Omule

aruncă gândurile ca pe-un lest mizer
nu te lăsa cuprins de întristare,
căci pân-la urmă toţi avem un Cer
sub care cerem picul de-ndurare.

în piatră eşti ca visul într-o floare,
în iarbă eşti făptura ce ne paşte,
în cântec eşti doar dor şi alinare
şi-n amintiri figura ce renaşte.

ai rădăcin-adâncă într-un trunchi,
şi braţele întinse pân-la cer,
să nu cazi niciodată în genunchi
sub tirania relelor ce pier.

trăieşte cu planeta ce roteşte
a lumii viaţă dată de destin,
ai raiul pe pământ şi-mpărăteşte
participă la marele festin.

căci viaţa-i foamea de esenţe
ce n-are-n ea nimic pietrificat,
şi cântă-n prelungitele cadenţe
aria dulce-a marelui păcat.

priveşte cerurile tot mai mari
şi crezi în viitoarea devenire
căci omul are ochi vizionari,
alţi timpi în calendare şi în fire.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (27 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa trece ca o clipă

Cine eşti tu suflet de om?
Tu care te-ai născut.
Să ai un nume, să fii un domn.
Dar până la urmă te usuci ca o frunză
Pe o ramură de pom.

Cine eşti tu pasăre care zbori?
Peste dealuri, peste nori.
Cu aripile întinse în vânt,
Dar nu ai cuibul tău pe pământ.

Cine eşti tu fir de iarbă verde?
Care nimeni nu te vede.
Dar toţi te calcă în picioare.
Poate eşti o frumoasă floare.

Cine eşti tu pui de pom?
Care ai fost sădit de mâna unui om.
Ai suflet tu sau nu ai?
Sau poate eşti un cântec frumos cântat la nai.

Cine eşti tu inimă care baţi în piept?
Plină de bucurie şi regret.
Tu eşti acea care ne îndemni mereu să iubim.
Căci viaţa trece ca o clipă şi trebuie s-o preţuim.

poezie de Vladimir Potlog (11 mai 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti ca şi o stea îndepărtată

Tu eşti ca şi o stea îndepărtată,
Ce străluceşte făr᾽ să dea căldură,
E frumuseţe fără de măsură,
Dar nu încălzeşte-un suflet vreodată.

Te tot privesc de fiecare dată
Cu dragoste, iar uneori cu ură,
Căci vraja ta doar liniştea mi-o fură
Şi nu mi se întoarce niciodată.

Eşti steaua care-n veci lumini trimite,
De mii de ani să-ajungă pân-la mine,
Prin spaţii întinse şi nebănuite,

Ca depărtarea cumva să ne-aline,
În urma ei, doar veacuri risipite,
Ca şi-ale mele gânduri către tine!

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de scump Isuse

Cât de scump Isuse eşti
Cât de scump şi minunat
Căci în slăvile cereşti
Tu Isuse ne primeşti
Ne-ai plătit al nost" păcat

Cât de gingaş Isus eşti
Cât de gingaş şi frumos
Când Isus ne dăruieşti
Comorile îngereşti
Mire drag şi glorios

Nimeni Doamne nu-i ca Tine
Nici în cer nici pe pământ
Tatăl Sfânt din slăvi senine
A ascuns totul în Tine
Căci Tu eşti al Lui Cuvânt

Cât Isus de minunat
Eşti Doamne în veşnicie
Căci lumina Ta ne-ai dat
Şi un suflet nou curat
Ai Tăi să fim pe vecie

Tu ne eşti Isus comoară
Har nespus jos pe pământ
Vin" te rog la noi coboară
Şi ne ia în a Ta ţară
Să-ţi cântăm o Mire Sfânt

Ia-ne Tu pe-a Tale mâini
Şi ne fă să te ascultăm
Să-ţi dăm dragostea dintâi
Cu noi veşnic să rămâi
Căci pe Tine doar te avem

Cât de scump ne eşti Isus
Cât de scump şi plin de milă
Căci viaţă ne-ai adus
Şi în dragostea-ţi ne-ai pus
Viaţa s-o avem deplină
06-02-2023 Mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti visul...

