Rugăciunea unui bărbat
Doamne, de m-auzi din stele,
Să nu mai lași, te rog, aș vrea,
O parte a ființei mele
Să moară... înaintea mea!
epigramă de Gheorghe Bălăceanu din Concursul "Glume la masa tăcerii" - Târgu Jiu, tema "Rugăciune"
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Tolerant
Șefu-i dur cu el, dar tace,
Nu se plânge nimănui
Și mereu pe plac îi face...
Oricând vrea... nevestei lui!
epigramă de Gheorghe Bălăceanu din Umor pe strada lui Păstorel (2010)
Adăugat de Gheorghe Bălăceanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără gelozie
Chiar n-are rost să fii gelos,
Femeia, orice vârstă are,
E ca și-un câine credincios...
Ce vrea și el un os mai mare!
epigramă de Gheorghe Bălăceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce peisaje, Doamne...
Doamne, ce peisaje și priveliști
Și ce raze, Doamne, și ce nori,
Cum să lași Tu omul de izbeliști,
Fără harul Tău mântuitor?!
Scoate, Doamne, de pe noi blestemul
Care l-ai scăpat involuntar,
Cum să lași Tu omul la cheremul
Unor toxici cu orgoliu nuclear?!
Cum să-l lași Tu, Doamne, iar să piară
Într-un nou potop mistuitor,
Oare iar am devenit povară
Și nu vrei să-mi fii Mântuitor?!
Oare poți să faci așa pomană
Necuratului ce vine triumfal
Cu aripi de Pershing și Satană
După sufletul meu trist și marțial?!
Doamne, ce peisaje și priveliști
Și ce raze, Doamne, și ce nori,
Cum să lași Tu omul de izbeliști,
Fără harul Tău mântuitor?
poezie de Iurie Osoianu (3 septembrie 2018)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cooperând cu investitorul străin
Când mâna lui cu drag o voi cuprinde
Cu ale mele strâns, la protocol,
Discret și pe cealaltă o va-întinde...
Să scormone la mine prin subsol!
epigramă de Gheorghe Bălăceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorință la vârsta a treia
Și-acu-n armată iar aș vrea,
Să fac instrucții, să-mi fac patul,
Chiar carceră... de-ar dispărea...
Problema asta... cu sculatul!
epigramă de Gheorghe Bălăceanu din Umor pe strada lui Păstorel (2010)
Adăugat de Gheorghe Bălăceanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Candidatul, către alegători
Văzând cum tot adună potul,
De ce-i votați așa ca-n transă?
Ați vrea ca ei să fure totul?
Mai dați și altora o șansă!
epigramă de Gheorghe Bălăceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă degeaba
Să nu mă ocolești la noapte
când treci pe strada mea visând
să nu mă ocolești, o, Doamne!
Să nu mă lași cu luna stând!
Îndreaptă-ți ochii spre fereastra
la care eu aștept de mult
și nu-mi lăsa clipa aceasta
într-o neștire și s-ascult
La fel ca ieri și altădată
am amorțit să tot veghez
o viață căreia nu-i pasă
de râd sau plâng sau creionez
Mă rog acum în prag de seară
cum m-am rugat și-n alte dăți
și am aprins o lumânare
să-mpartă noaptea-n două părți
O parte să mă rog la tine
și-o parte să vorbim încet
să îmi arăți, Doamne, ce-i bine
ceva să pară mai concret!
Să nu mă ocolești la noapte
să nu mă lași să mă-nfior
și, Doamne! Spune-mi cine-mparte
norocul care-l știu doar chior?
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândul. Cea mai independentă parte a ființei mele.
aforism de Cornel Stelian Popa (20 martie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
De ce vrei, Doamne...
De ce vrei, Doamne, să mă pierzi
De ce să-mi plângă-n suflet iară
Pădurile cu lacrimi verzi
Și munții cu tăceri de ceară.
