Şi de ţi-a secat izvorul,
Te turteşte cu piciorul,
Scuipă ca-ntr-o cârpă rea;
Căci pe lume n-o atinge
Că fitilul, ce se stinge,
Ars-a numai pentru ea!...

Sărăcia cea flămândă
Stă ca un puşcaş la pândă,
Cu cocoşul ridicat:
Dintr-un deget o mişcare,
Glonţul zboară cu turbare
Şi vânatul a picat!...

poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spatele vânătorului

După ce a înconjurat pământul
glonţul vânătorului i-a întors spatele...

Sus între cerbii minunaţi
Înstelate coarne
norii urcă mânaţi
în picături de vagoane.
El stă întins cu pândă la pândă
după căpiţa din şoareci de zori
cu capul blând pe prada flămândă
printre fiori.
Aleargă
Aleargă-n sus silabe
îngrozite de pământ
printre tufele schiloade
mă alerg de cel ce sunt.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea socială

Nu necinsti pe tine însuţi,
Ca să te cinstească alţii.
Nu necinsti pe alţii,
Ca să te cinsteşti pe tine însuţi.
Nu necinsti munca,
Căci munca e viaţă.

poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munca

Munca, după-a lui părere
Nu-i corvoadă, ci plăcere.
Numai că, dacă i-o ceri,
N-are timp pentru plăceri.

epigramă de Vasile Tacu din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirile mele

Am iubit pe lumea asta
Numai munca şi nevasta;
Munca, fără bani puţini,
Şi nevasta din vecini.

epigramă de Ştefan Lipca din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leneşul nu-şi frige nici vânatul lui; cea mai scumpă comoară pentru om este munca.

Solomon în Pildele lui Solomon, Sfaturi folositoare pentru viaţă - 12:27
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auzi, Doamne?

Nu mai lua, Doamne, copiii, pentru a ne preda lecţii,
că, zău dacă vedem rostul unei astfel de corecţii!
După ce ne laşi pustii, te-ntrebăm, ştii asta bine:
"- Doamne, dacă-s păcătos, de ce nu m-ai luat pe mine?!"

Ne-ai dat la pachet ispita încă de la Început!
De-asta ai construit Iadul, când ai făcut om din lut
şi-ai lăsat legea-nmulţirii, decretând-o ca păcat?!
Clar, când ai inventat Moartea, nu noi, Doamne, Te-am rugat!

AUZI, DOAMNE? Ce Te-amuză când ne vezi rupţi de necazuri,
înotând în marea vieţii, în furtuni, printre talazuri?!
Pentr-un strop de bucurie, plătim mult prea grea dobândă:
suferinţă, boli şi moarte care veşnic e flămândă.

Ai ascuns a Ta Lumină, cu o haină de-ntuneric-
un biet trup ce ni-l stâlceşti, pân-ajunge cadaveric.
Apoi, îţi anulezi munca, transformându-l în ce-a fost!
Dacă eram numai duhuri, totu-ar fi avut un rost.

Hai, mai schimbă legile, scapă lumea de păcate!
Tu chiar nu te-ai plictisit să-i faci Morţii, zilnic, parte?
Ţi se pare fascinantă, merituoasă, credincioasă,
când lacrimi de despărţire ne toarnă-n pahar, la masă?

Eu de ea m-am săturat, dar, oare, asta contează?!
E la fel ca la scrutin, degeaba lumea votează,
visând cai verzi pe pereţi, guvernaţi făcându-i placul...
Hai, Doamne, că te-am votat! Omoară moartea şi dracul,
să nu ne mai ia copiii, pentru a ne-nvăţa lecţii,
că, zău dacă prindem tâlcul unor astfel de corecţii!...

Erezie... nebunie... blasfemie... sau DURERE?!
Într-o mare de păcate, mai contează o... părere?!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă lumea ar şti cât de mult am muncit pentru a atinge măiestria pe care o am, munca mea nu le-ar mai părea la fel de minunată.

citat celebru din Michelangelo
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb şi negru

Blânda toamnă dunăreană, dezmierdându-ne, s-a dus,
Totu-i alb şi rece-i totul: jos, omătul, bruma, sus.
Moartă-i lumea sărbezită, peste care, fără faţă
Fără nori şi fără soare, greu atârnă alba ceaţă.

