Reguli noi la primărie

Din comisia întâie
Cu prinţipul la vedere
Au votat cu mici şi bere
Reguli noi la primărie
Dar cu gândul la avere;

Şi au dus cu toţi cuvântul
De la unul la cel'lalt
Pregătind pentru asalt
Sala unde bătea vântul
Literele de pe şpalt

Adunarea electivă
Cu toţi membrii la grămadă
Prezidentul fără spadă
Dădea lecţii de eschivă
Mai ceva ca la paradă

Dări de seamă, peroraţii
Doamne, parcă nu e drept
Să te baţi cu pumnu-n piept
Pentru două decoraţii
Când e omu-aşa inept!

La concluzii, ce surpriză:
Nişte tipi în uniformă
Arestară fără normă
Omuleţii de pe friză
Că ieşiseră din formă.

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Ţara lui Invers: Ce te miri?! (Alegătorului român)

Ce te miri că-n fruntea ţării
Au ajuns nişte pungaşi,
Şi când vezi că toţi pigmeii
Se cred astăzi uriaşi?!

Ce te miri că toţi escrocii
Azi au vile, au avere?!
Geaba-njuri din toţi bojocii:
I-ai votat pe-un mic şi-o bere!...

poezie satirică de George Budoi din Pamflete şi satire, În Ţara lui Invers (1 iunie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mama dimineaţă a zis că pleacă la vot!
Eu am întrebat-o de ce?
Ea a zis că la primărie se uită dacă ai votat
Eu am zis de ce?
Ea mi-a zis...
Fiindcâ toţi de la primărie când mor
tot la preot ajung...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul şi iadul sau Scaraoski sunt una. Gândim pentru că ne e frică de Viaţa incomensurabilă, infinită şi fără formă pe care toţi o suntem. NU PENTRU CĂ SUNTEM NOI DEŞTEPŢI! A GÂNDI ÎNSEAMNĂ A SUFERI - fără nici o excepţie!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fereşte-te de concluzii... Toţi cei care ajung la concluzii în viaţă sînt nişte mărginiţi şi nişte laşi.

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula Zeului Foot-ball

Într-un sat,
Nu prea îndesat,
Da' şi-n alte sate
S-a votat în unanimitate:
Ca peste tot, în fine,
Lumea să se-nchine
Pe drum, în casă-n hol
Doar Zeului Foot-ball!

Îmbrăcând tricouri tot cu ecusoane
Încălţaţi cu ghete numai cu crampoane,
Înjurând arbitrii, FRF ori soacră,
Singuri vinovaţi că ciorb-ar fi prea acră!
Şi scandând slogane-ntreaga ziulică:
"Suntem sătui de mămă-
liga lu' Mitică!"
Cu-njurături de mamă,
Să dea la lume seamă!

"Pe naşu' să-l azvârle direct în fundu' apei".
Iar seara să se-arate la recursu-etapei
Cu mii de peroraţii,
Cu docte demonstraţii
Direct, fără ocol,
C-a fost ori n-a fost gol!
Cum, chelul de la centru

Precum s-a prorocit
N-a dat pinalti pentru
Şi ne-a nenorocit

Să iasă toţi în stradă
Să chiuie cu fală,
Iar lumea, hai, să vadă
Echipa lor locală
Ajunsă, fără toană,
Echipă campioană
Ce va obţine, sigur, câştig peste câştig,
Că nimeni n-o s-oprească nici în Champions League!

Iar jucătorii, toamna, să-şi fac-o socoteală
Că ei devin scheletul pentru Naţională
Vor bate Europa, pe-olimpici ce mardeală!
Vor câştiga de trei ori şi Cupa Mondială
În formă triumfală...

