Răstigniți la amvon...
Câte păsări sunt pe cer
Sunt mai multe ca noi... și pier.
Cimitir pe unde au?
Lângă ele vreau să stau!
Când-mi va veni să pier
Să nu mai stau atârnat
Cu picioarele spre cer
Si cu ochii ingropat...
În lutul de noi săpat
Regurgitat și chinuit
In zăbrele de beton
Răstigniți, sus,.. la amvon!
Și ele poate mi-or
șopti... cum să iau zbor...
Fără trup de muritor
În lumi fără zăbrele și beton
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.