Iubire
Sulițele soarelui ne bântuie
între pământ și cer
sleiți de iubire
seva pământului
trece prin noi
iar tu
cu sânii înfipți adânc
în lut
înfiori tăcerea.
Venind cu gura,
pahar de minune
în iarba viselor
ai trezit
îngerii cerului
să rămânem
iubire pură.
poezie de Nicu Petria
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Te-acopăr
Te-acopăr, iubito, cu trupul
În camera noastră de vis,
În sângele meu aud lupul
Cum urlă-n pădure deschis.
Te-acopăr, iubito, cu frunze
În noaptea cu lună și stele
Te sărut cu iubire pe buze,
Și pe sânii înfloriți de mărgele.
Te-acopăr, iubito, cu soare
Și nimeni nu știe de noi,
Doar apa ce curge-n izvoare,
Și iarba de-aici, din zăvoi.
poezie de Nicu Petria (18 septembrie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
În jur, firele înalte ale ierbii se clătinau domol, proiectate gigantic pe bolta însângerată de jertfa nașterii unei noi zile. O nouă zi... și iarba... Părea crescută din cer; era iarba cerului, aprinsă în lumină, arzând viu în iradierea roșie a Soarelui ce sângera... Iarba cerului era acoperită de sânge... Iarba cerului... Iarba...
Constantin Cubleșan în Iarba cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Lecturi confortabile" de Constantin Cubleșan este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Așterne iar patul
Abia astept
să te văd
pentru că am visat
cum crescuse iarba
în fata unei inimi.
Te chemam să vii
în voalul de mătase
muză și mireasă
slobozind îngerii
frumoși
ai fericirii.
Femeie cu părul blond
sărut și răsfăț
prin visul ce doare
asterne iar patul
dragostei
în soare.
poezie de Nicu Petria (2008)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu mor în fiecare dimineață
mă las apoi îngropat de realitate
de la inimă în jos spre rădăcină
să-mi caut seva prin măruntaiele pământului
defect profesional-desigur
minerul din mine nu a uitat întunericul
doar partea aceasta care se visa marinar
mai strigă cerului sufocarea vieții
mă străduiesc să învăț tăcerea
nu mai șoptesc nici ierbii dorința
desfac doar piatra-n patru să-i caut centrul
între timp mă întorc în mine
din ce în ce mai adânc
până la înec
să-mi găsesc în sfârșit atlantida
să desfac minunea minunilor
în atomi
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sacru legământ
Mă regăsesc,
în toamna cu cer violet
când frunze liniștite cad
și cocorii se adună-n stoluri
pădurea pare o umbră a cerului
desprinsă din basm
prin care vântul călătorește
prin file de vreme
un amestec de culoare și pace
se așează-n suflet
leagăn de vis și mângâieri,
fărâme de iubire izvorăsc
și țes o minune
între soare și pământ
un sacru legământ
clipa coboară, se risipește
pe aleea cu parfum
de crizanteme.
poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, poemul meu
Tu, poemul meu, îmi crești sub piele
și îmi cânți în fiecare dimineață
la ora când Dumnezeu
trece prin ochii mei desculț...
Îmi beau cafeaua cu tine
până la ultima înghițitură,
apoi, îmi iei inima în palme
și eu îti sărut buzele,
simțind cum sângele îmi mustește-n cuvinte
ca rugăciunea în călugări,
îmi trezești teii de sub tâmple
într-un râs limpede de copil
și mă înveți cum să dansez pe apele
din care îngerii culeg luna.
Tu, poemul meu,
mă înfiori la fiecare foșnet prin carne,
iar de când timpul nu-și mai trece coasa
prin iarba ta înaltă
nu mai dezbrac rochia de mireasă,
în care mă descompun în păsări.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culori și aripi
Ce dor astenic!
Cocorii lăcrimează pe pământ
să țină de cald viselor din vară.
Toamna își joacă propria poveste.
Iar îngerii dansează fără urme
numărând fulgere.
Pe cele din timpul vecerniei.
Anotimpul le-a pătruns în suflet
și culorile dor.