Şi-n fine, drept morală
Uita-vor umilinţe, uita-vor tot trecutu'...
Însă povestea asta, poţi să i-o spui
... lu' (M)mutu

poezie de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minima cerere

Dumnezeule,
dă-mi ocazia să fac ceva
măcar cu o mână
Am două mâini.
Una o pot da celui lipsit,
ştiind că doar mâna aceea
mă va încadra cu adevărat
în îmbrăţişarea dragostei

Doamne, dă-mi ocazia
să fac ceva măcar cu un picior.
Am două picioare.
Unul îl pot da unui invalid
ştiind că doar piciorul acela
mă va întâmpina cu adevărat...

Doamne,
dă-mi ocazia
să fac ceva măcar cu un ochi
Am doi ochi.
Pot da unul nevăzătorului
ştiind că doar ochiul acela
mă va încadra cu adevărat
în lumina iubirii...

Doamne, dacă tot ce ţi-am cerut
e prea mult
fă-mă puf de păpădie.
Astfel aş putea zbura fără aripi,
fără complemente,
fără speranţe,
fără vânt,
fără cuvinte,
fără legământ...

poezie de Vasile Dan Marchis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ziduri

Goarnă, goarnă ce răstoarnă
Ţipete ca nişte ciori
Şi la ora cinci le toarnă
Din soldaţi în închisori

Fugiţi vise, bidineaua
Mătură cu decibeli
Uite ziua cum e neaua
Şi iar mor aristoteli

Unde eşti mamă şi tată
Ochii plâng pe-o uniformă
Dintr-o poză înrămată,
Plânsul vostru n-are normă

Unde suntem noi şi voi
Cine pe cine desparte
Că visez numai strigoi
Care scriu şi citesc carte?

Nu mai plângeţi tată, mamă
Nopţi de veghe fără rost
Chiar când lumea se destramă,
Gardienii sunt la post

Goarnă, goarnă ce răstoarnă
Ţipete ca nişte ciori
Şi la ora cinci le toarnă
Din soldaţi în închisori!

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul vremii

Eroii nu se bat în piept
Cu gesturi mari, cu gesturi mici.
Nu-ntotdeauna cel ce-i drept
E izbăvit dintre pitici.

Ca să ajungă până-aici,
Cuvântul vremii înţelept,
Cu gesturi mari, cu gesturi mici,
Nu s-au bătut eroii-n piept.

A fost un drum şi drumul drept
Nu-ţi lasă dreptul să abdici.
Cel bun, de-i fulgerat în piept,
E sărbătoare la pitici.

Cu gesturi mari, cu gesturi mici
Eroii nu se bat în piept.

sonet de Nicolae Dragoş
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu gândul la Luci-Ica

Pe străzile Craiovei, pustii
Te aştept, Luci-Ica, să vii,
Fantomele dansează în delir
Tangoul "Avant de mourir".
Mă'nconjoară cu umbrele lor
Umplându-mă de jale şi dor
Mă-nconjoară şi parcă mă cheamă.
Fugiţi!? Eu nu le iau în seamă
Şi pleacă de-odată fără veste...
Şi iubirea ta nu mai este...
Am rămas să te plâng cu lacrimi de sânge
Când la piept te mai pot strânge?
Te-a luat Dumnezeu la el
Fără nici un drept de apel.
De ce te-ai grăbit, Luci-Ica să pleci
Şi inima-mi-n lacrimi să-mi îneci?
Cine-ţi mai mângâie sânii frumoşi
Pe cel mic îl chema mititelu' şi celălalt cocoloş
Mititelu' lângă inima ta stătea
Care până atunci numai pentru mine bătea;
Cocoloş mai serios şi mai mare
Aştepta să-l sărut cu ardoare.
Aştept noaptea să vină să ne-ntâlnim,
Te rog, nu mai rămâne-n ţintirim!
Vino cu veselia pe care o aveai,
Frumoasa mea, ruptă din rai.
Luci-Ica, pentru mine veşnic rămâi
Cu dragostea noastră dintâi,
Cu viaţa sclipind în privire
Aşa te voi ţine-n amintire.

