Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

À perte de vue

À perte de vue
Se-ntinde marea
Pân' departe în infinit
À perte de vue
Nisipul plajei
Pe cerul zilei arde cumplit
À perte de vue
Sunt numai nimfe
Albe ca laptele ce-a clocotit
À perte de vue
Noi doi în valuri
Îngeri sau demoni ne-am nemurit!

poezie de (7 iulie 2010)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Există 193 de specii de maimuțe în viață, unele cu coadă, altele fără. 192 dintre ele sunt acoperite de păr. Excepție face o maimuță goală, autonumită Homo Sapiens.

în Maimuța goală
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Naked Ape: A Zoologist's Study of the Human Animal Paperback" de Desmond Morris este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.99- 35.99 lei.
Vasile Predescu

À propos de tema "Căruță cu cai", de la Costești: În lipsă de cai...

C-au rodit din plin caișii,
Au cules cu grijă darul
Și, cu vârf umplut-au car-ul...
Mitsubishi.

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

"Ad augusta per angusta" (dicton latin); "À bon entendeur, salut!" (dicton francez)

Nu o spun de sanchi, nici nu rídic tonul,
Într-o lume dreaptă (este vechi dictonul),
"Pe poteci înguste ájungi la onoruri",
Nu sunt cumpărate sau niște favoruri.

Calea-i dificilă pentru fapte mari
Și o pot parcurge doar vizionari;
De se-aventurează vrun neisprăvit,
N-ajunge departe, că s-a păbușit.

Într-o lume strâmbă, vezi cununi de lauri
Și la mediocri, pe orice coclauri;
Diplome, poziții, titluri și onoruri,
Sunt, vai, cumpărate sau niște favoruri!

poezie de din Pamflete și satire (28 mai 2013)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ion Untaru

À l'improviste

Foi de plastic strânse-n cort
Și din frig dau de căldură
Unde nimeni nu-mi mai fură
Din puținul meu confort

Un decembrie cu soare
Prin efectul lui de seră,
Ca un cânt de baiaderă
Absolut din întâmplare!

Și-mi închipui că fac plajă
În Sargasse sau Hawaii
Nici euro, nici parai
Doar tăria dintr-o glajă,

Mi-a mai susținut moralul
Că angoasa care scurmă
Cronicile de pe urmă,
Subminează carnavalul

N-am deasupra mea vreun șef
Ca să-mi taie din chenzină
Vilă n-am, nici limuzină
Și lucrez doar când am chef!

Ce să-mi mai doresc în plus?
Bucățica mea de pâine
Pentru astăzi, pentru mâine
Că celelalte s-au cam dus

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La soirée

Eram în pană acută de orice inspirație
și-am ascultat, pierzându-mă, "Când vine seara
și lumini se aprind..."... Mi-am regăsit tentație
călătorind în minte cu-ochi deschiși pe stradă, vara.

E frig afară, că-i februarie și-i dulce cald;
sunt c-un tricou și-s în bermude, e gol
pe asfalt și-i liniște și cerul e-un smarald...
Doar glasuri tinerești se-aud pe lângă mall.

Pășesc, doar creierul, pe "Septième Avenue"
și mângâi o aurie de Stingray Corvette
ce-am luat-o ieri așa "à la première vue"...
O simt și acum, o fericire... A trecut Yvette!

Sunt la Laval, în Chomedey, îs "dans la trentaine",
bătrân că-s iar la studii-n Saint-Hyacinthe
aproape la sfârșit de an... Mă umflu-n pene
să-mi inspir bucuria... Parc-ating ținte, cent cu cent!

Mă uit în buzunar; am douăzeci de dolari,
îndeajuns de două mini-golfuri
și e lumina albă, jucătorii-s rari;
doar două cupluri însoțind ratările cu of-uri!

Sunt singur pe "tapis"-ul verde, fără adversar
și mă lansez în jocul minții, al răbdării...
apoi încet, încet mă-ntorc alene pe trotuar
și urc pân' la etajul unde stau... Simt gustu-nfiorării!

Nu-mi vine să mai plec; mă-ntorc în viitor
-căci cântecul ce m-a trezit e pe sfârșite-
iară la caldul din odaie, fad televizor...
Recad în pană, iar de nopți ce-s nedormite...

... "de acasă"; câmpinean cu visele-n ispite!...

poezie de (5 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Lume, lume

De la mine pân' la tine
Numai fluturi și albine,
De la tine pân' la mine,
Numai rău și nici un bine.

De la mine pân' la ea,
Numai lanț și numai za,
Unde-i ea și unde-s eu,
Numai piese de muzeu.

De la noi până la lume,
Numai fiare fără nume,
De la lume pân' acasă,
Numai vreme friguroasă.

De la mine pân' la ei,
Numai lupte și scântei,
Ei acolo, eu aici,
Și-ntre noi e-un fel de bici.

De la voi la oarecine,
Numai gușteri și ruine,
Din neanț la dumneavoastră,
Numai gratii la fereastră.

