nins de flori albe
orbul trece mâinile
prin părul roşu

haiku de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe băncuţa de la poartă

Gârboviţi, cu părul nins,
Bătrânei bătuţi de soartă
Îşi vorbeau cu glasul stins
Pe băncuţa de la poartă.

Dorul aprig i-a cuprins:
Îşi chemau copii-îndată,
Gârboviţi, cu părul nins,
Bătrânei bătuţi de soartă.

Tot sperau vorbind în şoaptă,
Dorinţa li s-a încins,
Au plecat încet la toartă
Şi mâine îi mai aşteaptă
Gârboviţi, cu părul nins.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă

ninge şi privesc pe geam
de parcă mi-ar face-n ciudă
ziua asta de zăludă
cu atâtea ciori pe ram

plină de ţurţuri veranda
frig; nămetele cât casa
că la mine la Băneasa
parc-am fi în Groenlanda!

oameni îngropaţi şi vite
ninge diafan întruna
ger de sticlă, trece luna
condamnările prin site

promoroacă şi flori dalbe
prind copacii să se umple
că nu ştii ce-o să se-ntâmple
cu argintul morţii albe

ninge-ntruna cu siberii
peste care nu se trece
îmbrăcaţi în aer rece
prăbuşim pe rând imperii

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă bucur că vă place părul meu roşu, dar eu sunt mai mult decât părul meu roşu.

citat din Maureen O' Hara
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care pe care

Mai am succes se pare la fetiţe,
Chiar de-s un păcătos, cu părul nins;
M-am spovedit şi am rămas surprins,
Că popa îşi lua pe-ascuns notiţe.

Sunt slab, păcatul veşnic m-a învins,
Greşit-am cu neveste şi actriţe,
Mai am succes se pare la fetiţe,
Chiar de-s un păcătos cu părul nins...

M-am spovedit şi-s în sfârşit destins,
Dar cleveteau în stradă trei leliţe,
Că popa la vecină-a fost surprins
Când se jucau de-ascunselea-n căpiţe...

Chiar de-s un păcătos cu părul nins.

rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A nins cu flori de măr

A nins cu flori de măr... o primăvară
Cu alb la tâmple şi alei de vis.
A nins în noi, azi, pentru prima oară,
Dar flamura iubirilor s-a stins.

Nu ştiu de câte ierni tot caut timpul
În care-am rătăcit. Mă desfrunzesc!
Acum sunt iarnă, însă din cenuşă,
Mai am puterea să înmuguresc.

Şi uite cum mereu albesc la tâmple!
Ca o himeră-s... Timpul mi-a trecut...
De iarnă, iarăşi sufletul se umple...
Şi-mi amintesc că am murit demult...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albă poveste

Albă-i povestea razelor din iarnă,
Pe cap mi-ai pus diadema, plămădită cu fir de aur
Prelucrată atent de tine prin metafore străine
A nins cu statui de bazalt, prin infinite zări
Ne strângem de mână, coborând
Ne luminăm din zori, până-n adâncul nopţii strălucitoare.
Albe nopţi, albe metafore, ger, lebede-n mişcare.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abator

Albise totul! Caii albi mestecau iarbă albă
fluturi albi devorau varză albă
călăii albi sugrumau flori albe
cireşe albe, moarte albă, pământ alb
marea albă...
Curcubeul
alb
spre alb
spre foarte alb...
Cineva de un dinte alb şi-a muşcat buza albă.
Şi-a curs un copil roşu
cu un strigăt roşu.
Şi Dumnezeu era incolor
incolor
iar greierii roz vindeau culori
pe sub mânâ
în spate la abator.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploua nins

pentru ei
timpul cernea
singurăţi
în clepsidre
ploua nins şi infinit
cu nisipuri arămii
cu nisipuri argintii...
ploua nins
cu flori de nu-mă-uita,
iar ea râdea nervos
citise Moartea ca o floare de nu-mă-uita
şi n-ar fi crezut
că locul ei de veci
va fi o lacrimă
sau o petală de miozot
peste ei
ploua nins
rugina toamnei
oţelul iernii
se înstăpâneau
în fiecare colţ de poem al sufletului lor
adumbrind trăiri
îngropând amintiri...
ploua nins
cum numai
două suflete
strangulate
în clepsidră
pot

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploua nins

pentru ei
timpul cernea
singurăţi
în clepsidre
ploua nins şi infinit
cu nisipuri arămii
cu nisipuri argintii...
ploua nins
cu flori de nu-mă-uita,
iar ea râdea nervos
citise Moartea ca o floare de nu-mă-uita
şi n-ar fi crezut
că locul ei de veci
va fi o lacrimă
sau o petală de miozot
peste ei
ploua nins
rugina toamnei
oţelul iernii
se înstăpâneau
în fiecare colţ de poem al sufletului lor
adumbrind trăiri
îngropând amintiri...
ploua nins
cum numai
două suflete
strangulate
în clepsidră
pot

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

iubito,
în zori îţi voi zidi o casă din petale de vis
mâinile noastre
atingeri fără de margini precise
în sân îţi pun un strop de dor
te îmbrac apoi în flori albe de cais
voi întreba doi nuferi dacă ar dori să îţi stea in obrăjori
te-as inveli în clipe nesfărşite
ţi-aş împleti părul cu lacrimi de iubire
numărând paşii pănă la limita dorului
doar pentru tine
femeie, înger şi durere

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele treizeci de condiţii pe care trebuie să le îndeplinească o femeie ca să fie frumoasă cu adevărat