Eşti visul meu din zori de zi
Ce se destramă în plăceri,
Eşti fericirea din priviri
A infinitelor tăceri...

Doar tu mă faci ca să iubesc,
Făptură dragă efemeră
Şi tot mai mult te îndrăgesc
În lumea asta austeră...

Te rog rămâi o vis ceresc
O viaţă doar, căci nu e mult,
Să pot să-nvăţ să te iubesc
Şi-apoi destinul am s-ascult!

Căci tu eşti dragostea dintâi
Care s-aprinde iar şi iar,
Iubirea mea în veci ramâi
Zălog lăsată pe altar!

poezie de Gabi Costin (15 februarie 2014)
Adăugat de Gabi Costin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

strivit negrul apelor se caţără-n adânc
fierbe cazanul planetei la presiuni uriaşe
şi totuşi
cât eşti de puternică, tu viaţă
căci exişti
acolo, unde nici nu ne putem gândi

gropi şi stânci, foc, sulf şi infern
eşti în gropi marine
sau lângă roşul jarului dintre vulcani
te caţeri sus pe munte şi-n înaltul cerului
printre zăpezi, în mari gheţari

mângâi cu mari aripi, cerul cu vulturi
cocoaşa ta se vede-n uriaşe valuri de ocean
te-ascunzi în păduri virgine, cânţi în mari copaci
chiar şi-n pustiu alergi, ca o şopârlă
eşti acolo unde pământul arde, soarele orbeşte
în oaza din deşert, unde-n timp renaşti

viaţă!
tu eşti ca o furnică
exişti şi eşti atât de fericită
căci peste tot tu cânţi
în pasărea de pe cer
în pântecul unei mame
în vocea unui copil
în ochii îndrăgostiţilor
în ochii unei bunici
sperând în libertate şi adevăr
în fiecare dintre noi, şi-n al omenirii
destin!

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basarabie, soră dragă

Basarabie, soră dragă,
Care ai fost de duşmani râvnită,
Eşti ca o copilă orfană,
De mamă ei părăsită.
Basarabie iubită,
Care ai fost în sânge scăldată,
Eşti ca un fir de iarbă
Sub o boltă înstelată.
Basarabie, floare de dor,
Care de mulţi ai fost vândută,
Eşti ca un izvor, cu apă limpede neîncepută.
Tu să nu cazi în disperare.
Basarabie, soră dragă,
Căci va veni şi ziua cea mare,
În care duşmanul o să înţeleagă
Că nu eşti singură şi orfană,
Că ai o mama iubitoare,
Toţi o ştiu cum o cheamă,
Acesta e România mare!

poezie de Vladimir Potlog (10 decembrie 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie, nu fi proastă! Căci tu eşti cea mai pură poveste. Nu îi lăsa pe alţii să-ţi mânjească paginile minţii. Eşti cea mai fină poezie. Nu îi lăsa pe alţii să te poceasca-n versurile trupului. Eşti cel mai dulce cântec. Nu îi lăsa pe alţii să îţi fure, clipă de clipă, refrenul inimii.

citat din Alexandru Chermeleu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă tine dragul meu...

Lângă tine am învăţat ce-nseamnă să iubeşti
Căci tu eşti totul pentru mine şi nimic mai mult
Şi vreau mereu să-ţi spun cât de drag imi eşti
Căci tu eşti unicul meu sprijin pe acest pământ,

Lângă tine am învăţat prin ploaie să alerg
Să fug de tot ce-nseamnă rău în viaţa mea,
Când toţi mă evitau pentru că te iubesc,
Eu am crezut în tine şi în iubirea ta.

Lângă tine am învăţat cu lacrimi reci, să plâng
Să scriu cuvinte pe care mulţi nu le-nţeleg,
Pe tine te-am păstrat mereu în al meu gând,
Căci tu eşti fericirea ce nu vreau s-o pierd.

