Ne apăsam palmele pe inimă, să-i cuminţim zvâcnirile, şi urcam spre barieră, în fugă, râzând ca să înşelăm întunericul, singurătatea şi frigul.

G.M. Zamfirescu în Maidanul cu dragoste
Adăugat de Marina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimensiuni paralele

Toate treptele le-am urcat
Cu inima-n palme,
Nestăvilit urcam,
Te cereai în uitare
Dar...
Nu auzeam.

Urcam
Cumpănind toamna în plete,
În jos, spre a pietrelor sete,
Urcam
Curgând în sus
Sfidare,
În oglinda cuvintelor săpând
Întrebare

Şi urcam...
Te cereai în uitare
Dar,
Nu auzeam!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigam de acolo, din pragul dintre viaţă şi moarte, spre depărtări şi înălţimi, puternic, cu palmele la gură şi ochii crânceni: Unde e Dumnezeu? Îl caut pe Dumnezeu...

G.M. Zamfirescu în Maidanul cu dragoste
Adăugat de Marina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ele

Vântul mă ispiteşte
Cu şoapta lui pe grabă
Palmele le întreabă
Din ce parte soseşte
Căci iar nu dormise
Năucit decât fugise
Cu ochii mei prin vise
Cu pleoape neînchise...
Şi cu adieri iele
Mă ruga-n rafale
Să desfac palmele
Să le ridic spre cer
Să-i spun ce sens are el
Purtând dorul acesta rebel...
Privindu-l neabătut
Palmele nu am putut
Să le despart cât ar fi bătut...
Intre ele ţineam... ultimul sărut

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ele

Vântul mă ispiteşte
Cu şoapta lui pe grabă
Palmele le întreabă
Din ce parte soseşte
Căci iar nu dormise
Năucit decât fugise
Cu ochii mei prin vise
Cu pleoape neînchise..
Şi cu adieri iele
Mă ruga-n rafale
Să desfac palmele
Să le ridic spre cer
Să-i spun ce sens are el
Purtând dorul acesta rebel..
Privindu-l neabătut
Palmele nu am putut
Să le despart cât ar fi bătut..
Intre ele ţineam,.. ultimul sărut

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taină - cuvânt pe care-l folosim ca să-i înşelăm pe ceilalţi, ca să-i facem să creadă că suntem mai profunzi decât ei.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din aer

din aer se adună vibraţii rămase pe frunze
mâine mă voi surprinde între două lumi
cu palmele îngheţate
metal pe vorbe
într-o zi peticită cu lumină oarbă

cuvintele deliberat uitate
vor aştepta să se răstoarne regulile
totul să devină aproape
cu teii căzuţi peste umbrele lor
şi tu cu o inimă mare ca o ploaie de lavă
obosiţi de haos
locuind altfel în braţele tale

nu ne vom spune nimic
voi plonja în târziul inutil
într-o libertate
în propria mea fugă spre roşu

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un burete

O poţi scutura cu mâinile,
Singurătatea, moale precum vata,
Lipicioasă, precum palmele
după ce ai mâncat geantâk,
preferata lăcomie tătărască.
Uneori, singurătatea
Devine tare
Precum peretele
Casei noi
De pe strada Lesgaft,
Unde, cine ştie,
S-ar putea să locuim împreună.

Singurătatea ia forma
Unei ceşti,
Din care beau cafea.
Mi-ai dăruit-o
În seara mea de domnişoară.
Absoarbe singurătatea
Ca un burete
Al nimănui.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne înşelăm şi ne minţim pe noi înşine mai des şi mai lesne decât îi înşelăm şi îi minţim pe alţii.

Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
Singurătatea mea e catedrala
Ce-am plăsmuit-o plămădindu-mi lutul
Şi-am ridicat-o pe diagonala
Ce mi-a trasat-o însuşi Absolutul
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
Singurătatea mea e genialul
Sorbit tăcut din cupa nebuniei
Şi eu care credeam că sorb nectarul
Din sobrul Absolut al veşniciei
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
Singurătatea mea-i o blasfemie
Sortită să-şi găsească alinare-n lutul
Acestui colţ de Rai şi Românie
Mai singur decât însăşi Absolutul
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie...

poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea

Singurătatea este ca o ploaie.
Spre seară se ridică în şiroaie
din şesuri depărtate şi-n şuvoaie
urcă spre cerul plin şi uriaş.
Şi-abia din ceruri cade pe oraş.