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lady Robinson: Am văzut, pentru ultima oară bărbaţi, în noaptea naufragiului. Toate necazurile noastre vin de la ei şi de la ginul lor. Erau beţi, Venera! Au crezut că luna e farul din Alexandria şi au intrat cu vaporul direct în stâncile ţărmului. După care, lupii aceia de mare s-au înecat, aşa scurt, marinăreşte, unul după altul. Toţi. Absolut toţi. În vreme ce noi, dansatoare de noapte, am înotat voiniceşte. Am ajuns la liman...
Venera: Ce păcat că nu a scăpat măcar Knut! Era tare amuzant!
Lady Robinson (zâmbind maliţios): Knut? O grămadă de muşchi, în uniformă. Numai fibră, fără cea mai elementară urmă de creier.

replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfabetul

Alfabetul e-un spectacol
cu costume noi, de gală,
poţi să-l vezi, nu-i vreun un obstacol,
chiar din banca de la şcoală.

Literele stau la rând,
sunt frumos aliniate,
fiecare ocupând
un rol între celelate.

A e prima care trece
pe scenă, cu mare fală,
pentru voi ea va începe
Alfabetul cu-ndrazneală.

Ă vine cu pălărie,
urmând  cam supărat,
B şi-un C de la "cutie",
drept pe scenă au intrat.

Apoi rând pe rând vin toate,
câte una se perindă,
N de la cuvântul "noapte",
apoi O de la ''oglindă".

Z e cea care încheie
şirul lung de mici vedete -
literele sunt o cheie
pentru scrisul pe-ndelete.

Iar când scena s-a golit,
rolul nu şi-au terminat:
ne-apucăm toţi de citit
Alfabetul de îndat'!

poezie pentru copii de Simona Epure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aveam în piept

Aveam în piept două confuze
Şi răni de spadă mai adânci
Şi pe sub foc treceam pe brânci
Iar sângele-mi fierbea-n ventuze

Veneam aşa cum vii în vis
Trimis de cine ştie unde
Când soarta nu te mai ascunde
De un mesaj pe frunte scris

Jur împrejur un cer senin
Sărată lacrima pe pleoapă
Şi jinduiam un pic de apă
Un ultim strop pentru amin

Iar soarele ardea prelung
Şi câte-s pe pământ sahare
Halucinant vedem pahare
La care nu puteam s-ajung

Şi apa clipocea. Himere
O viaţă, doar un strop să gust
Să părăsesc acest îngust
Temei când celălalt mă cere

poezie de Ion Untaru din Floare de lotus (2006)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Temeri

În seara asta mă voi teme
Mai mult decât în alte seri
Suspină vântul greu. Şi geme
ca nişte care de poveri

De parc-ar fi să mi se-ntâmple
Un nu ştiu ce înfricoşat
Ca picătura care umple
Paharul meu întârziat

Şi parcă nişte paşi se-ndreaptă
Şi parcă cineva mă strigă,
Urcând tiptil treaptă cu treaptă,
Scoţând lăcata din verigă:

Aicea sunt, aici aştept
Eu nu am unde mă ascunde
Precum neliniştea din piept
Cu presimţirile-i fecunde

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegătorului român: De ce te plângi?! (pamflet)

De ce te plângi că-alesul fură,
Când ai votat o secătură?!
De ce te plângi că fac avere,
Când i-ai votat pe-un mic şi-o bere?!

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (14 mai 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umorul este atunci când spui ceva comic şi râde toată sala. Satira e când spui ceva şi râd toţi, în afară de unul.

Horaţiu Mălăele în revista "Şapte seri"
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele

Hotărâsem escalada
Muntelui cel mai înalt
Pregătind de un asalt
Invincibilă armada

Şi-am plecat de lângă vatră
Ţinta noastră numai vârful,
Şi lăsând în vale stârvul
Leneviei care latră

Seara ridicam un cort
Ca să ne păzim de rece
Cu o grijă ce petrece
Somnul greu după efort

Sacii noştri de dormit
Noaptea ne ţineau de cald
Parcă adia un fald
De la focul de lignit

Şi când am urcat pe pisc
Ce minune: orizontul
L-am trecut voioşi în contul
Iubitorilor de risc!