De la noi până la noi,
Numai ei, din doi în doi,
Invers, de la noi la noi,
Numai stare de război.

De la toate pân' la toate,
Numai tu, singurătate,
Numai tu și eu și plânsu-mi,
De la eu până la însumi.

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Valuri de mare

Cum pot să scriu dragostea pe un petec de cer
și cerul să simtă și cerul să-mi spună, sper,
cum să scriu iubirea și să n-o pierd în eter,
să pot descoperii pașii spre al ei ungher.

Cum poate marea rosti cuvântul iubire
când valul mă-ntoarce iar într-o amintire
și tulburată se-agață c-o rătăcire
de stâncile care rămân în nesimțire.

Nisipularde mocnind jar sub picioare
și stâncile se plâng devenind luptătoare
și pașii mei străbat faleza fară soare
și ce-a fost ieri, a fost o clipă-amăgitoare.

Încă mă simt și simt durerile alpine
și parcă mai ieri mă plimbam vesel cu tine,
acum cerul, marea, ar vrea să-mi facă bine
dar nisipul mă arde cu jarul din mine.

Nu mai sper ceva și speranța mi-e pe moarte
și aș vrea să merg fără tine mai departe,
aș vrea să zbor lângă pescărușul din zare
și lângă el să-mi găsesc liniștea din mare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgiana Ciubotaru Pîntea

Graiuri albastre

Cerul tace când marea vorbește
Despre tăcerea ce-l însoțește...
Marea tace, iar cerul grăiește
În glas de îngeri valul-l iubește!...
Cerul în mare se contopește,
Marea în cer se oglindește,
Se-nalță marea spre infinit
Coboară cerul în raiul sfârșit...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgiana Ciubotaru Pîntea

Graiuri albastre

Cerul tace când marea vorbește
Despre tăcerea ce-l însoțește...
Marea tace, iar cerul grăiește
În glas de îngeri valul-l iubește!...

Cerul în mare se contopește,
Marea în cer se oglindește,
Se-nalță marea spre infinit
Coboară cerul în raiul sfârșit...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Catrenul celor șapte pași

Oamenii ard vrejuri de fasole fierbând boabele,
Boabele de fasole jelesc cu lacrimi amare:
Dacă am fost născute de aceeași rădăcină,
Atunci de ce ne torturezi fără milă?

*Această poezie celebră a fost scrisă în perioada Celor Trei Regate, când peste regatul Wei Domnea Cao Pi, fratele lui Cau Zhi. Cao Pi, suspectându-și fratele c-ar vrea să-i uzurpe Puterea l-a adus în fața tribunalului unde i s-a ordonat să compună un poem în șapte pași în care să-și dovească nevinovăția. Cao Zhi a produs poemul de mai sus, iar fratele acestuia, Cao Pi, impresionat, l-a iertat.
În catrenul de mai sus fiecare vers are șapte cuvinte.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Traian Abruda

Poetul pârjolit

sunt un poet pârjolit pârjolit
pârjolit
deși mă dau pe față pe corp pe cuvânt
cu factor
de protecție infinit infinit infinit
soarele
e și el ca un fier de călcat în picioare usturătoare
mare
e marea ta, doamne
mare
e marea durere
ce vine
în valuri în valuri
în valuri
se aruncă poetul se răcorește
eu nu
sunt un poet pârjolit

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Președintelui României Emil Constantinescu: prin decretul 192/19.05.2000 l-a grațiat pe deputatul PDL Gelu Vișan, condamnat la 3 ani de închisoare pentru violarea unei minore; la alegerile prezidențiale din 2014 l-a susținut pe palgiatorul Victor Ponta (PSD)

În loc să grațiezi o mamă
Cu mulți copii, să-i scapi de dramă,
Tu, șef de stat, sfidând poporul,
Ai grațiat violatorul.
Te-ntreb: când tu ai dat pricazul,
Cum de nu ți-a crăpat obrazul?

Deși erai un profesór,
Ai susținut un impostor.
Când, Iudo, tu, de necrezut,
Pe Ponta V. l-ai susținut,
Te-ntreb din nou, cu tot necazul:
Cum de nu ți-a crăpat obrazul?

Prin faptele enumerate,
Prin lipsa ta de demnitate,
Ai scris în Cartea Veșniciei
Că meriți scârba României.
Te rog să-mi spui, căci este cazul:
Din ce ai tu făcut obrazul?...

pamflet de din Pamflete și satire (12 decembrie 2014)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
David Boia

Numai îngeri

Evident seninul din noi
Nu poate exista singur
Numai înfăptuit de îngeri

În mod cert pacea între noi
Nu poate persista de fel
Numai realizată cu îngeri

Lumina noastră călăuzitoare
Nu poate străluci nici cum
Numai menținută de îngeri

Viața noastră terestră
Nu poate dăinui nici când
Numai străjuită de îngeri

Categoric universul infinit
Nu poare fi etern nici cum
Numai implementat cu îngeri.

poezie de (2 aprilie 2016)
Adăugat de David BoiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Demoni...