Lângă tine am renăscut ţinându-ne de mână
Descoperind mereu noi taine ale iubirii,
Cu tine am trecut prin ploi şi prin furtună
Şi nimic nu poate sta, în calea fericirii.

Lângă tine sunt mereu plină de fericire,
Căci tu eşti talisman ce viaţa-mi ocroteşti
Sunt cea mai fericită de pe această lume,
Când văd câtă iubire poţi să-mi dăruieşti.

Lângă tine sunt alt om, mă simt mai specială
Căci tu-mi aduci lumina fericirii în viaţă,
Când necazuri grele apar în calea mea socială
Tu-mi redai mereu visul şi zămbetul pe faţă.

poezie de Eugenia Calancea (12 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde zbori cu sufletul eşti tot...

Unde zbori cu sufletul eşti tot:
Pământ şi cer, şi apă dar şi foc,
Eşti om înălţător şi roditor
Încercat de marele noroc.

Dau târcoale sufletului pur,
Zbor sub curcubeie disipate,
În iubiri mă scutur peste umbre,
În parfumul femeii încercate.

Tu priveşte zborul, lasă umbra,
Simte-mă din fapte şi cuvânt,
Păcat de viaţa care ni-e dată
S-o neglijăm cu totul pe pământ.

Zborul tău în alte sensuri
Nu va prinde visul aripii de top,
Viaţa va rămâne fără sens
Sub cerul crud şi veşted, şi miop!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar când Lia ieşea din colibă, curtea era plină de flori răsărite pe urmele paşilor ei, care toate se clătinau plecându-se spre dânsa, dar îi ziceau întristate: "Bună eşti, frumoasă eşti, harnică eşti, dulce eşti la fire, şi totuşi, mult mai ai să umbli şi să alergi, căci ursitul tău e dus după lume de 9 ani acum în pământ."

Ioan Slavici în Limir-Împărat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omule...

"Multe lucruri minunate există, dar nimic nu-i mai minunat ca omul."
Sophocles

Păşune eşti de păşunat
Eşti capodoperă lăsat
Eşti iarbă moale pentru mulţi;
Pentru smeriţi, pentru desculţi.

Frumseţe eşti în lume pus,
Ca înger azi, mâine mai sus,
Neant în marele infinit
Şi un model desăvârşit.

Eşti râu de apă curgător
Ce izvorăşte din izvor.
Nu-ţi tulbura apa în jos
Pe lângă apa-i vreun setos.

Un pom pe lume eşti menit
Să odihneşti vreun obosit.
Şi pom cu poamă tu eşti dat
La trecător pentru gustat.

Nu eşti sălbatic-pom frumos -
Şi fructul îţi este gustos.
Coroana ta de poame-i plină
La ea mulţi trecători să vină.

Tu eşti colibă şi sălaş
În locul tău sărmani să laşi
Şi om tu eşti şi nu eşti câine,
Flămândului ca să dai pâine.

Tu eşti o floare, nu eşti spin,
De eşti ateu, de eşti creştin
Eşti foc pe timpul îngheţat,
Căldură la străin de dat.

Pod peste ape mari eşti pus
Să treacă omul cel supus
Şi de pe tine sa privească
Valuri ce fost-au sa-l lovească.

Tu eşti cărare printre stânci
Sa nu mai meargă om pe brânci
Eşti far de mare şi de port
Să fii văzut, să nu fii mort.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dacă râd
Vei şti că plâng
În vers fără de tine
Căci tu îmi eşti
Şi dor şi cânt
Punte de suspine.

Dacă scriu
Vei şti că-mi eşti
Prezent în toate cele
Căci tu îmi eşti
Dor şi poem
Blestemul unei iele.

Dacă pleci
Vei şti că-mi eşti
Pulsul dintre atrii
Căci tu îmi eşti
Vals vienez
Iubirea dintre aştrii.

