Unui şmecher

Ori de-i subaltern, ori şef,
Se cunoaşte că-i figură.
El de lucru n-are chef;
Ştie doar de... lucrătură.

epigramă de Ion Bindea din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţăranul

Bine n-are cum să-i fie,
Că-i sărac, nu are stare,
N-are deal, n-are câmpie,
Doar... un munte de răbdare.

epigramă de Mihai Sălcuţan din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decizie mortală

Cu moartea hazard, viul ţi-l tot creşti, i-l făgăduieşti;
i te faci dator chiar din prima zi, îi eşti o obişnuinţă,
că aşa-i ea de drept, pentru orice lucru, pentru orice fiinţă
şi îşi face rondul ca pe-un cart de veghi... Toţi dumnezei... eşti!

... Doar că-i crudă moartea, o tâmpă, veşnic infantilă,
total făr' de minte, rece, fără suflet, o neaşteptată
atunci, pe nepregătite! La orice, oricine, îi este o ustensilă;
curăţă de-a valma, rade fără scrupul... chiar de-i blestemată.

... Şi în plus, ea moartea e fără morală, fără echitate;
timpul nu-l cunoaşte, căci nici nu-i există, e nemuritoare,
deci nu-şi face un calcul, n-are etalon, nu ştie etate
nici de rău sau bun, sărac sau bogat... Doar numărătoare!

... Are un "scop"; pe toate, toţi, să îi adune, să dispară rânduri,
rând pe rând, toţi leat din sfera neantă din aceleaşi ere,
obligând orice-i bun, seminţii, să înnască singurele gânduri
cum să nu şomeze, angajată sieşi, morţii... din plăcere!!!

Doar mister rămâne, de nedezlegat; cine în fond conduce?
Dacă nu cumva moartea e Supremul, căci doar ea decide;
tot ce e, ce naşte, va dispare odată sub un semn de cruce...
Deci îi suntem fii; Univers, tot, Om... nişte efemeride!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detractorul

Detractorul e frustratul
Lipsit complet de Dumnezeu
Nu ştie ce e păcatul
De-a vorbi pe toţi de rău

Adesea este un incult
Cu minţile întunecate
Şi de n-are un scop ocult
E doar plin de răutate.

Limitat de-a sa prostie
Nu acceptă vreun talent
Nu ştie de modestie
Împroaşcă totul, evident.

Afişând figură gravă
Atotştiutor
Împroaşcă cu otravă
Adesea fiind provocator.

Şi de-l bagă lumea în seamă
Prinde mai tare curaj
Se agită şi defaimă
Fără s-aibă vreun filtraj.

Are doar un singur leac
Şi dacă ai inteligenţă
Îi poţi veni şi tu de hac:
Tratează-l cu indiferenţă

poezie de Ionel Popa (12 iunie 2014)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chef de chef

Bobeică, poliţist în sat –
Cu noua vestă anti-glonţ,
Întâia dată s-a-mbrăcat
La bal. La Bonţ...

epigramă de Iulian Dămăcuş din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vai, s-a rătăcit Crăciunul!

Iarna a uitat să vină, s-a-mbătat pe la hotare,
Dezbrăcată plânge-n vamă şi se vaită-n gura mare,
C-a pierdut şi paşaportul şi nu ştie ce să facă;
Să-i aprindem lumânarea şi s-o îndemnăm să tacă!

De atâta văicăreală, de atâta lamentare
S-a topit zăpada toată şi doar pe sub munţi de sare,
Gerul îşi înmoaie deş' tul şi adoarme pe-o ulucă,
N-are niciun gând de gheaţă, n-are niciun gând de ducă.

În vacanţă, cică-i bine... n-are iarna vreo ruşine,
C-o aşteaptă-o lume-ntreagă. Ea se simte tare bine,
E chiar mândră că-i dorită cu aşa înverşunare
Şi zâmbeşte sub mustaţă şi se-mbată şi mai tare.

E aşa o nebunie, că nu ştii de-i primăvară,
Vara calcă peste toamnă şi ai sta numai afară,
Muguri stau să crape-n ramuri, cântă-n luncă pitpalacul
Şi au răsărit zambile, a-nflorit şi liliacul.

Responsabilă, instanţa cea astrală stă pe gânduri
Şi nu ştie către cine, să trimită două rânduri,
Ca să ceară să revină ordinea şi disciplina:
Cine-a bramburit firescul, cine poartă toată vina?

Ce-i mai rău, e că norodul e în ceaţă şi tot cere
Un răspuns: vine Crăciunul sau e rost de Înviere?

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un subaltern linguşitor faţă de şeful său

E de acord cu tot ce-i cere
Şi spune mereu doar "da"
Are şi el o părere
Însă... nu-i de acord cu ea.

epigramă de Petre Gigea-Gorun din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciudată specie e omul: nu recunoaşte că n-are geniu, talent, inspiraţie sau chef de muncă. El mereu, chipurile, n-are timp?!

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat foarte devreme diferenţa dintre a cunoaşte numele unui lucru şi a cunoaşte acel lucru.

citat din Richard P. Feynman
Adăugat de Cătălin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu şi colegul de serviciu

Doar ce-am pomenit de şef
Şi se poartă ca nebunul:
De nimica n-are chef
Că şi-acasă are unul.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trista realitate

Azi demnitarii toţi ne spun,
Mereu, poveşti de bunăstare,
Chiar dacă ştie fiecare
Că-s doar baloane de săpun.

epigramă de Ion Bindea din Ion Bindea, Epigrame 80 (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adaptare

Mă-ntreabă unul bun de gură:
Când n-am nici subaltern, nici şef,
Eu, cum le trag o-njurătură?
Mi-o "trag" şi singur când am chef!

epigramă de Vlad Cernea-Jerca din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua Pământului

De-i lung pământul sau de-i lat
Cum zice-o poezie-n vers,
Se vaită-ntr-una că-i frustrat
Şi-i cel mai trist din Univers.

epigramă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vouă!

