Auzeam undeva, prin aproiere, susurul râului, dar între mine şi apă se întindea un desiş de copaci şi de mărăcini. Îmi croisem drum într-acolo până la un punct care ieşea din câmpul vizual al prietenilor mei, când sub unul din copaci am observat o masă informă şi roşcată ghemuită printre rădăcini.

Arthur Conan Doyle în O lume dispărută
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un loc se afla o potecă îngustă, căptuşită cu muşchi, care se împreuna cu drumul, spre a tăia apoi câmpul. Pe dreapta era un dâmb plin de pietre, unde fusese altădată exploatată o carieră de granit. Povârnişul din faţă era cioplit ca un perete; printre crăpăturile stâncilor creşteau ferigi şi mărăcini. În depărtare, o dâră de fum se ridica perpendicular spre cer.

Arthur Conan Doyle în Câinele din Baskerville
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele scăpăta spre asfinţit şi umbra falezei se întindea din ce în ce mai întunecată asupra apei care licărea ştearsă ca o foaie de plumb. Locul era pustiu şi nu se vedea nici o urmă de viaţă afară doar de pescăruşii care se învârteau ţipând pe deasupra.

Arthur Conan Doyle în Bijuterii poliţiste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne lega o frumoasă, o foarte frumoasă prietenie, care însă nu depăşea limitele uneia dintre acele camaraderii cum ar fi putut exista la "Gazette", unde eram reporter, între unul dintre confraţii mei şi mine; perfect sinceră, perfect cordială – complet lipsită de preocuparea diferenţei de sex.

Arthur Conan Doyle în O lume dispărută
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când moralul este scăzut, când zilele par întunecate, când abia dacă mai merită să speri, pur şi simplu urcă pe o bicicletă şi ieşi la o plimbare pe drum, fără să te gândeşti la nimic altceva decât călătoria pe care o întreprinzi.

citat din Arthur Conan Doyle
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ai eliminat imposibilul, tot ceea ce rămâne, oricât de improbabil ar părea, trebuie să fie adevărul.

citat clasic din Arthur Conan Doyle
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masa era pusă şi tocmai când dădeam să sun, doamna Hudson intră cu ceai şi cafea. Peste câteva minute ne aduse şi mâncarea, aşa că ne aşezarăm cu toţii la masă. Holmes era mort de foame, eu mort de curiozitate, iar Phelps căzut într-o stare de sumbră depresie.

Arthur Conan Doyle în Bijuterii poliţiste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E uşor pentru cei care stau la soare să le predice celor rămaşi în umbră.

citat din Arthur Conan Doyle
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sherlock Holmes: Proştii cei mai supărători sunt cei care au câte o sclipire de inteligenţă.

replică de Arthur Conan Doyle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea este plină de lucruri evidente pe care nimeni, nicicum nu le observă.

citat clasic din Arthur Conan Doyle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu e mic pentru o minte mare.

citat din Arthur Conan Doyle
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copaci fără pădure

in povestea copacilor goi
scârtâind într-o singură uşă
este vorba de noi amandoi
este vorba de foc si cenuşa

doi copaci fără frunze pe drum
după cum ii priveşte înaltul
doi copaci prin sărutul de scrum
aplecându-se unul spre altul

nu mai suntem decât doi copaci
vor veni taietori să ne tundă
vor lua crengi toti copiii săraci
pentru flacăra lor muribundă

si chiar dacă mă vei mai iubi
peste crivăţul iernii ce vine
fără braţe cu ochii pustii
n-am să am ce întinde spre tine

spune-mi pădure cu frunza rară
unde-i iubirea de astă vară?
nu ştie iarna sa se indure
de noi copacii fără pădure

cântec interpretat de Tatiana Stepa, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E o greşeală să confundăm ceea ce e ciudat cu ce e misterios.

citat din Arthur Conan Doyle
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi cunoaşteţi metoda: ea se bazează pe observarea nimicurilor.

Sir Arthur Conan Doyle în Misterul din valea Boscombe (1889)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o seară, prietenul meu, Holmes şi cu mine, fumam după cină, când domnul Lestrade de la Scotland Yard intră în încăpere. El ne vizita adesea, fiindcă găsea întotdeauna un sprijin în Holmes, care îl asculta cu atenţie şi era oricând gata să-i dea un sfat.

Arthur Conan Doyle în Bijuterii poliţiste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea e plină de minunăţii mărunte, pe care însă prea puţini fac efortul de a le băga în seamă.

citat din Arthur Conan Doyle
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copaci azilanţi

Am rămas doi copaci lângă drum,
Ne mai cad nişte crengi compromise,
Se pornesc toporari de pe-acum
Să doboare păduri fără vise.

Am rămas fără muguri pe ram
Dinainte să moară copacii,
Şi-am ajuns mai uscaţi cum eram,
Şi acum ne fac vreascuri săracii.

Suntem nişte copaci azilanţi
Din pădurile lumii rămase,
Şi am ars printre munţi emigranţi
Şi-n tăcutele focuri din case.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptându-mă să văd tipul medicului de ţară, apariţia vizitatorului nostru îmi cauză o vie surpriză. Domnişorul Mortimer era înalt, subţire, cu un nas lung, coroiat, ce ieşea mult dintre cei doi cenuşii, pătunzători, apropiaţi unul de altul şi strălucitori de după ochelarii săi de aur. Purta costumul tradiţional – însă puţin neglijat – adoptat de cei de profesiunea lui; redingota de culoare închisă şi pantalonul vărgat. Cu toate că era tânăr, spinarea îi era încovoiată. Mergea cu capul aplecat înainte, iar pe figură avea întipărită bunătatea. Intrând, el îşi zări bastonul în mâinile lui Holmes.

Arthur Conan Doyle în Câinele din Baskerville
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te încrede în impresiile generale, dar concentrează-te asupra detaliilor.

citat din Arthur Conan Doyle
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este nimic mai înşelător decât un fapt evident.

citat clasic din Arthur Conan Doyle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luându-ne după urme, am părăsit mlaştina şi am străbătut o perdea de mărăcini şi copaci. Acolo se deschidea un luminiş şi în locul acela deschis am văzut cinci dintre cele mai extraordinare lighioane pe care mi-aş fi închipuit că o să le întâlnesc vreodată! Ascunşi după tufişuri, le-am putut observa în voie. Erau cinci: doi adulţi şi trei pui, toţi de dimensiuni colosale. Puii erau cam de mărimea unui elefant adult, în timp ce adulţii întreceau cu mult toate vietăţile pe care le cunoşteam. Aveau pielea de culoarea ardeziei, acoperită cu solzi ca de şopârlă, care străluceau la soare. Aşezaţi toţi cinci, se sprijineau în cozile lor puternice şi pe labele imense de dinapoi, cu câte trei degete, în timp ce cu labele de dinainte, mai mici şi cu câte cinci degete, trăgeau spre ei crengile şi mâncau fruze. Închipuiţi-vă, ca să vă faceţi o idee mai exactă, nişte canguri monstruoşi, înalţi de 20 de picioare şi cu pielea ca a crocodililor negri.

Arthur Conan Doyle în O lume dispărută
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!