Transport în comun

În tramvai mă-ntreb mereu
Şi schiţez spre "casă" gestul:
Cum de avansez doar eu
Când în loc rămâne restul?!

epigramă de Dumitru Munteanu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia

Aceleaşi gafe: vreau să-l scap,
Dar nu e de făcut nimic:
Oricât îşi bagă mintea-n cap -
Rămâne şi pe-afar' un pic...

epigramă de Dumitru Munteanu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui zăpăcit

Aceleaşi gafe... vreau să-l scap,
Dar nu e de făcut nimic,
Oricât îşi bagă mintea-n cap,
Rămâne şi pe-afar' un pic!

epigramă de Dumitru Munteanu din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Shopping

casieriţa îmi aduce aminte
de o veveriţă timidă,
nu mă pot conecta
la ochii ei suspicioşi,
afară drumul e neschimbat,
duce la aceleaşi blocuri
în jurul cărora noaptea
fluturii vin să sape

aştept levitând la rând,
privind-o cum mânuieşte
carnea congelată în plastic,
e o intimitate exersată
în degetele ei obosite,
până ajung la casă
se instalează întunericul,
încep iar coşmarurile

ochii îmi cad pe umbra ei,
conturată slab sub neoane,
acolo mă odihnesc prea puţin
pentru insomnia ce vine,
schiţez un zâmbet şi
îndes în golul interior
restul calculat la virgulă
de maşinăria silenţioasă

apoi împing din greu
căruciorul aproape gol
spre ieşirea care tace
doar când totul e plătit,
acolo, în murmurul forfotei,
camerele mă suprind cum
îmi adun ultimele superputeri,
strâng plasa şi zbor în noapte

poezie de George Avram
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipocritul

Priveşte moralizator
Spre cei - de el - duşi în eroare,
Şi-apoi, cu falsă resemnare
Învaţă din greşeala lor!

epigramă de Dumitru Munteanu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui confrate

C-o falcă-n cer - şi-încă ce falcă!
Cu alta pe pământul greu,
Pe urme de maestru calcă...
(Dar prea se-mpiedică mereu!)

epigramă de Dumitru Munteanu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La teatru

Profit că-n pauză-i lumină,
Ca să admir cocheta sală,
Dar ochiu-mi trage spre vecină -
Şi ea pe jumătate goală!

epigramă de Dumitru Munteanu din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetare

Mereu mă-ntreb ce am fi fost
De nu s-ar fi născut Hristos.
Nici Universul n-avea rost
Fără Mesia luminos.

poezie de Dumitru Delcă (7 mai 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casierele

Ne surâd în magazine,
Şi cu zâmbetul şi gestul,
Doar clientul, cum vezi bine,
Răbdător mai vrea şi… restul.

epigramă de Vasile Moşneanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Mamă! Alfabetul vieţii mele!
Tu pe unde calci cresc flori,
Suflete aduci la viaţă.
Şi ne creşti, cum doar tu ştii,
Cu iubire şi dulceaţă!
Tu îmi eşti iubirea caldă
Ce o port mereu în suflet.
Tu eşti cartea vieţii mele,
Mi-ai fost primul alfabet
Şi acum tu, unde eşti?!
Mamă, unde sunt plecat?! Unde sunt?!
Departe de tine, de casă, de pământ...
Am plecat copil, de-acasă,
Iar acum când te-am văzut,
Ningea la tine-n păr, măicuţă,
Ca şi la mine-n suflet!
Am vrut sa zbor,
Ca pasărea din cuibul ei, spre cer,
Să-mi caut fericirea!
Credeam că mă voi întoarce, repede...
Dar soarta mi-a descris alt drum.
Departe de părinţi şi casa părintească!
Viaţa ni-i scurtă şi ştiu că într-o zi
Tu vei pleca de lângă noi.
Spre îngeri te vei îndrepta, în altă casă!
Şi mai ştiu, mamă,
Că tu ne vei veghea de sus,
Aşa cum ai făcut mereu.
Privind cum noi, călătorim prin viata!
Întotdeauna mamă, căci pentru noi vei fi trăind mereu,
Vei fii deasupra tuturor un curcubeu,
Pe-acest pământ şi-n cer ne vei zâmbi,
În suflet te purtăm, mereu te vom iubi...
Lumină albă, blândă mângîiere,
Doar cu iubire!
Şi nutrim speranţa regăsirii ce ne întinereşte,
Că vom rămâne etern împreună.

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei femei casnice

O problemă nu mă lasă
Şi mă-ntreb de multe ori:
"Dacă e mereu în casă,
Cum de e cu... capu-n nori?"

epigramă de Ioan V. Maftei-Buhăieşti din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiul risipitor (Variantă modernă)

Bătrânul tată a rămas
Cu fiul, să-i explice vina:
Aşa cum eşti: viţel (şi gras!)-
Nu-s bou să-mi papi, mereu, chenzina.

epigramă de Dumitru Munteanu (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenia îngâmfatului

Amic cu toţi ar vrea să pară,
Dar dând tribut prieteniei,
Rezistă doar acel ce-i ară
Terenul rodnic al trufiei.

epigramă de Dumitru Munteanu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre casă

Spre casă merg pe urmele bătute,
De se coboară cerul cu fiecare gând;
Pădurea ce-o ştiusem vuieşte de cornute,
Ce din copilărie le ştiu adulmecând,

Steaua de nea mi-aduce universul,
Când mărăcinii tineri, aleargă auriţi,
O ciută-n depărtare îmi tot repetă mersul,
Cu ochii de beteală de-apururi mântuiţi.

Spre casă merg cu-aripile vândute
Pe cine ştie ce în anii ce se duc,
Doar uliţa mă strânge cu braţele durute,
Şi-o frunză îmi aruncă; bătrânul rege nuc!...

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu contează
gestul,
ci restul
ce urmează.

catren de Cornel Stelian Popa (16 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biblică

Adam, când i s-a scos o coastă,
Răbdând durerea, a crezut
Că totul va sfârşi plăcut...
Nu se-aşteptase la nevastă!

epigramă de Dumitru Munteanu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoepitaf

Când cei cu-a duhului carenţă
Mă vor fi îngropat umil,
Prefer pământul - că-i fertil -
Nu stearpa lor indiferenţă.

epitaf epigramatic de Dumitru Munteanu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul tramvai e ultimul doar până la următorul tramvai.

citat din Frida Boccara
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul meu epitaf

Când cei cu-a duhului carenţă
Mă vor fi îngropat umil,
Prefer pământul - că-i fertil -
Nu stearpa lor indiferenţă.

epitaf epigramatic de Dumitru Munteanu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mangaiere nu e

Caii nebuni,
şapte să fie,
strânge-i în chingi,
pune-le frâie!
Aleargă mereu,
mereu,
spre abis.
Mângâiere nu e,
acolo nu-i Vis.

Şi luna-copilă,
în noaptea de vară,
şi stelele-n cer,
luceafăr de seară,
la caii ce-aleargă
privi-vor de sus,
pe culme de deal,
către-un veşnic apus…

poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai în pântecul mamei ne-am simţit acasă. Restul e drumul spre casă.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!