Ea trebuie să aibă:
Trei lucruri albe: pielea, dinţii şi mâinile.
Trei negre: ochii, genele şi sprâncenele.
Trei roşii: buzele, obrajii şi unghiile.
Trei lungi: corpul, părul şi mâinile.
Trei scurte: dinţii, urechile şi picioarele.
Trei largi: pieptul, fruntea şi locul dintre sprâncene.
Trei strâmte: gura, talia şi ce-i mai jos.
Trei groase: braţele, coapsele şi pulpele.
Trei subţiri: degetele, părul şi buzele.
Trei mici: sânul, nasul şi capul.

poezie clasică de Brantome din Vieţile doamnelor galante
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe patul cu flori albe

Cascada de flori albe pline de iubire
ninge intens pe faţa ta şi fulgul se plimba,
pe cap, pe umeri, prin nori de fericire,
lângă vise, speranţe cu tine aş zbura
într-un vis de iarnă de te-aş atinge
pe patul cu flori albe aş dormi o viaţă
şi deodată din vis aş vrea să mă trezesc
când fulgi de ninsoare pe mine mă albesc.
Cu lacrimi de nea aştept să mă priveşti
şi faţa să-ţi fie cu-n zâmbet în privire,
în gând, în viaţa ta tu mă primeşti
fără a şti de mine să-mi dăruieşti iubire.

poezie de Eugenia Calancea (17 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul mărului bătrân

Albe flori vor înflori,
În măr, lângă fântână;
O scorbură bătrână
Pare a întineri.

Din secata rădăcină
Lăstăraş va răsări,
Albe flori vor înflori
În măr, lângă fântână.

Pomul va pica pe rână,
Vremea-l va bătători,
Iar lăstarul din ţărână
Ramurile-şi va spori

Şi albe flori vor înflori.

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zarzărul a nins

Astăzi zarzărul a nins
Covor gros a aşternut
Petale albe de vis
Lacrimile cad mărunt

A trecut încă un an
Doru-îi de primăvară
Peste arborul bătrân
Liniştea acu' coboară

Lângă priveste-n van
Pomul cel mai tinerel
Vesel fâmnicul platan
Muguri are acu' şi el

Astăzi zarzărul a nins
Pământul e ca zăpada
Ciripesc păsări în cais
A înveselit ograda

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ou roşu

trec şi Oltul... trec şi Jiul..
numai ca să vin la tine!
trec prin defileu şi turnuri
şi ajung iar la câmpie!

trec ca vântul ca-s purtată
de un dor ce e nestins...
văd în zare numai casa
şi cais cu floare nins

mă aştepţi iubire mică
să-ţi aduc doi iepuraşi
un ou roşu... că-s bunică...
şi-un pupic pe doi obraji!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori negre

(Lui Al T. Stamatiad)

Flori negre
Flori galbene
Flori roşii
Flori albe

Flori negre
Flori galbene
Flori roşii
Flori albe

poezie de Felix-Gelu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descânt

iubito, în zori
îţi voi zidi o casă din petale de vis
mâinile noastre, duioase atingeri făr de margini precise
să îţi pui în păr un strop de dor
să te îmbraci apoi în flori albe de cais
voi întreba doi nuferi dacă ar dori să îţi stea in obrăjori
te-as inveli în clipe nesfărşite
ţi-aş împleti iubito părul cu lacrimi de iubire
numărând în astă seară paşii pănă la limita dorului
doar pentru tine
femeie, înger şi durere

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de iarnă

tatălui meu

Luminile s-au stins în tot oraşul
Şi lângă casă un câine latră trist,
Un vagabond s-a rătăcit pe stradă
Şi Luna-l mângâie pe părul nins!

E ger de crapă pomii în grădină,
Trosnesc în sobă lemnele pe foc,
Văd fumul gros ieşind din coşul casei
Şi simt miros de vâsc şi busuioc.

Din fluierul de lemn se-aud cântând
Zăpezile ce-au colindat prin sat,
Iar prin ferestra veche de la tindă
Ţi-aduce iarna chipu-ngândurat:

Te văd cum strângi zăpada-n faţa casei,
Eşti nins, mereu, în amintirea mea
Şi ies desculţă prin zăpada rece,
Să mai sărut o dată urma ta!

poezie de Aneta Timplaru Horghidan din Ochiul din cerc (2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de cireş iernatic

îmi place când ninge
zăpada se-aşterne
pe drumul cu flori de cireş
mai ţii minte...?
prin faţa mea trece cuminte o doamnă
privirea ascunsă
doar pasul sculptat într-o urmă sau două
se-aşterne zăpada, din ochii mei plouă
cu fulgi topiţi de iubire
sărată e marea
doar ţărmul îngheaţă
alunec privind la valul în viaţă
se-nalţă furios
iubeşte şi tace

îmi place când ninge
şi omul se face în mâinile calde un bulgăr
învaţă să meargă împins de la spate
să crească... să crească
o stană de piatră rămâne
şi chipul cioplit să zâmbească
stăpâne cu mâinile aspre
mai stoarce şi apa din cruce, mi-e sete
mai lasă şi vântul să-mi bată prin plete
o dată şi pace

îmi place când ninge
zăpada se-aşterne
pe drumul cu flori de cireş
mai ţii minte...?

poezie de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat, ediţia a II-a (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciun sfânt

În noapte-adancă se rostogoleşte luna,
în candele amurgul se-ntoarce aprins,
la Poarte Raiului aud cum bate mâna
lui Moş Crăciun, hoinar, cu părul nins...

Prin beznă, trece uşor şi se duce…
Bolta podoabe de stele îşi pune,
se tulbură somnul Pruncului dulce
din braţele Mamei preasfinte şi bune.

Blând, Micuţul întinde o mană,
magii uimiţi se-ntorc în Scriptură,
El mută hotarul de vis şi de ape
al Iordanului nostru din bătatură.

poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creştine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!