Ploua cu miros de busuioc.
Între așteptare și noua iubire
mă transform în lacrimă
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Inaintand prin ceata" de Mariana Moga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Mie însumi
Este unul, Nicu Petria
Care încearcă să ajungă
Pe Cincinat sau Crevedia,
În poezie și la pungă.
epigramă de Nicu Petria (14 februarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fir de lună
Noapte, noapte
îmi dai șoapte,
de iubire și de dor,
sărutarea lui pe pleoape,
dragostea ca un fuior
ce se toarce zi de zi
în lumina soarelui
împletindu-se cu luna,
în brațele cerului!
Noapte, noapte
îmi dai vise,
pentru clipele ucise,
în zile de cumpene
când tânjeam de dragoste
și rugam păsările
să mi-l țină-n cântece,
cum lumina soarelui,
viața pământului!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rapsodie de August
pe obrajii depărtării soarele pictează zarea
încărcat cu raze blânde se pogoare-n gândul meu
ca o zână fermecată cu sfieli zâmbește marea
fluturi de iubire pură îmi zburdă prin decolteu.
vântul adie magic trezit din amorțeală
cu roua crinilor mă-mbată și pe mine
scutur clipele buimace și le scot din amețeală
în vitralii de lumină surâd nimfe, hermeline.
prin ferestrele din visuri intră bucurii degrabă
și tăcerea și cuvântul în iubire își fac casă
cu gânduri de voie bună toată ziua îmi fac treabă
și îmi pun pe ochi lumină de factură valoroasă.
trec cocori prin ochii minții printre zâmbete curgând
iau cu ei tristețea neagră printre nouri alergând.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin deșertul dintre două piramide
mă învelesc cu oceanul într-o clipă albastră
cât o șoaptă a unui delfin îndrăgostit de stele
apoi fixez visul în menghina realului
disec întregul în părți infinite
ca pe o lume de lumi în căutarea adevărului
risipit în minciuna de zi cu zi
prin hăul dintre doi munți albi
respir speranțele ca pe un strigăt umil
a disperare
articulat parcă de un melc în cochilie
apoi mă îngrop fericit într-un verde rai
unde ard în focul dintre două tăceri
și o iubire nesfârșită
între timp
iarba amestecă lumina cu seva pământului
într-o căutare absolut absurdă a nesfârșirii
ca într-o retortă suprauzitată
de poet
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire
Iubesc albastrul din inaltul cer,
Ce ma cuprinde cu lumina lui.
Ma simt imbratisata in iubire,
Iubirea nesfarsita a cerului.
Iubesc vesmantul verde al naturii
Ca pe o haina a Lui Dumnezeu.
Ating un fir de iarba, sau o frunza
Si simt iubirea in adancul meu.
Imi place zarea cu misterul ei,
Pamant si cer, in stranie-ntalnire.
As merge pan-acolo-n pas domol
De-as sti ca si acolo e iubire.
poezie de Iulia Comaniciu (februarie 2009)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești frumoasă
Fluieră vântul subțire
Dă ocolul la căsuță
Tu mi-l-ai trimis iubire
E oprit acum pe clanță
El mă cheamă afară
Să văd cerul luminat
Nori grei au și plecat
Nu văd raza soarelui
Căci privirea m-a lăsat
Simt mirosul cerului
Ochi mei s-au scuturat
Sau e cânt al cucului
Doar cu gândul eu privesc
Iar auzi-mi este subțirel
Greu este îmbătrînesc
Cucul e ca mine singurel
Câte lacrimi am vărsat
Pentru dor pentru iubire
Ochii mei au și secat
Nu mă tem nici de orbire
Pot vedea cu ochii minții
Iubire tu ești frumoasă
Gândul poate trece munții
Simt iubire și sunt viguroasă
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori cu miros de femeie
La început de martie, femeilor iubite
Scaldǎ-mǎ într-o cupǎ de piatrǎ, iubitule
Sǎ curgǎ limpezi din ochii mei cele douǎ izvoare
Sǎ șiroiascǎ pe sânii mei apa
Bea din mine, fǎ-mǎ un vas între buzele tale.