Dacă zâmbesc
Vei şti că sunt
În tine pe vecie
Căci eu îţi sunt
Un dor nebun
Iubirea-n Poezie.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, Iisuse, eşti speranţa mea

Lacrima din ochii tăi, Iisuse,
În palma mea a căzut.
Sângele tău sfânt
În apă limpede s-a prefăcut.

Rănile tale şi pe mine m-au durut.
Ştiu că-ai fost vândut cu un sărut
De un ucenic pe care l-ai iubit mult,
Căci aşa a fost scris de la început.

Iisuse, într-o zi din nou ai să vii,
Căci tu eşti cel de pe urmă şi cel din întâi.
Eu la tine mereu mă voi ruga
Tu, Iisuse, eşti speranţa mea.

poezie de Vladimir Potlog (6 noiembrie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce doar banii?

De ce avem sufletul atât de rece?
Ne vindem chiar şi ale noastre sentimente...
Şi peste toate domneşte ura,
Oamenii nu mai înţeleg arta, cultura,
Îndoctrinat, omul nu mai gândeşte,
Doar banul – înger-diavol – azi vorbeşte.
Nici floarea nu mai ştim dacă miroase,
Durerea ne pătrunde până-n oase,
Căci am uitat de tot ce-i bucurie,
Străinilor dăm viaţa ca simbrie.
În suflet nu mai dăinuie iubirea,
Căci cumpărăm cu banii fericirea.
Uităm de sentimente, gust amar,
De omenie. Viaţa-nseamnă ban...
Trecem prin viaţă fără să luăm seama,
Nici vers, nici dor noi nu mai ştim ce-nseamnă,
Nimeni nu vrea să mai citească o carte,
În schimb ne vindem vieţile în rate...
De-acum uităm de plopii fără soţ,
De versul blând şi cald, melodios,
Ne prinde ura, frica şi prostia,
De ce urâm cu toţii poezia?
Suntem săraci în suflete... şi trişti,
Căci am uitat de Blaga şi Brâncuşi.
Prietenii devin de-acum duşmani,
Căci totul se rezumă doar la bani.
În faţa Domnului avem acelaşi drum,
Cu viaţa noastră vom plăti de-acum
Însă cu toţi avem un alt destin...
E timpul să-nvăţăm să şi iubim.
La Dumnezeu nu pleci cu bogăţia,
Ci doar cu fapta şi mărinimia.
Nimic n-o să te spele de păcat,
De Dumnezeu la fel eşti judecat,
Că eşti sărac, bogat, mare sau mic,
Din lumea asta n-o să iei nimic.
Chiar dacă am uitat de Eminescu,
De leagănul viorii lui Enescu,
Prin Porumbescu-şi plânge simfonia,
Grânarul ţării, viaţa, România.
Doar Dumnezeu ne hărăzeşte soarta
Şi fiecare îşi va lua răsplata,
Vom plânge dacă sufletul ni-i rece,
Căci banul vine, cumpără şi trece...

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa şi moartea

Mulţi nu mă înţeleg
Când le zic că:
Omul se naşte pentru a muri,
Alţii râd, alţii plâng,
Dar eu ştiu că fiecare
Ne naştem ca să murim într-o zi.

Dar niciodată să nu regretăm
Că ne naştem.
Căci o viaţă avem,
Nu mai mult!
Şi s-o preţuim căci
o dată ne naştem,
o dată murim.

poezie de Vladimir Potlog (4 noiembrie 2006)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lume de ce tu eşti rea

Lume de ce tu eşti rea,
Căci n-ai fost făcută-aşa;
Dumnezeu te-a făcut bună,
Dar tu, astăzi, eşti nebună.

Iute uiţi de-ţi fac un bine,
Crezi că tot ţi se cuvine,
Dar de îţi fac rău o dată,
Tu nu mă uiţi niciodată.

Fie răul mic sau mare,
Tu nu-mi dai în veci iertare.
Lume, lume eşti ingrată
Şi de draci eşti posedată.

