Epitaf unui campion al sincerității
Din mormântul fără plopi
Lumii spun ca să priceapă:
Când am dat mereu în gropi
Cum să mă-nspăimânte-o groapă?!
epitaf epigramatic de Nicolae Țațomir din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Aritmetică citadină
Stradela din periferie
Cu-atâtea gropi creștea lunar,
Încât a trebuit să fie
Închisă pentru inventar.
epigramă de Nicolae Țațomir din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui îngâmfat
Srigând mereu și tuturor
Ce mare ești, de-a valma,
Îmi vine-acum să te măsor
Cu palma!
epigramă de Nicolae Țațomir din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autonivelare
Când iarna grea, perseverentă,
Covoare-așterne pe sub plopi,
E lumea mai inteligentă...
Căci proștii nu mai dau în gropi!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mormântul unui canibal
În groapă zace nemișcat
Un canibal, ce-n mod bizar,
A sucombat intoxicat
(Mâncase-un critic literar)
epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Festivism
Stă-n ședință veșnic ca un
Zeu al timpului pierdut...
Cum la cap să aibă scaun
Când îl ține sub șezut?!
epigramă de Nicolae Țațomir din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unele periodice literare rezervă unor poeți aceleași locuri pe pagina întâi
Stă Ygrec sus, mereu pe culmea sa,
Iar Zet, mai mic, în stânga, jos, la poale.
Noi i-am gusta și identifica
Chiar de-ar rămâne... spațiile goale.
epigramă de Nicolae Țațomir din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf unui poet
Când l-au așezat în groapă
Pe poetul renegat,
Prea târziu ca să priceapă,
Criticii l-au "tămâiat"!
epitaf epigramatic de Valerian Lică din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metamorfoză
După ce s-a pus asfaltul,
Se tot miră, unul, altul...
Ulița noastră cu plopi
A ajuns... maidan cu gropi.
epigramă de Dumitru Țucă din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gropi
De ce sunt atât de mari
Gropile de pe șosele?
Fiindcă-avem parlamentari
Care dau mereu în ele.
epigramă de Alexandru Truță
Adăugat de Alexandru Truță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui medic
"Mori puțin, când pleci", cânta
Haraucourt, vestit poet.
Eu cu diagnoza ta
Am plecat, murind complet.
epigramă de Nicolae Țațomir din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui epigramist, în vizită la cimitir
Când ți-aude epigrama
Chiar și mortul își dă seama
Și salută cu ardoare
Spiritele... viitoare.
epigramă de Nicolae Țațomir din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mormântul unei infidele
Acum, în groapă o coboară,
C-a murit de-o boală grea.
Fie-i țărâna ușoară
Că așa a fost și ea!
epigramă de Ștefan Lipca din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Start furat
Deși tot omul este muritor
Și sfinții, păcătoșii și asceții,
Deștepții-s duși la groapă, doar când mor,
Iar proștii dau în gropi și-n timpul vieții!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Convoi funebru
Să mă ducă toți la groapă,
Cei din juru-mi sunt deciși,
Nu pot dânșii să priceapă,
C-o găsesc... cu ochii-nchiși.
epigramă de Dimitrie Jega din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe mormântul unui poet
A plecat în Paradis
Cel ce-n viață, fără larmă,
A visat fără să doarmă
Și-astăzi doarme fără vis!
epigramă de Nicolae Cruceru din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unia cam violent
Când mă calcă o copită,
Vita nu-i decât o vită,
Când mă calcă însă-o gheată...
"Vita-i vită încălțată.
epigramă de Nicolae Țațomir din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tremurând de frumusețe...
Pân-a nu-nvăța să caut
Te credeam ascunsă-n flaut,
Ori înaltă și subțire
După struna unei lire.
Mi te bănuiam ascunsă
Sub o floare, sub o frunză;
Ghemuită sub mireasmă
Ca un vis, ca o fantasmă;
Transparentă ca o boare
Lângă fiece culoare...
M-așteptai, iubita mea,
Lângă lacul fără stea;
La răspântia de drumuri
Fără cântec și parfumuri;
Lângă cele pământești
Numai tu așa cum ești
Fără vis, fără tristețe,
Tremurând de frumusețe.
poezie de Nicolae Țațomir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe "mormântul" budei se face dreptate
Azi ne-au condamnat pe toți
Să fim scriși pe toacă de nepoți
Când privim,.. dormind la mârsavi hoți.
Treziți în gropi, clocotiți
In blesteme de nenăscuți
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea amanților
La marginea apei, cu sălcii și plopi,
Trei gropari, azi-noapte, au săpat trei gropi...
Una pentru mine,
Una pentru tine,
Și-alta pentru cine nu se știe încă,
Fiindcă-a treia groapă este mai adâncă
Decât cele două
Pregătite nouă -
Paturi noi în care vom dormi pe veci
Înveliți în umbră și-n cearceafuri reci.
Dar în groapa treia -
Doamne!...
Cine știe
Cu ce mort dormi-vom în tovărășie!
Vai, ce groapă-adâncă!...
Vai, ce groapă mare!...
Parc-ar vrea să-nghită mortul în picioare,
Nu cu floarea-n gură, ci culcat pe spate
Cum l-azvârliră cioclii în eternitate!
Cine-o fi vecinul nostru de-azi-nainte?
Mort cu mintea-ntreagă sau scrântit la minte?
Vorbăreț ca ploaia?
Arțăgos ca vântul?
Sau tăcut ca mutul -
Mânca-l-ar pământul!...
Cine-o să ne țină de urât?
Cu cine
Vom vorbi-mpreună de rău sau de bine
Rudele și-amicii
Care-au să ne-ngroape
Cu "rouge-feu" pe buze
Și "noir-mat" pe pleoape?...
Cine-o să ne-ntrebe, ce-am făcut în viață?
Când sfârșirăm piesa?
Dis-de-dimineață,
Sau în miezul zilei,
Sau mai pe-nserate,
Sau când bate toaca, noaptea jumătate?...
Cine-o să ne-ntrebe cine-am fost?
Și cine
Va-nțelege-n fine, că Tu cu Mine
N-am fost decât niște anonimi
Și-n lume
N-am plâns niciodată și-am făcut doar glume -
Cine-o să ne-asculte - curios să știe -
Cum își schimbă-amanții proza-n poezie?
Și cine-și va-nchide ochii de rușine
Că-i vecinul nostru?
Cine? Cine? Cine?
Doamne!...
Fă ca-n groapa vecină cu noi,
Nu cumva copita plină de noroi
Să ne strice somnul
Și să ne deștepte
Ca s-o luăm "da capo" tot pe-aceleași trepte...
Fă să intre-n groapă, ce ne-a fost mai drag -
Poartă fără gratii,
Casă fără prag,
Gură fără lacăt
Și inimă, fără
Ornic, să ne-o schimbe oră după oră!...
Și mai fă să intre și dragostea noastră
Dragostea de mâine cu "semn de-ntrebare"
Fiindcă a treia groapă, mai are-o fereastră
Deschisă spre soare -
O unică și postumă consolare
Pentru toți amanții morți de surmenare!
poezie celebră de Ion Minulescu din Adevărul literar și artistic, XII, seria II, nr. 651 (28 mai 1933)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Cealaltă fațetă
Am vrea să treacă iute timpul,
Dar bine-ar fi toți să priceapă
Că implicit scurtăm răstimpul
Ce ne apropie de groapă.
epigramă de Ștefan Boboc-Pungeșteanu din O, tempora! O, mores!, Tema "Ce timpuri / vremuri! Ce moravuri / năravuri!", epigramă selecționată dintre cele primite (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!