Într-o cupǎ de piatrǎ a munților, te scald iubito
Prin mâinile mele curgi, sunet de cascadǎ
Sânii tǎ i, flori cu miros de femeie,
Din ei petale dulci curg, apǎ cu trupul tǎ u voi bea.
Întinde-mǎ pe piatrǎ sa mǎ ardǎ și sǎ mǎ doarǎ
Sǎ curgǎ din pǎ rul meu iubire și iar iubire,
Ca iedera te cuprind cu brațele, mǎ desfac toatǎ
Și între coapse te inchid, departe cazi, departe.
Te întind, iubito, frumoasǎ din piatrǎ ruptǎ ești
Vise cad în jur, un vis ești tu, un vis sunt eu
Pǎ rul tǎ u mǎ înfǎ șoarǎ, trupul tǎ u mǎ cuprinde
Sânii uzi îi sǎ rut, ape cu gust de femeie.
poezie de Cornel Marginean
Adăugat de Anca Unceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui mare vier, dar mic poet
Ai prins dragoste de vie
Și mai cu seamă de pahar,
Dar mai presus în poezie
Nu prea mai este pic de har!
epigramă de Nicu Petria (februarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire nebună
Eu nici acum nu știu
Iubind, dacă se poate
Să simți în tine un pustiu
Și-n suflet te dor toate...
Gura cu miros de floare
Fie-ți noaptea într-un vis
Și sufletul mereu aprins.
Fie-ți visul o cântare
Tot pe strune de vioare
Răsăritul soare sfânt
Ce il ai pe acest pământ,
De-atăta simțire, tu mă înfiori!
I-atâta durere în iubirea ta
Că mă rog la ceruri
Să pot ajuta
Să găsești iubirea,
Să trăiești cu ea.
poezie de Eugenia Calancea (11 februarie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebare
Ce minune s-a-ntâmplat,
Când i-a prins o mahmudea
De gât, un țigan umflat,
Și-a privit spre Beizadea?
epigramă de Nicu Petria (februarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis
Te-am întâlnit pe aleile cerului, ne plimbam printre stele, iar florile raiului cădeau pe noi in ninsoare lină de iarna.
Zambeai, iar zambetilul tau aducea zorile.
Ochii tai aprindeau razele soarelui.
Trupul iti era îmbrăcat in albul norilor, in par aveai mireasma florilor.
Esti unica printre stele.
Buzele tale sopteau.. iubire.
Crescută din apa viselor, imi esti năluca pamanteana.
Te asteptam pe banca serilor târzii, prin ninsori de iarna rece veneai cu fulgii pustii.
Pasii iti călcau usor pe albastrul astrilor.
Veneai tandra, surâzând, printre flori de gheata alba.
Te asteptam in praf de stele, pe aleea viselor.
poezie de Toni Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Guvernanților de după ' 89
Vin ai noștrii, pleacă ai noștrii
Noi rămânem tot săraci
Suntem țara unde monștrii
Au născut și alți ciraci!
epigramă de Nicu Petria (martie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închisă în tăcere
Am coborat încet pe o scară
Tristețe si sufltul îmi plange
Să sărut raza de soare afară
Sufletul să înflorească iară
Închisă într o iarnă infernală
A timpului rece ce a trecut
Eu am fugit de o grea povară
Lumina pe pămînt a coborât
Picuri din lacrimi reci de iubire
Ajung pe pleoapele si ochii goi
Eliberează mă si da mi putere
Te voi găsi iubire să fim amîndoi
Nu pot sa fiu închisă în cupolă
Gerul singurătăți ce mă înghite
Voi sta în ploaia a cerului capelă
Sufletul vibrează în aer de placere
Imi trece n păr un vânt singuratic
Si mi numără suvite ninse răvășite
Imi fluieră un cântec mai romantic
Îmi amintește serele cu noi iubite
Tu timpule stai si mi lăsa mie visul
Să mai trăiesc în libertate încă un an
Lumina soarelui lasă mi tu surîsul
Să pot fi închisă in tăcerea ce o am
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!