ciocănitoare

Ornitologică

La ora de zoologie:
- Tu ştii ce-i ciocănitoarea?
- Desigur, e privighetoarea
Dup-un an de căsnicie!

definiţie epigramatică de Mircea Bogdan din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Vasile Larco - Pădurea... super-vinovată - ADDENDA -

În loc să-mi dai privighetoarea
Să mă vrăjească des cu struna,
Tu mi-ai trimis ciocănitoarea,
Când mai aveam acasă una!

epigramă de Liviu Sergiu Manolache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dup-un scaun

Dup-un scaun, aş ascunde
Trupu-ncins de catifea,
Nebuniile rotunde
Şi-abur magic de cafea.

Dup-un scaun, ca oricare,
Câte vise nu-nfloresc
Într-o coapsă roditoare
Şi un sân dumnezeiesc.

Dup-un scaun, dezgolită
De păcate şi trecut,
Tu, eterna mea ispită,
Mă îndemni spre aşternut.

Dup-un scaun, fără taine,
Cu privirea te-ncălzesc,
Dezrobită eşti de haine
Şi aştepţi... să te iubesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Divorţ

Dup-un an de căsnicie,
Cu scandal, au divorţat,
Şi mă-ntreb şi-acu', bădie,
De ce dracu' s-au mai luat?!

epigramă de George Budoi din Dicţionarul căsătoriei (10 noiembrie 2002)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privighetoarea a început să cânte şi împăratului i-au dat lacrimile; lacrimile îi curgeau pe obraz şi privighetoarea cânta tot mai frumos; cântecul ei îţi mergea drept la inimă. Împăratul a fost foarte mulţumit şi a spus ca privighetoarea să poarte un papuc de aur la gât. Dar privighetoarea i-a mulţumit şi i-a răspuns că a fost răsplătită îndeajuns.

Hans Christian Andersen în Privighetoarea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino s-asculţi privighetoarea

Vino, iubito, vino-n zăvoi
În vad ne-aşteaptă vâltoarea
Plete de sălcii curg peste noi
Şi cântă privighetoarea.

Vino, privighetoarea cântă
Din piculină şi din nai
Şi trilurile ei ne-ncântă
Ca-n vraja unei nopţi de mai.

Vino, privighetoarea cântă
Sublim asemenea lui Orfeu
Cu toate că ne înspăimântă
Soarta acestui semizeu.

Vino, privighetoarea cântă
Ea ştie ce şi pentru cine
Dar cântecul ei mă avântă
Seară de seară către tine.

Vino, privighetoarea cântă
Poveşti duioase de amor
Şi melodia ei se-mplântă
În inima plină de dor.

Vino, privighetoarea cântă
Cu-atâta dor, cu-atâta foc
S-avem, atâta ne frământă
O picătură de noroc.

Vino, privighetoarea cântă
Cu pasiune şi talent
Iubirea noastră pură, sfântă
În timp ce te alint decent.

Vino, privighetoarea cântă
Să cazi în vraja lui Morfeu
Iar inimile îşi cuvântă
Când tu visezi la pieptul meu.

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei frumoase

Mers de gazelă, aer triumfal,
Felină printre frunze de acantă,
Eşti mimoza din regnul vegetal,
Ori poate zoologie ambulantă?

epigramă de Mircea Popovici din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

In arcane de padure

În arcane de pădure întuneric ce spăimântă.
Frunza tace lîngă frunză şi copac lîngă copac;
Noapte tristă, noapte mută, noapte moartă, cer opac -
Dar privighetoarea cîntă, dar privighetoarea cîntă.

În arcane de pădure vijelie ce spăimîntă,
Trăsnet roşu ce-nfăşoară şi surpare de potop;
Pentru ce e armonia o mînie fără scop,
Dar privighetoarea cîntă, daar privighetoarea cîntă.