Altul este rostul tău,
Rostul dat de Dumnezău;
Rostul tău e să fii bună,
Schimbă-te, nu fi nebună!

pamflet de George Budoi din Lumea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (17 iunie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am nevoie de dragostea ta

Tu-mi eşti un înger ce te scalzi
în apa nemuririi,
de acolo mă-nlănţuieşti
în mrejele iubirii...

Tu-mi eşti un trandafir crescut
sub razele de soare
şi-n viaţa mea ai apărut
să-mi vindeci, ce mă doare...

Tu-mi eşti şi zâmbet şi lumină
şi-mi vindeci sufletul de dor,
mă faci să am o viaţă plină
şi azi, si mâine, până mor...

Din vis, în viaţă mi-ai trecut
şi-n veci m-ai vindecat.
Tu-mi eşti iubirea ce am vrut,
,, Cea fără de păcat"...

Rămâi acolo unde eşti,
în viaţa mea cea bună.
Tu-mi eşti iubirea mea pe veci
şi visul cel din urmă...

poezie de Florea Fane Janţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste fără răspuns

Fiinţă blândă, şi-atât de frumoasă,
Ce suflete noi naşte pe pământ,
Fără de Ea, nu vreau nici pat, nici masă,
Căci viaţa-i chin, iar doru-i vânt.
Cu vorba Ei ce-a dulce ca un soare,
Ea inima-mi încălzeşte-n piept.
De-i tristă, totul crunt mă doare,
Iar sufletul îmi e deşert.

În viaţă îmi eşti o alinare,
Un dor, o muză, un respect.
Cu Tine-aş vrea să zbor spre soare,
Să cânt, să plâng şi-apoi să plec.
Căci nu-mi răspunzi la sentimente,
Iar dragostea mea, e doar un vis.
Nu-mi fă nicicând, o, dragă, complimente,
Că nu mă vreai, de mult ai zis.

poezie de Petru Plătică
Adăugat de Petru Plătică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halucinaţie

Ce milă mi-e de cei bogaţi
pot fi orice dar nu bărbaţi
căci şi bărbatul nu e oare
decât un fel de înscenare

Că pân-la urmă n-oi fi eu
un fel de miel ce se dă leu
în lumea asta ordinară
ce mă invită doar afară

Mânca-ţi-aş viaţa de român
păi măi ţigane eşti nebun
nu vezi că toată lume fuge
şi n-a rămas nimeni pe cruce

Şi între plus şi minus infinit
doar golu-i Doamne răstignit

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omule, oricine ai fi

Omule, oricine ai fi,
Vine şi la tine o zi.
De eşti bogat sau sărac
Şi tu vei fi judecat.

Oricâte conturi ai bancare
Să ştii: eşti numai o suflare
Şi acele conturi nu-ţi slujesc
De suflet de nu te îngrijeşti.

Căci sufletul-n viaţa ta,
Are nevoie de ceva
Ce poate tu nici nu gândeşti
Sau poate vrei să îl răneşti?

El vine de la Dumnezeu
Spre El tânjeşte tot mereu.
Şi atunci când tu te-ai împăcat
Cu Dumnezeu de-a devărat,

Să vezi ce suflet mare ai.
La conturi mari ce le visai
Importanţa tu nu le mai dai
Căci sufletul îndrepţi spre Rai.

Şi-ncepi apoi a te-ntreba
De unde vii
Unde-i pleca
Ce sa-ntâmpla cu viaţa ta.

Iar sufletul te va-ndrepta
Să mergi şi tu la Golgota.
Căci viaţa cineva şi-a dat
Să ai iertare de păcat.

Să vezi sufletul chinuit,
Ce bucurie a primit
Căci nimeni nu ţi-o poate da
Doar El, Isus din Golgota.

Ori eşti bogat, ori eşti sărac
Tu Domnului să-i fii pe plac
Căci banii nu-ţi pot garanta
Căci vei ajunge-n Slava Sa.

poezie de Elena Fărăgău (21 ianuarie 2009)
Adăugat de Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!