Şerpuieşte-n aer fumul şi se-ntinde alburiu
Din colibe, troienite, ca sicriu lângă sicriu.
În zădar privirea cată negre benghiuri în albeaţă;
Pân' şi umbrele sunt albe pe cea marmură de gheaţă

Însă iată, ca şiraguri de călugări în sobor.
Vezi ceva negrind în zare: ciorile pe şes cobor
Şi de spinul chip al iernei, vesel croncănind, s-agaţă...
Mult mai drag mi-e viul negru decât albul fără viaţă!

poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii muncesc în general prea mult pentru a mai putea fi ei înşişi. Munca este un blestem. Iar omul a făcut din acest blestem o voluptate. A munci din toate forţele numai pentru muncă, a găsi o bucurie într-un efort care nu duce decât la realizări irelevante, a concepe că te poţi realiza numai printr-o muncă obiectivă şi neîncetată, iată ceea ce este revoltator şi ininteligibil. Munca susţinută şi neîncetată tâmpeşte, trivializează şi impersonalizează. Este caracteristic că în lumea modernă munca indică o activitate exclusiv exterioară. De aceea, prin ea omul nu se realizează, ci realizează... Prin muncă a devenit din subiect obiect, adică un animal, cu defectul de a fi mai puţin sălbatic. În loc ca omul să tindă la o prezenţă strălucitoare în lume, la o existenţă solară şi sclipitoare, în loc să trăiască pentru el însuşi – nu în sens de egoism, ci de creştere interioară – a ajuns un rob păcătos şi impotent al realităţii din afară.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faţa nevăzută a lumii

Când lumea s-ar scula din rău
Sau din a ei indiferenţă,
Poate va fi din nou călău
De-omor, hoţie, impertinenţă.

Când lumea s-ar trezi spăşită
De nedreptăţile făcute,
Vor fi din nou iubit, iubită
Fără paradă, pe tăcute.

Când lumea nu va mai fi-n hoarde
Crezând un unic adevăr,
Va fi doar cânt de tril, de coarde,
Trăi-vom fiori de flori de măr.

Când lumea se va culca-n pace
Fără de frică pentru mâine,
Va fi tărâm la toţi să joace
Şi asasini vor face pâine.

Când lumea singură va şti
Că-i numai una-n Univers,
Va face mult mai mulţi copii
Să-i spună amor ce-l moştenesc.

Când lumea, de-ar mai exista,
S-ar vedea tasul din balanţă
Şi inegală, c-ar cădea...
Şi-ar da la toată importanţă.

Când lume-o venera ce-apune
Şi orice naşte pururi nou,
Se va renaşte o nouă lume
Cu individul om, erou!

Când lumea iar va fi o lume
Pierdută din părinţi-părinţi,
Trecerea spaţiu' o să cunune
Şi vom fi iar trimişii sfinţi!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar cred

în moş crăciun şi cei mai mici
şi neînsemnaţi copii
care stau cu butucul în braţe
sau se joacă cu o cutie de chibrituri
goală de beţele folosite
din sărăcia jenantă iese un deget
din perechea de tenişi legaţi
cu o sârmă ghimpată la capăt
spuneţi-mi cât o să mai aştepte?
spuneţi-mi când o să vină?
cea mai mică se joacă cu piciorul
drept pe care-l bagă-n gură
de foame ar mânca toată păpuşa
de lemn şi cârpă
dar n-o face pentru că iubeşte
păpuşa aia primită de la o doamnă
care mirosea a înger
stau strânşi în patul strâmt
de unde iese un arc ce-i în stare
să lovească sau să înţepe
au venit la bine pe lumea asta
şi-l aşteaptă pe moş crăciun
ochii sunt plini cu lacrimi ca nişte
pietre ude de la lapoviţă
focul mic de sub plita găurită
îi încălzeşte cât de cât
trebuia să-i scrie lui moş crăciun
dar nimeni nu a fost la şcoală
părăsesc baraca pentru joacă
şi cerşit pentru a mănca puţin
aşteaptă şi ei un cadou de câteva zile