Demoni de apă
Demoni de vânt
Demoni din flăcări și din pământ
Demoni de suflet
Demoni cu gând
Demoni din ochi mereu sărutând
Demoni din mine
Demoni din tine
Demoni cu grijă aleși din vitrine
Demoni cu aripi
Demoni de sânge
Demoni ce inima-n tine o frânge
Demoni serafici
Demoni din minți
Demoni născuți din ai noștrii părinți
Demoni și oameni
Demoni din fire
Demoni ce știu să lege iubire...

poezie de (31 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile ZamolxeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și nu pot opri

Zborul timpului sălbatic,
dansul vântului năvalnic,
la amiază, un soare apatic,
surâsul tău, atât șăgalnic.

Mă înfioară mândră, galbenă luna,
cu lumina palidă, dar bună,
valuri ce marea noastră le adună,
albe, agitate și pline de spumă.

Zor de fluturi vii spre nicăieri,
ploile schimbate în albe ninsori,
râuri neînfricate, ape în vâltori,
dansul frunzelor în vânt de ieri.

Călătoria spre sud a rândunelelor,
joacă bărcilor în valuri, zborul velelor,
nisipul purtat în deșert de furtună,
sau scurgerea vremii nebună!

poezie de (19 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Povestea uitării la marginea mării

Răsărise luna și murise timpul
Ce frumoasă noapte plină de tăcere
Se-auzea doar marea sărutând nisipul
Valul care vine, valul care piere.

Luna răsărise, dar murise valul
Niciodată marea nu va mai visa
La străine țărmuri părăsindu-și malul
Și-o credea nisipul pe iubita sa.

Răsărise luna și murise marea
Și plângea nisipul sărutat mereu
Îți ador sărutul și-ți urmez chemarea
Și te cred iubito ca pe Dumnezeu...

S-a sfârșit povestea și ne-am dat uitării
Mai puteam o viață să trăim în doi
Ce păcat iubito că la țărmul mării
Luna răsărise, dar murisem noi.

poezie de din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Elena Farago

Un gând

Mii și mii de valuri vin din larg mereu
Pân'ajunge marea de adapă malul;
Nu-ntreba nisipul cine poartă valul,
Că ar fi în stare să-ți răspundă: - Eu!

epigramă de din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Catelusul schiop si alte poezii" de Elena Farago este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -8.00- 3.99 lei.

Marea

Flori albastre acopar marea
Si ii dau a ei culoare.
Soarele, ce straluceste,
Se-oglindeste printre valuri.

Nisipul alb, ce scanteiaza,
Se saruta lung cu marea.
Pescarusi inoata-n valuri,
Par ca-si cauta cararea.

Norii trec incet pe apa,
Si se scalda-n unda lina.
Vantul pare ca se joaca
Si pe plaja, el suspina.

poezie de (februarie 2015)
Adăugat de Mihaela BaciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Marea Azurie

Pe marea azurie
De culoarea bucuriei,
Stoluri mari de pescăruși
Se întrec... sunt jucăuși.

Nisipul cald și moale
Încălzit, bătut de soare,
Ne primește, ne-nveselește
Peste auria pulbere noi creștem.

Iar în valurile mării
Ne scăldăm, săltăm voioși,
Peștii tresaltă-n apă
Printre pietre se strecoară.

În larg se vede-o barcă
De pe-o insulă-i plecată,
În jurul ei rechinii dau târcoale
În ea doi tineri se prăjesc la soare.

poezie de (23 aprilie 2018)
Adăugat de Edy t.KSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Diodor Firulescu

Marea

De-odată, văd fotografia ta și mă inspiră
Îmi doresc să fiu scafandrul ce te explorează.
Scufundat în marea ce se oglindește în ochii tăi
În căutarea perlelor negre...
Aș vrea să fiu nisipul ce-ți încălzește trupul dezvelit,
Ieșit din marea vieții învolburată.
Așvrea săa fiu chiar palmierul plajei tale,
Să-ti desfăt corpul cu umbra mea,
Protejându-te de căldura razelor de soare!
Aș vrea să fiu chiar frumusețea ta
Și să mă simt privit și iubit întocmai ție, femeie.
Off! Natura, cu atâtea frumuseți în jurul meu!
Aș vrea să fiu, aș vrea să fiu, aș vrea să fiu...
Dar tu? Tu, ce ai vrea să fii?
- Vreau sa fiu Marea!
De vrei sa fiu a ta,
Cuprinde-mă cu brațele-ți vânjoase și uită că ești om...
Transformă-te în țărmul meu!
Așteapă-mă să fiu și fluxul și refluxul tău.
Mareea ta, mireasa ta de valuri,
Să-mpărtășim dureri și idealuri,
Îmbrțăișază-mă!
Să fim mereu așa,
Călătorind un val, prin alte valuri...
Apoi îmbrățișază-mi tăcerea ce m-a însoțit!

poezie de din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook