Minima cerere
Dumnezeule,
dă-mi ocazia să fac ceva
măcar cu o mână
Am două mâini.
Una o pot da celui lipsit,
știind că doar mâna aceea
mă va încadra cu adevărat
în îmbrățișarea dragostei
Doamne, dă-mi ocazia
să fac ceva măcar cu un picior.
Am două picioare.
Unul îl pot da unui invalid
știind că doar piciorul acela
mă va întâmpina cu adevărat...
Doamne,
dă-mi ocazia
să fac ceva măcar cu un ochi
Am doi ochi.
Pot da unul nevăzătorului
știind că doar ochiul acela
mă va încadra cu adevărat
în lumina iubirii...
Doamne, dacă tot ce ți-am cerut
e prea mult
fă-mă puf de păpădie.
Astfel aș putea zbura fără aripi,
fără complemente,
fără speranțe,
fără vânt,
fără cuvinte,
fără legământ...
poezie de Vasile Dan Marchis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vasile Dan Marchis. [Vezi și următoarele:
- poezii despre picioare
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre handicap
- poezii despre cuvinte
- poezii despre aripi
- poezii despre adevăr
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.