Culori şi aripi

Ce dor astenic!

Cocorii lăcrimează pe pământ
să ţină de cald viselor din vară.

Toamna îşi joacă propria poveste.

Iar îngerii dansează fără urme
numărând fulgere.
Pe cele din timpul vecerniei.

Anotimpul le-a pătruns în suflet
şi culorile dor.

Ploua cu miros de busuioc.

Între aşteptare şi noua iubire
mă transform în lacrimă

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăminte

Veghează Doamne copiii!

Acoperă-i cu iubire
să le ţină de cald mângâierea Ta!

... Şi trimite-le Doamne lumină,
iar ei vor zburda împreună cu îngerii!

Au atâta dragoste.
În vise...
în gândire...

Doamne,
bucuria lor este pentru iubirea Ta!

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acelaşi dor

Zac culorile necontrolate.
Atât de singure.

Cerul şi-a desfăcut aripa
- peste toamna grăbită -
să audă glasuri de copii
dimineaţa.
Pentru un alt mâine.

Descompus,
anotimpul îşi strecoară nuanţele
pe scena unde
tinereţea şi-a interpretat rolul.

Şi mi-e atât de dor...
De mine.

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima vară cu tine

Ploua şi atunci cu năduf şi revoltă,
Ploua şi atunci ca-n potopul lui Noe,
Ploua din pământ, rana mea ca din boltă,
Ploua dezinvolt, fără nori, fără voie.

Ploua dimineaţa, ploua la cafea
Şi beam amândoi câte-o ploaie din ea,
Ploua şi la prânz, mai domol şi timid,
Ploua anacronic şi-aproape stupid.

Amurgul cădea peste umeri şiroaie,
O cruce de nori ai pictat pe retină,
Iubirea-nota, ca nebună-n noroaie
Şi ploia gemea-mpovărată de vină.

Doar noaptea plângea pe-nfundate în pumni,
Cu lacrimi albastre din ochii-mi în ploi,
Iar eu te priveam cum din vară le-aduni.
Ia-mi lacrima, Doamne, dă-mi vara-napoi!

Mai plouă şi azi, dintr-un cer cu suspine
Şi ploaia mă spală de vară şi doare
E ultima vară, iubite, cu tine
Şi vara-mi rămâne, cu tine, datoare.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Suliţele soarelui ne bântuie
între pământ şi cer
sleiţi de iubire
seva pământului
trece prin noi
iar tu
cu sânii înfipţi adânc
în lut
înfiori tăcerea.

Venind cu gura,
pahar de minune
în iarba viselor
ai trezit
îngerii cerului
să rămânem
iubire pură.

poezie de Nicu Petria
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne mor prietenii

- In memoriam Ana Podaru –

Aud iar voci pe scena ce devora destine:

"Prietenii ne pleacă, prietenii ne mor".

Rătăcesc trei stele prin zare cenuşie,

Cu inimile triste vorbind de moartea lor.

Şi simt cum vertical se scurg parcă poeme,

Prin timpul vlăguit de-atâta exigenţă,

Dansând printre fantome, în noaptea disperată,

Mai trece câte-un suflet spre noua existenţă.

Îngenunchind cuvinte sub tălpile de sănii,

I-ai râs în faţă morţii, Aniţă, mai mereu...

Dansează pentru mine, dansează fără teamă,

Prin noua nemurire, doar tu cu Dumnezeu!

Ai strâns, aici, în tine, puţine anotimpuri

Şi-un dor mă amăgeşte la modul singular,

Recidivând cuvinte îţi vor urma destinul,

De-atâta disperare căzând rectangular.

Miroase-a brad afară şi plouă liniştit,

Te-ndrepţi spre noua casă cu vise de-mprumut.

Iar ilegal pe stadă în pas de dans doi îngeri,

Valsează-n ritmul tău la modul absolut.

În ce bibliotecă de mâine să te caut?

Ce prostă-i simetria trăirii sus şi jos.

Mă tot gândesc c-odată vom fi iar împreună,

Să dăruim cuvinte din noul adăpost.

Nu plângeţi dragi prieteni, mai scrieţi doar un vers!

În vama dintre lumi e rânduială veche.

Vorbiţi însă încet, ea, moartea, vă aude,

Mai joacă încă zaruri cu suflete pereche.

Te crezi stăpână moarte peste ai lumii sorţi?

Dar cei plecaţi de-acasă nu sunt şi n-or fi morţi.

Luaţi din lumea asta, cu toţii vor trăi,

Dar după tine, moarte, ce-o fi când vei muri?

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri în decor ecomiastic

În valea cu poteci îngândurate
Şi vechi unghere fără de substanţă,
Răvaşe vieţii scriu pe lângă plopii,
Ce anonim împart căte-o speranţă.

Tăcute versuri îmi străbat trăirea,
Dând semne c-au creat un univers,
Prin ierburi vagaboande saltă greieri,
Într-un dispreţ total şi fără sens.

