Parnas

Pe când la greci au părăsit
Ciopliţii dumnezei,
Iar locurile lor, pe drept le-au împărţit
Norodul între ei:
Atunci şi muntele Parnas

La unul muritor moşie a rămas.
Stăpânul nou pe el îndat-au aşezat

Câţiva măgari la păşunat.
Măgarii au aflat,
De unde, până unde!
Că muzele odat'
Au locuit pe munte
Şi zic: "Se vede, dar,

Că noi aici suntem mânaţi nu în zadar.
Pesemne muzele de oameni s-au urât

Şi ei au hotărât:
Ca noi în locul lor cântări să iscodim.
Aideţi! voinicilor! cu toţii să răcnim.
Nu pierdeţi cumpătul, strigaţi cu îndrăzneală,

Iar cine n-are glas
Cum trebui la măgari, afar' de pe Parnas!
Şi credeţi că, păzind această rânduială,
Noi slavă vom lua, mai mult răsunătoare,
Decât acele nouă vestite sorioare".

Acest sfat măgăresc,
Măgarii cu un glas îl îmbunătăţesc.
Şi-odată toţi pornesc
Aşa strigare mare,

Încât stăpânul lor, pierzând toată răbdarea,
Au poruncit cu ură
Să-nchidă pe măgari, de pe Parnas, la şură.
Eu vreau s-aduc aminte:
Că locul nu dă minte.

poezie clasică de Alecu Donici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Animalele lui Donici. În "Parnas"

Nu ştiu cum o fi-n Parnas
Dar aud că în CNAS
Se întâmplă, nu arar,
Să mai ragă... un măgar.

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Cenaclul Umoriştilor al Casei de Cultură Buzău (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva...

Îşi călăreau în linişte măgarii
Toţi înţelepţii, până la Cristos.
De când au devenit măgari husarii,
Toţi înţelepţii lumii merg pe jos.

epigramă de Sandor Petofi din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu spun niciodată despre politicieni că sunt nişte măgari: aş insulta măgarii!

aforism de George Budoi din Măgarii şi măgăriile în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (12 aprilie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o povestire despre un măgar, şi care este o ilustrare bună despre cum merg lucrurile în această lume. Era odată un dobhi (spălător de haine) care avea mai mulţi măgari, pe care îi folosea pentru căratul hainelor pe care le aduna să le spele. Întrucât era un om sărman, casa lui era mult prea mică pentru a găzdui toţi măgarii, aşa că îi lăsa afară peste noapte. De asemenea, el nu-şi putea permite să cumpere de-ajuns de multă sfoară ca să-i lege pe toţi. Aşa că măgarii scăpau adesea şi sărmanul dobhi petrecea apoi ore în şir pentru a-i găsi. Aşa că s-a gândit la o soluţie ingenioasă. El a atins pur şi simplu de picioarele lor cu o bucată scurtă de sfoară, iar măgarii, crezând că au fost legaţi, au rămas astfel în acelaşi loc, întreaga noapte. Tot aşa se petrece şi cu lumea. Maya te atinge şi tu îţi imaginezi că eşti legat. Şi te gândeşti: cum aş putea să trăiesc fără copiii mei, fără soţul sau soţia mea, fără părinţii mei etc., aşa că tu rămâi aici şi nu faci paşi pe calea care te duce la El.

Anandamayi Ma în Poona, 10 iulie 1961
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii nu se nasc măgari, devin măgari.

aforism de George Budoi din Omul şi umanitatea în aforisme şi epigrame (15 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se apucă şi umplu sânul de roşcove. Apoi făcu un coşuleţ, cum putu, din nuiele de richită, şi culese într-însul smochine, de care mâncase şi el. După ce se întoarse la gazda lui din cetate, îi spuse că acum s-a împlinit. Auzind însă de faima celor doi împăraţi înţelepţi, îi dete un fier ars prin inimă, şi-şi puse în gând a merge la dânşii să vază, oare n-or fi fraţii lui? Dară până să se pornească către dânşii, se mai duse o dată la ostrov, cu coşuleţul de smochine pe mână, şi începu a striga la smochine, pe la poarta palatului. Măiastra, auzindu-l, trimise să-l cheme. Cum îl văzu, îl cunoscu. Crezând că şi în smochinele lui este ascuns vrun farmec numai bun pentru dânsa, porunci de-i cumpără coşul cu totul. El luă banii şi se făcea a se mai plimba prin ostrov. Măiastra se puse la masă. Când la sfârşitul mesei, după ce mâncară împreună cu ai lor smochine, se făcură măgari. Hâţ în sus, hâţ în jos. Ba că o fi una, ba că o fi alta, nimic. Rămaseră măgari ca toţi măgarii. Atunci flăcăiandrul, prinzându-i, le puse câte un căpăstru în cap, îi legă unul de altul şi îi duse cu dânsul, după ce luă covăţica şi o băgă în sân; căci inima găinei o mâncase măiastra. Se duse cu cârdul de măgari la gazda lui.