Şi plouă, plouă-n ore androgine
când străzile spre zori de zi se-ndreapă,
şi trupuri ce şi-au devenit străine
frustraţi şi trişti stau seara să-i despartă;
şi oamenii ce se urăsc, doar într-un pat
constrânşi sunt împreună să se culce:

Atunci singurătatea-n fluvii curge...

poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor (21 septembrie 1902, Paris), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

UNDE EŞTI, COPILĂRIE?

Eram iute ca spârnelul
Când urcam cu cercul, dealul!
Şi-mi spunea râzând bunelul...
Dă-i bice, că-ţi moare calul!

epigramă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea la noi

Barieră inedită
Ce-ntr-o veche manieră
De corupţi e ocolită...
Proştii stau la barieră.

epigramă de Florea Ştefănescu (august 2006)
Adăugat de Florea Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zvâcnirile, iubito

Zvâcnirile, iubito, îmi vin, le am şi pleacă
aşa, la fel ca tine când fugi, revii, nu stai,
şi-atunci îmi pare lumea netrebnică, o cloacă.
În pieptul meu, cu totul, pătrunzi ca un vătrai.

Ferestrele-n trecutul clement se cer deschise
(din viitorul aspru s-alunec în trecut)
să las în urmă ochii-mi ce, inundaţi de vise,
orbecăie în smoala căzută-n aşternut.

În gol privesc... deodată, spre mine, o statuie,
c-o aură umbrită, se-nalţă din Infern
să mi se-arunce-n suflet, şi-apoi să se încuie
în vid, precum uitarea şi gândul cel mai tern.

Zărind pecetea-n frunte, citesc însemnul urii:
"o albă ca zăpada şi neagră-n cerul gurii."

sonet de Ionuţ Popa (2010)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă cunoaştem firea unui lucru, o putem lămuri şi altora, însă, dacă nu o cunoaştem, nu e de mirare dacă ne înşelăm singuri şi înşelăm şi pe alţii.

citat din Xenofon
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

E uşor să-i înşelăm chiar şi pe cei mai şireţi, propunându-le lucruri care le depăşesc mintea, dar le ating inima.

aforism celebru de Vauvenargues din Reflecţii şi maxime
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o bună zi va deveni foarte greu sau chiar imposibil să-i înşelăm pe ceilalţi. Ne vom trezi descoperiţi şi incapabili să perpetuăm un rău oarecare.

Vasile Gavrilescu în Parabole (martie 2008)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda

liniştea înşiră culorile dimineţii
dezgolind întunericul ascuns printre lucruri
oglinda adună cioburile imaginei mele sfărmate-n iluzii

partea răsfăţată îşi arată oja, rujul şi rimelul
prin inimă nu trece nicio rază
nici frigul din palme n-apare în oglindă

cuvintele se mistuie-n spaţiu
lumina se joacă cu umbra
trecând peste hăuri şi spaime.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

să-i caut urma

în urma Lui
se prelinge întunericul

două mii de ani, milioane
de răstigniri pe secundă
aşteptând
refracţia luminii
măcar să-i dăm pasului
verb nou

aşa, încep golgotele…
ne era bine în necredinţă
suişul este sudoare, sânge
umilire
…………………….
dacă întunericul
este absenţa luminii, orbii
n-au nevoie de felinar
mă pot lipsi
de toate lucrurile
aparent indispensabile
şi să-I caut urma

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frigul

Frigul, când eram la ţară,
Îl simţeam doar stând pe-afară.
La oraş, ca un mister,
Vine prin calorifer.

epigramă de George Zarafu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o fugă

E viaţa ca o fugă neîntreruptă,
Dar oare până unde alergăm?
E-aceiaşi veche şi eternă luptă
Şi greu tribut va trebui să-i dăm.

Că este aşa şi altfel nu se poate,
O ştim de mult, din veacuri ancestrale,
Rămase-n noi şi în eternitate,
Ca nişte judecăţi sacerdotale.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!