Vâsleşte vântul peste o petală,
Trecând prin anotimpul alegoric,
Nu voi lasa să plângă sau să piară,
Verbine ce-nfloresc fantasmagoric.

În nopţile acestea de septembre,
Gonind spre dimineţi neprihănite,
Aştept ca-n prima zi de sărbătoare,
Să stâmpăr setea orelor cernite.

Fiori îmi saltă liberi prin cornee,
Se pierd prin întunericul elastic,
Iar dincolo de plopi dansează liber,
Îngerii în decor ecomiastic.

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de iubire

O poveste aş dori să-ţi spun
o poveste frumoasă, de-adormit copiii,
fără Feţi-Frunoşi şi Zmei,
ci o poveste simplă de iubire.

Sunt poveşti ce le-am uitat de mult,
altele nu se pot spune,
poveşti fără sfârşit şi început,
iubirea, doar iubire şi iubire.

Dragostea cu miros de fân
Când mugurul dădea în floare,
am să-ţi spun de ce a plâns
în povestea cu foi albe.

poezie de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţia iernii

Ninge cu fulgi mari pe strada noastră,
împodobind castani necontenit,
dansează ilegal prin urme îngeri
şi ceasul din odaie a murit.

Încă un an coboară peste mine.
Mă pregătesc de-un nou recensământ.
Trăiri se scurg necontrolat prin mână,
încetul cu încetul spre pământ.

Şi dezertez spre alte anotimpuri,
cumplit de tristă-n tragicul destin,
compun cuvinte parcă la-ntâmplare,
îmbătrânind în golul clandestin.

Azi ninge peste mine, timpul strigă,
mă regăsesc în visul de-mprumut,
trec ilegal pe strada noastră îngeri,
valsând din nou la modul absolut.

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge cu fulgi mari...

Iar ninge cu fulgi mari
pe strada noastră,
împodobind castani
necontenit,
dansează ilegal
prin urme îngeri,
şi ceasul din odaie
a murit.

Încă un an
coboară peste mine,
mă pregătesc
de-un nou recensământ,
trăiri se scurg
necontrolat prin mână,
încetul cu încetul
spre pământ.

Şi dezertez
spre alte anotimpuri,
cumplit de tristă-n
tragicul destin,
compun cuvinte
parcă la-ntâmplare,
îmbătrânind în golul
clandestin.

Azi ninge peste mine,
timpul strigă,
mă regăsesc
în visul de-mprumut,
trec ilegal
pe strada noastră îngeri,
valsând din nou la
modul absolut.

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Galbenul e doar al meu

vei fi departe pe drum
într-un colţ de stea
sau în zările de fum
vei învârti o roată dinţată
şi vei atrage mici fulgere
înveşmântat în soartă
sau în irizări de stele
te vei gândi în nopţi cu stei
la femeia ce-ţi smulge
din suflet imaginea ei
sau la mâhnirile din cuvânt
te vei gândi la mine
cu suflet strâns sau bun
de zeu trufaş sau
de îndrăgostit nebun?
cerul tot arde-n curcubeu
galbenul e doar al meu
tu ţi l-ai smuls din soartă
e toamna în sufletul copacilor
în faţa ta amăgit timpul uşor
îmi leagănă somnul
şi visul de dor
nu sunt singură, iubire
în singurătate
aduc şi restul lumii cu mine.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ploua din mine cu mireasmă de maci şi margarete, către Cer...
Iar câmpul meu
stropit de roua luminii tale
se prinde în horă cu soarele
Între cer şi pământ
se arcuieşte un curcubeu de petale şi raze...
intr-o mare de iubire... pământul scăldând...
mir curat de ţărână sfinţind cerul...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet de frunză

Prinsă între undeva şi nicăieri
între cântec de strană
şi urletul potecilor în noapte,
sufletul bântuie
târât de povara dorurilor
şi urlă cu zorii ce au uitat să scrie culorile,
rămâne zbaterea frunzei în cădere,
plânge,
stingând anotimpul în cuvinte,
ţipetele interogaţiilor
învelite-n de ce-uri lacustre
şi un suflet ca o frunză
între undeva şi nicăieri
plânge...

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sacru legământ

Mă regăsesc,
în toamna cu cer violet
când frunze liniştite cad
şi cocorii se adună-n stoluri
pădurea pare o umbră a cerului
desprinsă din basm
prin care vântul călătoreşte
prin file de vreme
un amestec de culoare şi pace
se aşează-n suflet
leagăn de vis şi mângâieri,
fărâme de iubire izvorăsc
şi ţes o minune
între soare şi pământ
un sacru legământ
clipa coboară, se risipeşte
pe aleea cu parfum
de crizanteme.

poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Culorile lumii dansează
În adierea vântului,
Răcoarea dă târcoale simţurilor,
Un strop rătăcit coboară
Liniştit, şcolăreşte,
Spre pământ.

Livezile sunt gata
Să devină gem şi compot,
Bachus musteşte
Ameţit de bogăţie.

