Marele humuleştean

Au fost şi alte vegetale
În câmpul nostru literar,
Şi nu copaci, ci doar o Creangă,
Din vastul codru popular.

epigramă de Vasile Bogrea din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunosc literatura universală...

E lucru mare şi de fală
Să o cunoşti, dar spune clar:
Literatura-universală,
Ori "Universul literar"?

epigramă de Vasile Bogrea din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creangă, Ion

Ion Creangă. Ramura care a odrăslit un codru de amintiri şi povestiri.

definiţie aforistică de David Boia (8 noiembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comoara (Epigramistului Gh. Suciu, care susţine că, într-o epigramă de-a mea, "bat câmpii")

Bat câmpul literar ca pe o pernă
Şi tu te necăjeşti, dacă vreodată,
Din limba sfântă, veche şi eternă
Răsare câte-un fir de nestemată.

Bat câmpul ca pe grâu, ca un părinte,
Catrenele pe limba lor mă cheamă...
Şi din făina albă de cuvinte
Îmboboceşte câte-o epigramă.

Bat câmpii verzi cu frunze de mătasă.
Când firului de iarbă mă închin,
Sunt agresat cu-o bâtă noduroasă
De unul ce se crede spadasin.

Bat câmpul meu cu maci şi muşeţel,
Dar, George, dacă te-ntâlnesc în zare,
Să ştii că te provoc la un duel,
La un duel de clinchet de pahare.
Să rătăcim, duşmanii toţi să moară,
Pe câmpul literar ca pe-o comoară.

poezie de Viorel Martin din Epigrame si poezii umoristice (aprilie 2010)
Adăugat de Sorin Gabriel Vlad
Comentează! | Votează! | Copiază!

cântec popular

Cântecul popular - o lavă aromată a gliei.

definiţie aforistică de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Operele literare reflectă realitatea, epoca în care a trăit scriitorul. Niciodată nu se va mai repeta epoca lui Tolstoi şi Dostoievski, Eminescu şi Creangă, nici operele lor. Sunt şi vin alte vremuri, alte realităţi, alţi scriitori şi alte opere. Este şi va fi ce n-a mai fost, ceva nou şi necunoscut.

Mihai Cucereavii
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ziua de azi, lumea se îmbracă în costum popular doar pe bani. Nu se îmbracă pentru că le place portul nostru. Se duc la ansambluri şi se îmbracă în costum popular pentru că sunt plătiţi. Ca la serviciu. Dar mai avem ţărani în România? Nu! Găseşti numai oameni vicleni, linguşitori. Găseşti şi oameni de omenie dar rar. Şi aceia nu vin la televizor.

citat din Grigore Leşe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Propunere de epitaf pentru Adrian Păunescu

A fost o fire zbuciumată
Muncind pe vastul şantier.
A scris "Pământul deocamdată"
Şi-apoi s-a înălţat la cer.

epitaf epigramatic de Vasile Huţu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Vasile Albu (secretar literar)

De Vasile-am cam uitat,
Nu ştiu de-i mort sau viu,
Dar ştiu că el m-a învăţat...
Să scriu.

epigramă de Vasile Iuşan din Ridică-te, Caragiale! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoscutul istoric literar Al. Piru a scris şi un roman - Cearta

Mulţi au dorit cu Cearta să-l doboare,
Dar el nimic, băţos, tot în picioare!
Şi dacă judec bine, pe-al nostru fus orar
Trăieşte doar un singur... istoric literar!...
P. S.
Umblă vorba printre spini:
Piru are rădăcini!

epigramă de Valeriu Bucuroiu (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui traducător din Homer

În toată tălmăcirea ta,
"Homeric" eu găsesc
Doar... râsul (nu te supăra!),
Ce rimele-ţi stârnesc.

epigramă de Vasile Bogrea din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui cenaclu literar frecventat doar de băieţi