De vrei, Doamne, să mai plâng
Și pui durerea să mă-nhațe
Ca marea de-aș putea s-o plâng
Mi-ar plânge peștii toți în brațe...
De ce vrei, Doamne, să colind
În alte ceruri și-alte stele -
Ca norii de-aș putea să-i strâng
Mi-ar plânge lacrimile mele...
De vrei, Doamne, spune-mi deci,
De ce vrei să-mi închizi cuvântul
Să-mi plângă-n suflet stele reci,
Să-mi plângă-n inimă pământul.
Și unde-ai vrea să fiu apoi?
Eu un pot, Doamne, fără Tine
Și dacă arborii mi-s goi
Eu tot îi pun să Ți se-nchine.
Și chiar de-s singură-n pustiu -
Eu tot de Tine sunt legată -
Și-orfană chiar de-ar fi să fiu
Tu tot mi-ai fi în ceruri Tată...
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar de ce stați acolo și vă chinuiți să faceți șurubelnița aia? Păi știi câtă lume va lucra cu șurubelnița aia? Și ei sunt cei pe care-i iubesc, deși ei sunt niște submecanici care numai învârtesc o șurubelniță. Dar ăsta este un lucru important. N-aș vrea să fiu cel mai mare, cel mai primul, aș vrea să fiu aparte. Mult mă bucur să fiu aparte pentru că atunci noi, parte cu parte cu parte cu parte, vom ajunge sus la stele. Sunt sigur!
Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Național" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce lași macii să moară?
De ce lași macii să moară,
De ce te tânguiești?
În noaptea fierbinte de vară
Mai bine-i să iubești!
Strigă-ți iubirea, ocrotește-o,
Nu, nu o lăsa să plece!
Viață-i scurtă, se ofilește...
Sărută macul, zâmbește!
În lanul de grâu sădește iertarea,
Din spicul copt fă pâini de iubire!
Nu auzi cât de molcomă-i chemarea
Cer și Pământ în dulce unire?
Bea bobul de rouă dimineața,
Piciorul desculț pașii să-ți poarte
Pe-al tău drum până s-o sfârși ața
Și nu-ți lăsa visele furate!
De ce lași macii să moară,
De ce te tânguiești?
În noaptea fierbinte de vară
Mai bine-i să iubești!
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am ținut ascuns într-o parte a ființei mele, ca și cum aerul din plămâni ne-ar fi fost de ajuns la amândoi.
aforism de Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu

Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea asta
Tu, vagabond al poeziei mele,
În noaptea asta, dacă-i plină lună
Ai vrea să bem licori, ceva-mpreună
Apoi s-aprindem lumânari din stele?
Să te îmbăt, să mă descânți cu ele,
Să nu le lași să cadă, nici apună...
Tu, vagabond al poeziei mele
În noaptea asta dacă-i plină lună!
Să-mi săruți ochii verzi și alba piele
De tine să mă faci să fiu nebună,
Să mă prefaci în flutur alb, lagună,
Sau val de mare, barcă fară vele...
Tu, vagabond al poeziei mele!
rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune de unire
Întoarce, Doamne, timpul sau ia-ți-l înapoi,
Nu mă lua de lângă perechea vieții mele,
Că n-a mai fost pe lume iubire ca la noi,
Deci n-au fost până astăzi nici despărțiri mai grele!
Începe, Doamne, anul mai îngăduitor,
Când mă ridic de lângă icoana vieții mele,
Și-n locul meu reține, îngenuncheat, un dor
Ce, dacă se ridică, va da cu tâmpla-n stele!
Înveșnicește, Doamne, această clipă-n care
Am stat la fericirea proscrisă vieții mele
(Ținându-mă cu dorul de mână) la picioare;
Suntem un singur suflet și vrem două inele!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (2 ianuarie 2014)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Am ostenit
Am ostenit rugându-mă la Tine,
Am ostenit rugându-mă mereu
Se stinge-ncet speranța de mai bine
Și nu mai cred în mine, Domnul meu.