Nopţile tot mai lungi,
Visele tot mai adânci,
Vara tot mai trecută,
Iarna peste gard,
Primăvara, vis îndepărtat
Si tot mai vinovată,
Toamna.

poezie de Ovidiu Scridon din Tu ce-ai făcut astăzi?
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai sunt cea de ieri

Mi-e dor de mine şi plouă întruna,
cerul veghează să-şi vadă lucrarea,
îmi stau amintiri ghemuite în trup,
mă cheamă şi eu le simt răsuflarea.

E toamnă în vii, am toamnă în vene,
respir cu stropii într-un ritm viciat,
în noaptea surdă un nor se desprinde:
"Ajută-mă, Doamne, să-l scap de păcat!"

Ore grăbite dansează prin urme
şi-o frunză visează la noi primăveri,
cuvintele tac uitate-ntr-o carte,
amintindu-mi că nu mai sunt cea de ieri.

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acoperă-mă

Acoperă-mă cu frunzele îngălbenite
Să-mi fie cald şi să îmi ţină loc de tine
Acoperă-mă daca mor cu flori de munte
Parfumul lor sa-mi ţină loc de Înger.....
Acoperă-mă cu umbra Ta sau mai bine,
Cu Toamna ce se tot perindă-n suflet
Fară să-ntrebe dacă are voie, daca vreau,
Să-mi scrie-n carţi, povestea miilor de fluturi.
Aşa cum poţi, cum e firesc să îmi arăţi iubire
Iubite!!! acoperă-mă cu braţul tau ce-mi pare
Copac înalt, frumos ce poartă-n inimă de îl întrebi
Coroană seculară de emoţii, sentimente, ani...

poezie de Ramona Corbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

A sosit din nou la noi
Toamna dulce,
Şi din nou neaduce
Daruri multe.
E frumoasă ca o zână
Darnică e ea pe lume,
E frumoasa foarte tare
Înbrăcată-n aur tare.
Şi pe jos covor ne pune
Ca să ne simţim mai bine,
Toarnă ia hrană-n hambare
Să neajute-n iarna mare.
Păsările deaici se duc
Unde e mai cald mai bine
Si ne promit noua asa,
Că se vor întoarce iar.
Toamna e iubita tare
De copii, bătrâni, adulti,
Că ia grija are mare,
Şi ne dă noua mîncare.

poezie de Larysa Postevka (18 septembrie 2011)
Adăugat de Larysa Postevka
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbesc la noua toamnă ce a venit

Stând într-o grădină, mă uit la natură.
Ca un pictor cu paleta în mână.
Natura pictează tonuri calde ca o rochie nouă
Făcută din frunze care cad încet în rouă.

Aici sunt fluturi din frunze, care zboară spre cer,
Cu culori maronii gălbui sau roşu cărămiziu.
Dansează, colorând cu o mie de nuanţe în aer
Şi se fugăresc în vântul duios şi străveziu.

Mă uit la ele fericită cu ochii de copil,
Inima mea valsează în acel dans improvizat,
Cred că muzica şi cu mine creează ceva adorabil
Şi frunzele pozează pe pământ un tablou amorezat.

Şi aşa dezbrăcându-se încet ramurile crengilor
Apar nudurile copacilor aplecaţi de vânt
Legănându-se până la pământ între culorile frunzelor,
Iar eu zâmbesc la noua toamnă ce a venit şi sunt fericită.

poezie de Eugenia Calancea (21 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va ploua

mi spunea mama nu-ţi uita umbrela va ploua
vezi ea ştia că va ploua
şi mă asuma bucăţii sale de cer scrutat din ce în ce mai des
eu râdeam pregătită să primesc ploaia
dinapoia perdelei acum inventez o poveste
într-un surâs
aprins precum fulgerul ce luminează pătimaş strada
cu minunea vocii ei
iarăşi ocrotitoare ţi-am spus draga mamei că va ploua
şi plouă
azi ca în zilele acelea cu lumină incertă
peste glasul
ce se împrăştie peste tot şi desferecă
o lacrimă cât inima

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trimisă la Vama...

Îţi iubesc fiecare poem pe care-l scrii

fără să ştii ce e aceea poezie
dimineaţa pe cearşaful ud
trasezi cu mâna cercuri uriaşe
în care mă înveţi să rămân
ca într-un cântec absolut perfect
ştiu
trăim o poveste absurdă
numai suflet şi atât
îţi iubesc fiecare cuvânt şoptit
ca un ritual zilnic
între a fi şi a înţelege
cum două trupuri
stau rezemate de gloria lumii
iar sufletele
dansează goale
pe o bucată de pământ fertil
îţi iubesc fiecare izbucnire nervoasă
înţepenită între trecut şi prezent
ca o istorie contrafăcută de regi
ştiu
trăim o poveste ca oricare alta
învelită în banalităţi
o poveste ce nu vrea să se prindă
în hora amărăciunilor
sau a renunţărilor
îţi iubesc fiecare strigăt
şi te port în pieptul meu
ca pe un soldat
trecut prin atâtea războaie

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!