La Otopeni erau numai gropi şi avioanele le ocoleau şi tunarii trăgeau după ele în zig-zag.

perlă din examen
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe aeroportul Otopeni se luptau nemţii cu americanii, iar românii trăgeau, cu succes, când în unii, când în alţii.

perlă din examen
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă mai amintiţi în 1989, când "teroriştii' trăgeau şi noi ne ascundeam după TAB-uri? Iar Iliescu si ceilalţi erau luminaţi de un ditamai reflectorul? În ei nu trăgea nimeni. N-am văzut niciun istoric care să pună pe tapet întâmplarea asta.

aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul era plin de viaţă. Venea o mulţime de străini şi odată au venit şi doi pehlivani care se dădeau drept ţesători şi spuneau că ştiu să facă o stofă frumoasă cum nu se mai afla alta. Nu numai că culorile şi desenele erau frumoase, dar ei ziceau că hainele făcute din această stofă aveau şi o însuşire minunată, şi anume că toţi cei care nu erau potriviţi pentru slujba pe care o îndeplineau şi toţi cei care erau proşti de dădeau în gropi nu puteau să le vadă.

Hans Christian Andersen în Hainele cele noi ale împăratului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boemiada

Mulţumesc, gherghef de-nţelepciune,
Eu pe Truică îl ştiam de mult,
Omul ce dormea printr-o minune
Sub o plapumă, la sediul unui cult.
Se zărea doar nasul ca o turlă,
Avioanele îl ocoleau cu greu,
Cobora un înger cu o surlă,
Uneori trecea şi Dumnezeu.
Avea boli nenumărate ca-ntr-o carte
De istorie a bolilor lumeşti,
Aruncau în el cu oale sparte,
Câinii îi spuneau – Prieten eşti.
A murit în plină glorie ca iarba
Ce dispare sub zăpadă fără păs,
Nu veţi şti ce geniu era Truică,
Eu din moştenirea-i mai învăţ.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu se-ntâmplă nimic

oamenii arătau
de parc-ar fi uitat

împăturiţi în aşteptări
trădând marea însingurare
trăgeau de porţi... trăgeau
priveau mai apoi lacul
golul extinzându-se-n ei

capetele creşteau deposedate
un fel de prelungiri ale infirmităţii telurice
ferestrele purtau chipul pândit
de implacabila moarte

începuse un crivăţ
fără de ninsori trupurile noastre erau nămeţii
în care ni se împotmolea fantomatica viaţă

ne era foame!
riscam demineralizări
intrarea definitivă în neutralitate

şoseaua se decolora văzând cu ochii
specii necunoscute ambiguizau ansamblul

drumul se desfăşura în continuare
la fel de mecanic de insidios de inutil
această bandă electrică de alergat
crescută din înseşi tălpile noastre
ca dintr-o convingere
dintr-o neputinţă
din nepăsare?!

unde erau copacii?
unde podgoriile?
unde oraşul aprinzându-se-n noapte
de la sufletul viu?

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metafore

Ploua,
cotoarele coperţilor erau întoarse-n sus
Iar norii toţi erau coperţi
Din răsfirate foi
se prelingea în picuri
răzleţe litere
ceru-şi turna cuvintele în mine.
Şi ca să pot pătrunde rostul lor
în ale mele gropi
s-au adunat băltoci
în care oglindea
ce-avea de zis.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erau pregătiţi

să treacă prin gura humorului
auzeau vocile zdrobite
de piatra pinului şi potecile
erau asfaltate până în adâncul
pădurilor care împresurau oraşul
s-au hotărât să se refugieze
la voroneţ cu trabucul în colţul
gurilor schimonosite
conform planului hotărât
trăgeau de palma de pământ
nisipos şi umblau cu ochii
dezrădăcinaţi în ninsoarea
de flori de salcâm

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atingerea

ţi s-a umezit uşor mâna
într-a mea
mângâiam cu grijă
o albă catifea
te-mbujorasei
ca o fată mare
inocenţa ta
era mirare
coborai pleoapa
leneş, şovăitor,
simţeai iubirea
îngăduitor
firavele degete
făceau dragoste
se împreunau sublim
în dulcea pacoste
erau albe, imaculate,
erau zece
numai împreună
şi-un mic poem de toamnă
ar fi vrut să spună
dar nu-l spuneau
pentru că nu era cuvântul
nu erau spusele
erau numai o atingere
de catifea
erau visele!