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munca la negru

Şi-a găsit şi ea, în fine,
Slujbă după cum a vrut,
Şi câştigă foarte bine;
Negrul e satisfăcut!

epigramă de Ioan Toderaşcu din Pe drumul de costişe... (2001)
Adăugat de Ioan Toderaşcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa-i tot mai flămândă
moartea-şi face de cap
stau în iubire la pândă
Doamne oare-am să scap

catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (15 iulie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munca l-a creat pe om?

Spune Marx în al său tom:
Munca l-a creat pe om.
Eu aiasta nu o cred:
Boul, bunul patruped,
De când lumea tot munceşte
Şi om n-a ajuns, fireşte.

pamflet de George Budoi din Munca în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (10 septembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt trei lucruri bune pe lume: munca, munca, munca. Şi asta v-o spune un leneş.

Felix Leclerc în Carneţelul unui vagabond
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Postumă

Lumea se teme. Lumea tremură
Doar un soare sleit
Atinge strugurii de septembrie.

Lumea se teme. Lumea aşteaptă.
Ce să-i spui ca s-o linişteşti?
Umbra se strânge încet.

Şi ce-are a face că noi cântăm!
Alte glasuri, năclăite, o-mbată;
Nu e de-ajuns pentru a îneca timpul.

Ea freamătă, c-o spumă pe buze.
Umbra vine să-i chircească tâmplele.
Lumea se teme. Lumea aşteaptă.

poezie clasică de Jules Romains din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ospitalitate extremă

Sărăcia bat-o vina
Sărăcia bate-n geam
îmi face ţăndări lumina
sărăcia-i tot ce am

Sărăcia-mi bate-n geam
căci m-am încuiat în casă
n-aş pofti-o că nu-i hram
sărăcia nu se lasă

Sărăcia intră-n casă
îmi face ţăndări lumina
se înghesuie la masă
sărăcia bat-o vina

Dă cu pumnul şi-mi arată
că-i extrem de onorată

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2 iulie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără pâine şi fără caşă în zadar este şi munca noastră.

proverbe ruseşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din iarnă

Blânda toamnă dunăreană desmierdindu-ne s-a dus.
Totu-i alb şi rece totul: jos—omătul, bruma — sus.
Moartă-i lumea cea albită, peste care fără faţă,
Fără nori şi fără soare greu atârnă alba ceaţă.

Şerpueşte-n aer fumul şi se întinde alburiu
Din colibe troenite ca sicriu lângă sicriu.
În zădar privirea-ţi cată negre benghiuri în albeaţă:
Pan'şi umbrele sunt albe pe cea marmură de ghiaţă.

Însă iată, că şiraguri de calugărei în sbor,
Văd ceva negrind în zare: doar ele pe şes cobor
Şi de spânul chip ai ernei vesel croncănind s'agaţă...
Mult mai drag mi-e viul negru, decât albul fără viaţă.

poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi îţi propun o schimbare fundamentală în atitudine şi gândire. Să priveşti tot ce faci, prin prisma dezvoltării tale pentru a servi această lume, pentru a alina suferinţa şi a aduce bucurie şi împlinire. Asta înseamnă că dacă mănânc sănătos, fac sport, am mai multă energie pentru ce? Ca să pot să fiu mai productiv în munca mea de dăruire. Dacă am o relaţie armonioasă şi emoţii de calitate, iubire, pentru ce o am? Ca munca mea în slujba altora să fie făcută dintr-o poziţie de iubire şi împlinire, cu emoţii de calitate şi creativitate şi nu din frustrare, lipsă şi nefericire. Dacă am bani şi libertate, pentru ce le am? Ca să pot să îmi investesc timpul şi resursele pentru a face lumea mai bună în felul care pe mine mă face fericit şi împlinit, dar tot timpul cu atenţia la cei care au nevoie de mine.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!