Unele periodice literare rezervă unor poeți aceleași locuri pe pagina întâi
Stă Ygrec sus, mereu pe culmea sa,
Iar Zet, mai mic, în stânga, jos, la poale.
Noi i-am gusta și identifica
Chiar de-ar rămâne... spațiile goale.
epigramă de Nicolae Țațomir din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Unui îngâmfat
Srigând mereu și tuturor
Ce mare ești, de-a valma,
Îmi vine-acum să te măsor
Cu palma!
epigramă de Nicolae Țațomir din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui scriitor cu cărțile nevândute
Stiloul neplătind impozit,
Nemângâiatul meu confrate
Rămâne în posteritate
Nu prin talent, ci prin... depozit.
epigramă de Nicolae Țațomir din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf unui campion al sincerității
Din mormântul fără plopi
Lumii spun ca să priceapă:
Când am dat mereu în gropi
Cum să mă-nspăimânte-o groapă?!
epitaf epigramatic de Nicolae Țațomir din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
O rimă dificilă
Poetul Ygrec se plângea
Că nu găsețte-o rimă-n ton;
De mila lui - căci tremura -
I-am dat eu rima: un palton.
epigramă de Ion Niculescu-Chic din Antologia epigramiștilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui epigramist, în vizită la cimitir
Când ți-aude epigrama
Chiar și mortul își dă seama
Și salută cu ardoare
Spiritele... viitoare.
epigramă de Nicolae Țațomir din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-am iubit publicul și am fost mereu punctual. Prietenii nepunctuali i-am îndepărtat, că îi aștepți la petrecere, stai cu mesele întinse și ei nu mai vin. Am suferit mereu "de punctualitate" și, culmea, s-a nimerit ca și soția mea să fie la fel.
citat din Benone Sinulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât timp omul se va identifica cu corpul său fizic, el va rămâne vulnerabil, slab, muritor ca și corpul fizic, și va fi atins de orice i se întâmplă corpului său. Dar dacă el încetează să se identifice cu corpul său fizic și cu impulsurile sale instinctive pentru a se identifica cu centrul universului, cu sursa vieții, cu Creatorul, el se va îndepărta din ce în ce mai mult de slăbiciune, de bătrânețe, de boală și de moarte, el se va apropia de Cel ce este nemuritor, omniscient, omniprezent.
citat din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Moment de admirație în fața frumuseții
chiar dacă timpul se strecoară
ca un hoț viclean
printre oameni
furând zâmbete și fericire
tu vei rămâne mereu în sufletul meu
ca o adiere de mare
într-o livadă de portocali înfloriți
chiar dacă timpul șterge cu nori
toate drumurile cerului
tu vei rămâne mereu firul invizibil
pe care sufletul meu urcă
precum un paing
să-și coasă pânza
la colțul lunii
chiar dacă timpul mă privește
cu ochi de piatră
și îmi cere cu dobândă
uitarea
pentru fiecare moment de admirație
în fața frumuseții tale
tu vei rămâne mereu
odiseea mea interioară
și rugăciunea eternă
de mulțumire
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unuia nu prea deștept
Tigva lui, autonoma,
Eu mă tem să i-o cutreier,
Bântuie în ea fantoma
Unui creier.
epigramă de Nicolae Țațomir din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ridendo
Nu plângeți! Scurta viață,
Ca să nu mă întristeze,
Râs-am - tânăr - sub mustață
Și - bătrân - printre proteze.
epigramă de Nicolae Țațomir din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui ședințoman
Stă-n ședință veșnic ca un
Zeu al timpului pierdut...
Cum la cap să aibă scaun,
Cum îl ține sub... șezut?
epigramă de Nicolae Țațomir din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Festivism
Stă-n ședință veșnic ca un
Zeu al timpului pierdut...
Cum la cap să aibă scaun
Când îl ține sub șezut?!
epigramă de Nicolae Țațomir din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe marginea volumului unui poet
Cum cu fiecare rimă
El comite câte-o crimă,
Volumașul lui stingher
E cazier!
epigramă de Nicolae Țațomir din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Aritmetică citadină
Stradela din periferie
Cu-atâtea gropi creștea lunar,
Încât a trebuit să fie
Închisă pentru inventar.
epigramă de Nicolae Țațomir din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice om cu inimă curată, la vârsta de treizeci de ani, nu poate fi decât de stânga. Dacă rămâne de stânga și după alți treizeci de ani, înseamnă că e cretin.
citat celebru din Petre Țuțea
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui medic
"Mori puțin, când pleci", cânta
Haraucourt, vestit poet.
Eu cu diagnoza ta
Am plecat, murind complet.
epigramă de Nicolae Țațomir din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de primavara
De-ar fi să treci pe strada mea
Acum, când neaua s-a topit,
Petale roz m-aș scutura
Din zarzărul doar înflorit,
Apoi, din păr, ți-aș 'luneca
Să simt fiorii calzi și reci
Pe buzele-ți de catifea,
Pe strada mea de-ar fi să treci,
Și după ce m-oi îmbăta
De liliac, m-aș prăvăli
Pe sânii tăi, chiar la ciușmea,
Apă luând să bei, de-ar fi,
Când printre ei, m-aș strecura
În jos, pe-ascunsele poteci,
Nebun și prost te-aș căuta
Pe strada mea de-ar fi să treci,
S-ajung să gust, cu lacrimi mari,
Prin toamnă, chiar de-oi regreta,
Sâmburi de zarzăre, amari,
De-ar fi să treci pe strada mea.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cer gol
Atât de gol rămâne cerul uneori,
Că aerul se rupe în fâșii
Iar praful stelelor se cerne peste noi.
Caișii curajoși, dar inocenți, și-ascund
Miresele petalelor gonite după nori.
Eu-l meu are obraji de sare,
Eu-l tău are cod binar.
Primăvara umple aiurea spațiile goale
Ne scufundă în frunțile copacilor de pe bulevard,
Extrapolându-ne până la unghiile lor
Cu frunze și flori migratoare.
... Și prietenul meu schizofrenic
Care mă tot întreabă:
- Când te indrăgostești,
Ești conștientă sau inconștientă?
poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga Bocioaca

Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul
De-ar fi făcut din piatră
Universul se dilată
De-ar fi făcut din granit
Ar crește la nesfârșit
Chiar de-ar fi de platină
Ar crește după datină
Și de-ar fi clădit din stâncă
El se mai dilată încă
Cumpătat, deliberat
El crește accelerat
Urmărind același trend
Să-i fie cu happy-end.
poezie de David Boia
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Avantaj
Când haina e peticită
Și cămașa pân' la poale,
Ești ființă fericită,
Nu se văd coatele goale!
epigramă de Constantin Enescu (7 martie 2015)
Adăugat de Constantin Enescu

Comentează! | Votează! | Copiază!