Sunt rău
Sunt rău
Mușc, nu glumă
Zilele trecute am mușcat
Un măr
Îi simțeam seva cum se prelinge
Pe gâtu-mi de taur
Dar nu m-am oprit
Să ia aminte toate merele:
Nu vă mai mâzgăliți cu ruj
Și
Nu vă mai dați rotunde
V-am spus că-s rău
Uite, ieri
Mă bâzâia un ego
L-am pocnit de masă
Fără nicio remușcare
Se deschisese ca o carte cu poeme
În care-i puteam citi
Toate vorbele mieroase
Dar cel mai rău am fost
Când am rupt
Legământul cu nefericirea
I-am spus:
Știu că mi-ai fost fidelă
Dar iubesc pe alta
Vreau copii luminoși cu ea
Nu o fi perfectă ca tine
O să-mi mănânce ficații uneori
Însă sânii ei mustesc de viață
Acum, că mi-am mărturisit păcatele
Mă iertați!
poezie de Lucian Velea (18 iulie 2016)
Adăugat de Lucian Velea
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.