Petre Ispirescu în Cei trei fraţi împăraţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Am pânza încâlcită pe ochi
Şi un nod în gât ce nu-mi dă astâmpăr
Mă pieptăn cu primul om
Aş vrea rânjetul ca să mi-l cumpăr.
Să vadă toţi, bogaţi şi calici
Cum e să te doară la bască
Şi iată-mă, singur, aici
Printre câini, şi măgari, furnicându-mă-n zid
Visând la ce va să vină
Un rai pentru câini, măgari şi furnici.
Mâncaţi la cantină!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românaşii consideră că aleşii lor sunt nişte măgari

Sunteţi extraordinari:
Oare care-s mai măgari,
Cei ce candidează,
Sau cei ce-i votează?

epigramă de George Budoi din Alegeri, Alegători şi Aleşi: aforisme, epigrame, pamflete şi satire (14 august 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bricele

Eram în hotărâre de fabuli să mă las,
E grea această cale la muntele Parnas;
Dar unchiul, care strânge nepotului avere,
Ce vrea de la el cere.
Aşa un unchi al meu,
Uşoară să-i stea ţărna şi sufletul ferice,
Prin testamentul său
Mă leagă ca să public o fabulă de brice;
Plinesc a lui voinţă ca sfântă datorie.
El îmi spunea c-odată, într-o călătorie,
Stând sara la popas,
Găsi un vechi prieten, cu care a şi mas.
Ei de cu seară-n vorbe de râs, de desfătare,
Cu pace-au adormit.
A doua zi, când unchiul din somnu-i s-a trezit,
Pe scumpul său prieten văzu în altă stare.
Acesta la o masă-n oglindă se uita
Şi-aşa de greu ofta,
Că îţi venea a crede
Că-n ea pieirea-şi vede.
— Ce-ţi este, frate dragă — îi zise unchiul meu —
Au nu cumva ţi-e rău?
— Oh, nu — răspunse cela — sunt sănătos, sunt bine;
Dar e o-mprejurare mai tristă pentru mine,
Că trebuie să mă rad
Şi barba mi-e ghimpoasă ca frunza cea de brad.
— Atâta-i tot, se vede că brice ai tâmpite?
— E prea adevărat,
Eu unul mă tem, frate, de brice ascuţite.
— Apoi nu-i de mirat,
Tu însuţi îţi faci răul. Întreabă şi-ţi vor spune
Toţi cei ce se rad singuri: că tu cu brice bune
Te-ai rade mult mai lesne şi mai nevătămat
Decât cu cuţitoaie
Ce pielea ţi-o despoaie.
A unchiului idee ca să v-o lămuresc,
Rog să luaţi aminte:
Că unii se feresc
De oamenii cu minte
Şi sunt mai bucuroşi
De cei la cap cam groşi.

poezie clasică de Alecu Donici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măgarii ziarişti şi virusul inventat

S-a întâmplat s-ajungă în ogradă,
Un virus inventat, ce da din coadă
Ca orice animal, dar nevăzut,
Înspăimântând tot satul, cum a vrut
Guvernul unui lup corcit german,
Care-şi dorea puterea mai avan
Decât i-o adusese lui la bot
Bovinele chemate-n sat la vot.
Şi se plimba Covidul, c-aşa-l cheamă,
Făcându-i guvernanţii şi reclamă
La televiziuni de ei plătite,
Să bage spaimă mare între vite
Şi să le-ndemne-n fiecare clipă
Să se ferească de-acest soi de gripă,
Purtând pe bot o mască protectoare;
Mai mult, să nici nu iasă la plimbare,
Să stea închise-n grajd, să nu mugească,
Iar dacă ies cumva, să poarte mască.
Şi-atunci măgari din presa mituită,
Cu răgete-ncepură să emită
Avertismente despre-apocalipsă,
Adăugând pe liste morţii lipsă,
Încât, ca-ntr-un concurs, sporea calvarul
Adus de-orice reporter, ca măgarul,
Ce alerga prin sat cu limba scoasă
După a morţii nevăzută coasă.
Aşa s-au adunat morţi inventate
Încât lupul corcit, văzând că poate
Cu virusul s-astupe orice gură,
A introdus în sat o dictatură,
Iar presa cea mânjită, cu mulţi bani
A susţinut guvernul de tirani,
Sporind psihoza cu a morţii coasă
Dacă vreo vită va ieşi din casă!

MORALA:

Oriunde-n lume stăpânesc tâlhari
Când au o presă-a lor, doar din măgari!