Dacă mă lași în beznă și tăcere,
Dacă mă lași să plâng, să mă frământ,
Dacă mă lași lipsită de putere
Eu mă sufoc și nu mai pot să-Ți cânt.
Mi s-au oprit cuvintele pe buze
Și pașii s-au oprit în calea lor,
Un deget parcă vrea să mă acuze
Dar eu mă duc într-un ungher și mor.
Am ostenit, o, Doamne, sunt trudită,
Mi-e sufletul mai chinuit ca ieri,
Mi-e inima bolnavă și rănită
Și nu ești, Doamne Sfinte, nicăieri.
Am coborât la margine de mare
Și marea asta vreau s-o trec înot
În gură mi-s cuvintele amare
Și-acuma, Doamne, am să mor de tot...
Am ostenit, o, Doamne, sunt bătrână,
Te-am așteptat și Te-am strigat mereu
Și chiar de-mi mai întinzi acum o mână
Am ostenit de moarte, Domnul meu...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne! fă-mă să seamăn mereu cu cea pe care bărbatul meu o dorește în mine! Doamne! Doamne! salvează-mi bărbatul, pentru că el mă iubește cu adevărat și fără el aș fi prea orfană. Și apoi fă, Doamne, ca el să moară primul, pentru că vrea el să pară puternic, dar este cuprins de teamă când nu mă aude că fac gălăgie prin casă. Doamne! scapă-l mai întâi de teamă! Ajută-mă să fac mereu tărăboi prin casă, chiar dacă va fi nevoie să sparg câte ceva din când în când.
citat din Consuelo de Saint-Exupery
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea...
Aș vrea să fiu o ploaie din pulbere de stele
Ce luminează drumul în calea dragei mele,
Aș vrea să fiu poteca din cale-i și, tăcut,
La orice pas ea face eu talpa să-i sărut.
poezie de George Budoi din Poezii (1 martie 1995)
Adăugat de Georg Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e frică, Doamne...
Ajută, Doamne, neputinței mele,
Ajută, Doamne, sufletului meu,
Când ruga mea se-nalță către stele
Te-aștept să-i ieși în cale, Dumnezeu...
Adună-mi, Doamne, lacrimile plânse,
Ajuta-mă când vezi că nu mai pot...
Mi-e trupul greu și degetele strânse,
Mi-e frică, Doamne, să nu mor de tot.
Apleacă-Ți, Doamne, dragostea spre mine
Și ține-mă în brațe, Sfântul meu
M-aș ridica și-aș îndrăzni la Tine
Chiar dacă-s om și Tu ești Dumnezeu...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de a descifra geometria destinului
te-aș întreba doamne despre prima zi
de ce a trebuit să faci mai întâi lumină
probabil că întunericul era deja
și cuvântul doamne
poate că înaintea lui a fost un gând
că lumea ta nu e făcută din versuri scrise în vis
sau poate că ești un poet și visezi infinit
și eu ce caut în visul tău și de ce pot să mă-ntreb asta
ori sunt doar un fel de răzvrătit pe scenariul acesta tâmpit
cu nașteri și moarte cu durere și chin
înainte de orice alt răspuns însă
chiar dacă ego-ul meu oricum nu ar putea pricepe
aș vrea să știu de ce nu ai făcut numai duminici
în care să te slăvim mereu
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo
înlăuntrul ființei mele
sunt zidiri
până în miezul nopții
se aud cazmalele
știu
se lucrează
mai mult sau mai puțin
cu voia mea
ori cu voia Ta
mă latră gândurile
mă aleargă uneltirile
vechile animale de companie
acolo
înlăuntrul ființei mele
sunt căderi
până în zori
când colții fiarelor
se înfig
știu
se adună moluzul
amestecat cu lacrimi
fără voia mea
fără voia Ta
mă mușcă începutul
singurătății
acolo
înlăuntrul ființei mele
mai e o singură dorință
să nu mă risipești
Isuse
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!