În arcane de pădure grozăvie ce spăimântă,
Aurora-ntîrziată nu s-arată sub frunziş
Întunericul în cale i s-a pus în curmeziş -
Dar privighetoarea cîntă, dar privighetoarea cîntă.

poezie clasică de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnişoara: Nici eu nu vreau să mai aud de tigrul Antares. Dar nu vreau să-mi aleg un animal domestic. Sunt sătulă de casă.
Funcţionarul: Mai ales de căsnicie.
Domnişoara: Eu prefer o pasăre rujată, o pasăre de pădure cu pene frumos colorate. Ciocănitoarea. Indiferent la uşa cui bate, i se deschide cu dragoste.

replici din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De zece ani

De zece ani n-am mai auzit privighetoarea,
Eram cu o femeie pe marginea unui râu, în munţi,
Şi roua se aşeza, ca un dar din cer, pe faţa noastră, pe iarbă.
De atunci n-am mai auzit privighetoarea,
Trilul acela care tăia noaptea
Ca un pumnal mătăsos şi-mi dădea
O copleşitoare suferinţă. Las deschisă fereastra,
Aştept sub copacii marelui bulevard
Sau în parc, ca şi cum cineva mi-ar fi dat
O misterioasă întâlnire.
Oraşul respiră ca un plămân uriaş
Şi zgomote felurite vin de la depărtare,
Apoi se sting, ca apa care se scurge printre pietre,
Dar nu aud, nu aud privighetoarea,
De zece ani n-am mai auzit-o şi sunt trist,
Presimt că nici în noaptea asta nu va veni,
Poate niciodată...

poezie de Mircea Florin Şandru din Ca silabele unui mare pian (2011)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patronului Bujor Bogdan de la Cabana "Groapa seacă"

Mâncare e pe săturate,
Iar turişti, tot vin şi pleacă.
Unui loc având de toate
De ce-i spuneţi "Groapa seacă"?

epigramă de Ion Butulescu
Adăugat de Virgil Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei de la I.C.A.B...

Au mijloace la-ndemână
Şi ne scapă de gunoi
De trei ori pe săptămână:
Luni şi joi.

epigramă de Mircea Bogdan din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să ştii

Azi nu-i lumină pe pământ
Şi nici în fiinţa mea putere
Să sper că eşti, să simt că sunt
Dorită pentru-o mângâiere.

Azi e-ntuneric şi e trist
Şi inima-mi este pustie
Şi nu mai ştiu dacă exist,
Nu ştiu ce-a fost şi ce-o să fie.

Nu sper nimic, nu cred nimic;
Credinţa-i doar în Dumnezeu,
Curajul este tot mai mic,
Durerile le simt doar eu.

Aş vrea să nu ştii ce-i durerea,
Ce-i zbuciumul şi ce-i tristeţea
Aş vrea ca tu să ai puterea,
De a simţi ce-i frumuseţea.

Dar nu a celor trecătoare
Şi nu a celor ce le simţi
În clipe pline de-ncântare,
Când eşti minţit şi tu te minţi.

Aş vrea să ştii ce e iubirea
Ce-o port în suflet nepătată,
Aş vrea să ştii ce-i fericirea,
Ce-nseamnă dragostea curată.

poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigrama

Intră în "antologie"
Ca şi scoica, foarte rar,
Doar într-una dintr-o mie
Afli un... mărgăritar!

epigramă de Mircea Bogdan din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fatalitate

Ah, ce soartă refractară,
Cum să nu fiu scos din minţi?
În proteza mea dentară
Mi s-au cariat doi dinţi!

epigramă de Mircea Bogdan din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei superfardate

Când o văd trecând pe "Cale",
Am intenţia firească
S-o întreb gen Caragiale:
Ce faci, mască?

epigramă de Mircea Bogdan din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când faptul ţii, atunci adevărul ştii.

citat celebru din Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii liberal sau conservator, fii cum ştii, dar crede în patrie.

Bogdan Petriceicu Hasdeu în Lumina pentru toţi (iunie 1890)
Adăugat de Rotari Mariana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vidra: Nici chiar Dumnezeu el însuşi nu schimbă ceea ce-i scris!

replică celebră din piesa de teatru Răzvan şi Vidra, scenariu de Bogdan Petriceicu Hasdeu (1867)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Do ut des

A dat bacşiş cât a putut
(Că tot dăduse iama-n bani)
I-a dat iubitei tot ce-a vrut...
Şi-a luat şi el, vreo zece ani!

epigramă de Mircea Bogdan din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Compensaţie

De-o săptămână mi-am montat
O frumuseţe de dantură:
Nefolosind la mestecat,
M-am apucat de băutură.

epigramă de Mircea Bogdan din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!