Marea
De-odată, văd fotografia ta și mă inspiră
Îmi doresc să fiu scafandrul ce te explorează.
Scufundat în marea ce se oglindește în ochii tăi
În căutarea perlelor negre...
Aș vrea să fiu nisipul ce-ți încălzește trupul dezvelit,
Ieșit din marea vieții învolburată.
Așvrea săa fiu chiar palmierul plajei tale,
Să-ti desfăt corpul cu umbra mea,
Protejându-te de căldura razelor de soare!
Aș vrea să fiu chiar frumusețea ta
Și să mă simt privit și iubit întocmai ție, femeie.
Off! Natura, cu atâtea frumuseți în jurul meu!
Aș vrea să fiu, aș vrea să fiu, aș vrea să fiu...
Dar tu? Tu, ce ai vrea să fii?
- Vreau sa fiu Marea!
De vrei sa fiu a ta,
Cuprinde-mă cu brațele-ți vânjoase și uită că ești om...
Transformă-te în țărmul meu!
Așteapă-mă să fiu și fluxul și refluxul tău.
Mareea ta, mireasa ta de valuri,
Să-mpărtășim dureri și idealuri,
Îmbrțăișază-mă!
Să fim mereu așa,
Călătorind un val, prin alte valuri...
Apoi îmbrățișază-mi tăcerea ce m-a însoțit!
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Diodor Firulescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.