Parcă ne găteam de zbor
Desfăcând aripe larg
De pe cel mai 'nalt catarg
Pentru ultimul fior

poezie de Ion Untaru din manuscris (2010)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi oamenii, fără deosebire, trebuie trataţi ca nişte copii mici, unii chiar ca nişte bolnavi în spital.

citat celebru din romanul Fraţii Karamazov de Dostoievski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptate...

Unde e dreptatea oare?
Unde are ascunzătoare?
Adevăr la jumătate...
Se luptă frate cu frate,
Pentru-o brazdă de avere,
Pentru glorie, putere.
Avem toţi un Dumnezeu
De ce e atât de greu?

Insula din Marea Neagră
Şerpilor le este dragă...
Punct strategic, asta vor,
A fost a românilor.
Sudul Basarabiei e dat
La ucrainieni în stat.
Nordul Bucovinei cere
Ajutor.... este durere....

Să pornim paşnic la drum,
Să păstrăm sufletul bun!
Să-ajutăm pe cei rămaşi
Fără casă şi oraş...
Fără mamă, fără tată
Făr-acoperiş pe vatră,
Fără hrană, fără haină,
Este frig şi încă-i iarnă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul Tău

Port o raniţă în spate
Plină Doamne de păcate
Drumul lung, povara grea
Nu m-ajută nimenea

Birueşte Doamne Sfinte
Cu iubirea de Părinte
Rătăcirea mea din urmă
Ca să nu mă pierd de tumă!

Am gonit după plăcere
După ranguri şi avere
Şi-am adaos suferinţă
Tuturor fără căinţă;

Lasă-mă s-ajung la Cruce
Că altminteri unde duce
Drumul care tot coboară?
Doar în iad. Şi Înfioară!

Am vedere dar sunt orb
Răpitor precum un corb
Căci iubirea de aproape
Mi s-a spulberat pe ape

Dă-mi putere să iubesc
Focul tău dumnezeiesc
Şi să mă feresc de rău
Că port Doamne chipul Tău!

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Apă Gri

S-au întâlnit doi oameni, s-au întâlnit doi oameni
Care poate nu se vor mai întâlni niciodată –
Două firişoare de nisip, două fire de iarbă,
Două iţe trecute prin aceeaşi spată –
Lângă Marea Apă Gri.

Două mâini s-au strâns, două inimi s-au atins;
Iar noi, adunaţi aici în această seară
Nu vom uita, poate nu vom uita,
Unde ne-am întâlnit toţi trei ultima oară –
Dincolo de Marea Apă Gri.

Două pahare pline, două pipe cu tutun –
"Înălţăm pentru norocul nostru, frate, cupa!"
Şi, după ce ciocnim, noi bem
Urându-ne voiaj bun şi vânt din pupa
Pentru a traversa Marea Apă Gri.

Trei oameni au plecat, unul a rămas pe mare,
Păcatele lui şi-ale noastre-s acum cu el,
Dumnezeu să-i odihnească sufletul!
Cinci oceane şi-l revendică-n salinul lor castel.
O, Doamne! A Ta-i Marea Apă Gri!

Dar eu sunt încă viu, şi tu eşti încă viu,
Şi destinul ne-a aruncat aici pe amândoi
Tovarăşi adevăraţi, dar odinioară... am fost trei,
Iar unul nu mai este azi cu noi
Lângă Marea Apă Gri.

Un spaţiu pentru respirat, un pat pentru odihnă,
Lumini blânde, potir plin de dus la buze;
Apoi, iarăşi şi iarăşi,
Fără griji şi fără călăuze
Pornim pe Marea Apă Gri.

S-au întâlnit doar doi acolo unde se-ntâlneau trei
Cu înjurături şi râsete răsunătoare;
Şi trece, trece Ziua noastră,
Urmată apoi de Noaptea mare –
Dar, oh, oh, Marea Apă Gri.

poezie de Edwin James Brady, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!