Voi muri fără voi, veţi muri fără mine,
Cine ştie de-i rău, cine ştie de-i bine?
Exponat ruginit, rătăcit printre zile,
Nu e loc în muzeu, doar umile azile.

Mă mai mint că nu-i rău, mă mai mint că-i mai bine,
Şi zâmbesc incolor, spre copilul din mine.
Din bilanţ în bilanţ mai întârzii totalul,
Ce-a fost bun, ce-am greşit, unde-i Doamne finalul?

Vă salut şi vă iert, dar iertaţi-mi şi mie,
Eu spre ultima zi, voi spre ce va să vie,
Uneori se-ntâlnesc printre drumuri destine,
Şi aflăm prea târziu, ce e rău, ce e bine.

În lumină pe rând şi pe rând în finaluri,
Singuraticii zei pe-ale vieţilor maluri,
V-am iubit, m-aţi iubit, să ne fie de bine,
Acest ultim nonsens fără noimă ne ţine.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

NOTĂ DISCORDANTĂ

Toţi subalternii la un chef
Îl lăudau în cor pe şef,
Cum că-i dotat şi-i om de bine,
Doar secretara se abţine.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duduca...

Avea un chef de dus
duduca
şi dusă-a fost
precum năluca...

E important
să vă mai spun
cum că fătuca
l-a dus şi pe
bărbatul său
cel bun, năuca
un nătărău
susţine ea...
Ce chef de dus
avea duduca...
Găsi un altul
bleg ca nuca
cu capul sec
forţând uluca
vrând curte să îi facă
dar fătuca
cu chef de joacă
în maniera sa
l-a dus şi pe
numitul Luca,
aşa-l chema...
Până-ntr-o zi
când ea, duduca
a dat de unul
cu măciuca,
nu prost
se ştie,
a "tatonat-o"-n
scăfârlie
şi dusă-a fost
pentru vecie...
Ce chef de dus
avea năluca!...

poezie de Gheorghe Gurău (iulie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a dat zvon că-i carantină
Şi nu-i lucru de mirare,
Căci Covidul n-are tihnă...
Intră dracu-n... izolare!

catren de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stan şi Kyle: Bună, Chef.
Chef: Nu mă mai cheamă Chef. M-am convertit la islamism.
Stan: La islamism?
Chef: De acum, numele meu este Abdul Mohammed Jabar Rauf Kareem Ali.

replici din filmul serial South Park
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Z)baterea de zi

o lucrătură cu adevărat
minusculă: nu
aproape nimeni n-ar paria pe distinsul poet
într-o cursă de fond cu obstacole permanente
mai degrabă s-ar
încrede mulţimea în vocea forjată a unui
fierar mercenar
(?!) – da
o lucrătură cum nu s-a văzut
publicată vreodată pe motiv de micime a lente
lor sentimente abia exprimate în z
baterea de zi
cu zi către noaptea
acelei creaţii primordiale de un răsunet
mai mult decât centenar

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet

E adevăr că suflet este şi pleacă doar când viaţa trece
După ce-a stat în hibernare, ieşind arar din al său fald?
Şi de la ce se-ntâmplă tot şi-n urmă lasă corpul rece?
Atunci, de ce o fi la toţi; doar că sunt vii? De ce-au trup cald?!

Şi n-are, suflet, greutate? Cum poate singur, el, să zboare?
Şi de-i aşa uşor, cum poate să stea cu trupul la un loc?
O fi mister, doar lângă viu, fără materie; o mişcare
Ce-ar vrea inertul, în cutremur să-l facă din gheţar un foc?!

Oricum şi fum de-ar fi, nu poate să iasă dincolo de ceruri,
Ca să privim noi neştiutul, crezând că el pe noi ne ştie
C-avem trimişi, fuioare multe ce ne privesc calde, din geruri
Şi-i doar o mistică plăcere, de-avea ce noi vrem cum să fie!

Deci dac-ar fi minunea dragă, aşa cum credem, numai bun,
De ce nu mai răspunde-n veci, chiar de chemată-i, de-i în aştrii
Şi lasă răul în neştire de cap să-şi facă, căpcăun,
Pe noi, pierduţi corpul de suflet, de vii... Sărmanii de sihaştrii?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog cu un... căţel

Când vorbesc cu al meu căţel,
Chiar dacă-i "mut" el mă-nţelege,
De-l cert şi-i spun că e mişel,
Pentru el vorba mea e... lege.

Oricât aş vrea să-l ocolesc,
Apare-n jur ca o iscoadă,
De-l mângâi sau de-l dojenesc
El scheaună şi dă din... coadă.

E un semnal că-i prieten drag,
De şi l-am botezat: "dulăul",
De-i cald, de-i frig mă-aşteaptă-n prag
Iar "prieteni-mi" doresc doar... "hăul".

De mult, cu coaja mea de pâine
Am mai hrănit şi-un om sărman,
Căţelul a crescu şi-i... câine
Iar prietenul îmi e... duşman.

Stau şi mă-ntreb cum este bine?
S-ajuţi plebeul că-i sărman,
Sau să ai prieten doar un câine
Ce-ţi este prieten, nu duşman?

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu (august 2009)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!