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am urcat şi eu pe Parnas, muntele poeţilor, acolo unde Pythia mi-a prevestit: "Nu vei fi poet!" Eu am înţeles, desigur: " Nu... Vei fi poet!"

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

DE ZIUA VIOLETTEI PETRE, DIN PARTEA STIHARILOR ROMÂNI

Din marea cu delfini şi cu meduze
O scoică fermecată ţi-a dat glas
Şi te-au sortit chiar cele nouă muze...
Ambasadoarea noastră în Parnas!

madrigal de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tocmi un argat şi porni să meargă la fraţii lui, cu alaiul după dânsul. Pe când mergea, fratele năzdrăvan spune împăratului toate cele întâmplate fratelui lor celui mai mic, şi se pregătiră să-l priimească cu cinste. Când ajunse la marginea cetăţii unde domnea împăratul, se miră că găsi pe fratele său cel mijlociu care îl aştepta. Acesta îi povesti toată întâmplarea cu muma lor şi a dascălului, şi cum îi pedepsise Dumnezeu. Plânse fratele cel mic de osânda dumnezeiască ce căzuse peste muma lor, apoi merse de se înfăţişă împăratului. Cum se văzură, se cunoscură şi se îmbrăţişară. Apoi ceru de la împăratul să-i dea un grajd curat unde să-şi puie măgarii, pe care singur îi îngrijea. Trecu ce trecu şi nici pomeneală nu era ca să facă pe măgari să se schimbe iarăşi în oameni.

Petre Ispirescu în Cei trei fraţi împăraţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

1959

Am tras cu tunu-n cai atunci,
Că prea ne ajutau la munci
Şi-n locul lor, mereu mai rari,
Ne procopsirăm cu... măgari!

epigramă de Ion Cănăvoiu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caută-ţi locul

Caută-ţi locul unde să răspândeşti lumina care ţi-a fost încredinţată. La ce ţi-ar folosi să-ţi aduni "un obroc" de averi deasupra sufletului condamnat la moarte veşnică?!
Caută-ţi locul unde să pui în negoţ talanţii Stăpânului tău. La ce ţi-ar folosi pacea lumii întregi dacă nu ai pace cu Stăpânul tău?!
Caută-ţi locul unde să răspândeşti gustul Vieţii, zdrobindu-ţi sinele ce-ţi ucide Marea perspectivă a veşniciei, deschisă printr-o "Mântuire aşa de mare"! Nimeni nu trage foloase din Marea moartă.
Caută-ţi locul unde să răspândeşti "mireasma cunoştinţei Lui". "La ce ţi-ar folosi să câştigi toată lumea dacă-L pierzi pe El?!"

Ioan Hapca în Licurici în noapte
Adăugat de Marian Popovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există măgari cu patru picioare şi măgari cu două picioare: primii sunt simpatici; ceilalţi sunt detestabili.

aforism de George Budoi (9 iunie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui epigramist vulgar

Citind, îşi saltă-n slăvi jobenul,
Convins c-ajunge în Parnas
Şi, mândru, a-ncheiat catrenul
C-un grohăit în loc de glas.

epigramă de Vasile Moşneanu din Între coasă şi floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moţiunea animalelor

Animalele-n ogradă
Într-o zi s-au tulburat,
Ajungând la mare sfadă,
Că-ntre-aleşi, s-a întâmplat,
Să apară ceartă mare
Despre legile din sat:
Opoziţia, se pare,
Voia alt guvern în stat
Şi-atunci, renumiţi măgari
Şi viţei, şi oi, şi boi,
Care, ca parlamentari,
Voiau legi cretine, noi,
Împungând caii deştepţi
Din guvern, cu idei bune
Opozanţii, toţi inepţi,
Au depus o moţiune
De cenzură-n parlament,
Făcând însă şi chemare,
Ca să îi susţină-ardent,
Rezistenţii-n piaţa mare.
Deşi-n for majoritari
Caii, totuşi, s-au speriat
De viţei, boi şi măgari
Şi-atunci şi ei au chemat,
În piaţă, protestatari.
Ce-a urmat, e de prisos
Despre lupte-acum a spune,
Câţi în piaţă-au fost pe jos,
După vot, la moţiune.

Ca MORALĂ, deci, firesc,
Îndoieli aici nu-ncap:
Şi supuşii înnebunesc
Dacă liderii n-au cap!

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măgarii

Când măgarii iau cuvântul,
Se cutremură pământul,
Iar în ţară-i balamuc,
Când măgarii ne conduc.

epigramă de George Budoi din Măgarii şi măgăriile în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (27 mai 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e tare greu de suportat: dar să n-aveţi chipul aşa de gingaş. Suntem cu toţii măgari şi măgăriţe de poveri.

citat celebru din romanul Aşa grăit-a Zarathustra de Friedrich Nietzsche
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!