Măcar o dată la câțiva ani îmi vine să fac tabula rasa. Să arunc încărcătura materială și afectivă din viața mea, să eliberez niște culoare, să curăț niște t...
Măcar o dată la câțiva ani îmi vine să fac tabula rasa. Să arunc încărcătura materială și afectivă din viața mea, să eliberez niște culoare, să curăț niște terenuri, să renunț la o parte din amintirile mele. Atunci când mă apucă, ard manuscrise, arunc pliante, aranjez fotografiile în albume ca și când n-ar mai trebui să le privesc niciodată, arunc obiectele care nu-și găsesc un loc în câmpul meu vizual sau cărora nu le găsesc întrebuințare zilnică. Mă debarasez fără regrete de toate lucrurile cărora nu le pot da o semnificație nouă. Într-un fel, știu că fac asta ca să las loc altor oameni, altor întâlniri, altor idei, altor obiecte, altor amintiri, deși nu asta e intenția mea. Pur și simplu îmi place să merg mai departe, privind în urma mea cu nostalgia cu care contemplu siajul unei bărci ușoare...
Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.