Poeţi şi critici

Stau în turnurile vieţii,
După cum s-a remarcat.
Turn de fildeş au poeţii,
Criticii?... Beton armat.

epigramă de Margareta Faifer din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turn de fildeş

Turn de fildeş
Turn inalt
Ce ascunzi inchis
De fapt?
Turn de fildeş
cu zăbrele
M-ai ademenit
Cu miere
Intr-o vara
Dezbrăcată
De principii
Şi morală
Tu-mi eşti astăzi
Dulce.. amară
Amintirea
Dintr-o vară.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetare

Încet-încet, a coborât din pom
Şi, neînţelegând ce se întâmplă,
Maimuţa duse degetul la tâmplă...
Din clipa-aceea devenise OM.

epigramă de Margareta Faifer din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cultură

Când scrie sau vorbeşte, îi dau sfatul
Gramatica s-aplice predilect.
Îi predic în zadar. E un subiect
În veşnic dezacord cu... predicatul!

epigramă de Margareta Faifer din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beton armat –
furnica duce hrana
printr-un por

haiku de Constantin Păun din Liniştea ierbii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am constatat că îţi trebuie o forţă de beton armat pentru a iubi necondiţionat!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valori

Nicicând pe omul de valoare
Nu reuşeşti să ţi-l explici
Doar prin prietenii ce-i are,
Ci, mai curând, prin inamici!

epigramă de Margareta Faifer din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mini fabulă

Ploua - urmându-şi legile NATURA.
-"Ce pură sunt!" îşi zise picătura,
"Nu vreau să fiu alături cu vreo alta!"
... Dar chiar atunci o şi cuprinse balta.

fabulă epigramatică de Margareta Faifer din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevroză de beton armat

Un scriitor, un oarecare,
cu multă operă-n lucru,
înjură trecători pe corso la promenada literară,
mai abitir ca o nătângă.
Momentul lui de revelaţii,
deschiderea spre idei noi,
apune peste zări urbane cuprinse de beton facil.
Apoi, pe lămpile uitării,
chitara rece de oftat,
ucide înfiorarea mării de la atâta înjurat.

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret de epigramist

Calitate sută-n sută!
Elocvent chiar şi când tace!
Şi-n catrene şi-n ţinută
E mereu la "patru ace"!

epigramă de Margareta Faifer din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii vor să mă lovească!...
Însă, or să oboseasca,
Fiindca sunt beton armat
Chiar de nu am aratat.

catren de Garofiţa Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dotare

Duduia are bust armat, beton,
Sub bluza cu parfum de iasomie.
Să-l etaleze-acum, că-i de bon-ton,
Nu când i s-o blegii ca o piftie!

epigramă de Mariana Dobrin din Jurnal de piftii - Festivalul Raciturilor 2009, Târgu Jiu (2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

căsătorie (vezi şi căsnicie)

Căsătoria

E un turn de fildeş dintre
Cele care-or să dureze.
Cei de-afară vor să intre,
Cei închişi, să evadeze.

definiţie epigramatică de George Petrone din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă simt închis într-o ou de beton armat

lovesc cu disperare pereţii precum un pui anemic
care nu şi-a înghiţit încă gălbenuşul
e ca şi cum m-aş grăbi să ies în viaţă
să rup iarba să-mi mişc aripile
să casc ciocul după un strop de apă
ori doar să caut căldura universală
dar de atâta freamăt oul s-a rostogolit în el
fără a mai căuta temei în lumea de dincolo de lume
ca un meteorit incapabil să ardă până la capăt

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

În lumea de bărbaţi misogini
îndrăgostiţi doar de sine,
de bani şi putere,
numai femeile ştiu să iubească.

Vinovate
de toate păcatele lumii,
sunt înţelese
doar de poeţii
închişi în turnurile lor de fildeş,
îndrăgostiţi mereu,
efemer,
de câte-o muză imaginată,
metamorfozată în mintea lor
în înger cu chip de lumină
şi trup întunecat,
încărcat de mister.

Vinovatele de nimeni iertate
sorb cu sete frumosul,
armonia, poezia naturii,
îşi hrănesc sufletul
cu speranţă şi iubire.
Revarsă în jur
preaplinul din lumină
oferind fericire.
Mângâie şi răsfaţă,
aşteaptă un gest,
un magic cuvânt,
un surâs...
Primesc doar lecţii amare de viaţă...

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răstigniţi la amvon...

Câte păsări sunt pe cer
Sunt mai multe ca noi... şi pier.
Cimitir pe unde au?
Lângă ele vreau să stau!

Când-mi va veni să pier
Să nu mai stau atârnat
Cu picioarele spre cer
Si cu ochii ingropat...

În lutul de noi săpat
Regurgitat şi chinuit
In zăbrele de beton
Răstigniţi, sus,.. la amvon!

Şi ele poate mi-or
şopti... cum să iau zbor...
Fără trup de muritor
În lumi fără zăbrele şi beton

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticii (epigramă inspirată după Stelian Filip)

Scriitorii de n-ar scrie
Proză, teatru, poezie,
Criticii – aceste poame,
Sigur ar muri de foame.

epigramă de George Budoi (8 august 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradisul

Poeţii când există e-o minune
poeţii nu se nasc ei sunt născuţi
poeţii nici nu dorm numai visează
poeţii niciodată nu-s prea mulţi

poeţii n-au religii şi nici zei
poeţii nu aşteaptă pe la uşi
poeţii libertatea nu o sapă
şi-s cei mai îngeri dintre nesupuşi

poeţii n-au familii au iubite
poeţii bunăoară sunt cu toţii
cei care lasă lumea pentru alţii
poeţii curg mereu de-a lungul nopţii

poeţii au un fel de n-ar mai fi
poeţii niciodată nimic nu înconjoară
e o ruşine să învingi poeţii
şi sacrilegiu e să-i naşti a doua oară

poeţii nici nu ştiu ce-nseamnă
a fi nemuritor sau muritor
-cât o cămaşă viaţa lor durează-
poeţii au un paradis al lor

poezie celebră de Ioanid Romanescu din Demonul (1982)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că lumea se vede mai bine dintr-un impunător şi ultraprotector turn de fildeş, dar ca să simţi cu adevărat al ei iureş trebuie să cobori, măcar ocazional, din el, fiind printre oameni un far de lumină şi model.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mormântul Leonidei Lari...

... Poeţii n-au cavouri somptuoase
Nici pietre grele nu le stau drept căpătâi
Poeţii dorm în linişti luminoase
De lut amestecat cu veşnicii...

Funcţionarii au, funcţionarii şi bandiţii
Şi hoţi în lege - monumente - minim
Poeţii nici sicrie n-au, numai ediţii
Şi scrumuri ce mai bat la vii în inimi...

poezie de Iurie Osoianu (17 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin piaţă

Cum vreau să fiu?
Un stâlp din beton armat
În mijlocul unei pieţe veneţiene.
Să am picioare din rădăcini
Să mustească în apa gondolierilor,
Iar sus în vârf,
Să am trei cabluri
Unul pentru inima,
Altul pentru cap
Şi încă unul pentru tine, soartă,
Să te ţin legată de mine
Să nu mai pleci prin lume
Să mă transformi în cine ştie ce.

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!