poezie de Valeriu Marius Ciungan din Haina de molton
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoselele patriei - pline de gropi

Printre gropi ades călcăm,
Chiar maşina mi-am stricat-o.
Nu le umplem, le păstrăm,
Ca tranşee pentru NATO.

epigramă de Constantin Voinescu (2003)
Adăugat de Constantin Voinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există aforisme care, ca şi avioanele, există şi rezistă numai dacă sunt în mişcare.

citat din Vladimir Nabokov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satisfacţie

Tatăl care-n patru zări
Circulă pe trei cărări,
A văzut că fiu-i drag
Merge numai în zig-zag!

epigramă de Sanda Alecu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gropi

De ce sunt atât de mari
Gropile de pe şosele?
Fiindcă-avem parlamentari
Care dau mereu în ele.

epigramă de Alexandru Truţă
Adăugat de Alexandru Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor primari după alegeri

Aşa, după cum ne-au spus,
Gropile, ei le-au redus.
Întrecându-se cu gluma,
Din trei gropi, făcură una.

epigramă de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luându-ne după urme, am părăsit mlaştina şi am străbătut o perdea de mărăcini şi copaci. Acolo se deschidea un luminiş şi în locul acela deschis am văzut cinci dintre cele mai extraordinare lighioane pe care mi-aş fi închipuit că o să le întâlnesc vreodată! Ascunşi după tufişuri, le-am putut observa în voie. Erau cinci: doi adulţi şi trei pui, toţi de dimensiuni colosale. Puii erau cam de mărimea unui elefant adult, în timp ce adulţii întreceau cu mult toate vietăţile pe care le cunoşteam. Aveau pielea de culoarea ardeziei, acoperită cu solzi ca de şopârlă, care străluceau la soare. Aşezaţi toţi cinci, se sprijineau în cozile lor puternice şi pe labele imense de dinapoi, cu câte trei degete, în timp ce cu labele de dinainte, mai mici şi cu câte cinci degete, trăgeau spre ei crengile şi mâncau fruze. Închipuiţi-vă, ca să vă faceţi o idee mai exactă, nişte canguri monstruoşi, înalţi de 20 de picioare şi cu pielea ca a crocodililor negri.

Arthur Conan Doyle în O lume dispărută
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul proştilor de dau în gropi

Îmi pun şi eu o întrebare:
Atâţia proşti de dau în gropi?!
S-au înmulţit prin segmentare,
Din neam de vechi pitecantropi?!

Mi-e frică de contaminare,
Când cască gura şi sar stropi.
Îmi pun şi eu o întrebare:
Atâţia proşti de dau în gropi?!

Au şanse mici de vindecare
Chiar cu acatiste la popi.
Eu încă sper în deşteptare,
Pe gât, cu cărţi dacă-i îndopi,
Ca să rămân fără-ntrebare.

rondel de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor gropi de pe străzile Slatinei

Prin gropi adesea călcăm,
Chiar maşina mi-am stricat-o,
Nu le umplem, le păstrăm,
Ca tranşee pentru NATO!

epigramă de Constantin Voinescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fetiţa s-a ridicat şi a pornit iar la drum. Vai, picioruşele ei erau obosite şi zgâriate! De jur împrejur era urât şi frig. Crengile pletoase ale sălciilor erau galbene şi frunzele cădeau smulse de vânt şi numai porumbarul mai avea poame, dar nu erau bune. Şi când Gretchen a încercat să mănânce din ele, i-au făcut gura pungă de acre ce erau. Trist şi urât era în lumea largă!

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Publius Ovidius Naso

Prin urbea măzărească-n întuneric,
Din gropi în gropi purtându-şi pesimistele
Idei desprinse dintr-un vis himeric,
Descris-a străzile din Tomis - "Tristele".

epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Biblioteca pentru (t)hoţi (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii erau consideraţi oameni mari numai pentru faptul că erau măsuraţi cu tot cu piedestal.

citat celebru din Seneca
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai proştii dau în gropi; pentru deştepţi există prăpăstii…

George Budoi (1990)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!