Şi dacă n-au atâta har
Băieţi-n cercul literar,
Motivul vi-l destăinuiesc:
Pentru că muzele lipsesc...

epigramă de Grigore Lupescu din Colocviu umoristico-medical. Epigrame (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În paradisul nostru terestru nu mai sunt locuri libere decât în copaci.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu a citit lui Creangă din poeziile sale. Creangă îl asculta în tăcere. Dar în prietenia aceasta mai fericit a fost Eminescu. El a auzit pentru întâia oară Amintirile şi poveştilor lui Creangă. A fost încântat de limba mlădioasă, simplă a marelui scriitor al Humuleştiului.
Prietenia lor le-a adus multe ceasuri de uitare şi mângâiere.

Mihail Sadoveanu în Doi mari prieteni: Eminescu şi Creangă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai rea aristocraţie: arivistocraţia.

Vasile Bogrea în Scântei
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amabilitate înseamnă adesea am abilitate!

Vasile Bogrea în Scântei
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auzeam undeva, prin aproiere, susurul râului, dar între mine şi apă se întindea un desiş de copaci şi de mărăcini. Îmi croisem drum într-acolo până la un punct care ieşea din câmpul vizual al prietenilor mei, când sub unul din copaci am observat o masă informă şi roşcată ghemuită printre rădăcini.

Arthur Conan Doyle în O lume dispărută
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădure cu petale colorate

Iubite, tu în rai mi-ai dăruit o floare,
Fiece petală într-o altă formă şi culoare
Iar formele petalei au culoare schimbătoare.

Eu am privit la ea uimită de nepământesc,
Apoi m-am prea grăbit să o sădesc,
S-o luminez, s-o mângâi, s-o iubesc

Şi nu ca alte flori, se deschidea în nopţile senine
Cu gândul doar la omul cel din tine,
Într-un suav şi tandru abandon în bine

Iar floarea a-nflorit apoi şi a rodit,
Din ea copaci, copaci au răsărit,
Pădure în cuprins nemărginit.

Albii copaci cu frunze colorate,
Foşnind în noi sonate delicate,
De trupuri veşnic ferecate.

Ne gângureau copii în gând
Suav şi dulce legământ
Al veşniciei trecătoare pe pământ.

La început au fost doar dimineţi cu rouă,
Acum în universul nostru parcă plouă,
Pădurea s-a-mpărţit ciudat în două,

O parte stă cu crengile-n pământ,
O jumătate poartă crengile în vânt,
E cer, pământ, doar frunze nu mai sunt...

În vifor şi îngheţ al apei de cleştar,
Năluci de dimineţi în suflet îmi apar
Mă-ntorc în tine iar, mă dăruiesc şi iar şi iar...

Iubire, tu, petale colorate
Şi flacără şi tunet dintr-un Olimp furate,
Seminţe de pădure-mprăştiate,

Cu sens doar al rodirii pentru mai târziu
O simt, o jur, o caut şi profund o ştiu,
Ca dar Dumnezeiesc pentru acela viu,

Împrăştiate peste suflet roditor,
Din visul de pădure al iubirilor ce mor,
Aici, acum şi-n veacul vecilor.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco din Adoptă-mă pădure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dracula: Milioane de copaci, în pas de defilare, în slujba aceleiaşi idei. Rădăcinile lor bat uniform, cadenţat drumurile de asfalt ale patriei. Se mişcă organizat până şi arborii - simbolurile clasice ale statorniciei. Este ura lumii vegetale, ajunsă la apogeu.

replică din piesa de teatru Dracula (Carnavalul durerii), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt apărători atât de dibaci, încât devin apârâtori ai clienţilor lor.

Vasile Bogrea în Scântei
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

epitaf

Epitaful

Catren succint şi lapidar,
Având ades tăiş de lamă,
Trăieşte-n câmpul literar
Şi-i un ferpar tip epigramă.

definiţie epigramatică de Constantin Iuraşcu-Tataia din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!