O să iubesc melodiile, cărțile, copacii, apusul soarelui... știu că ele vor fi mereu acolo pentru mine.
Giulia Carcasi în Zodia îndrăgostitilor (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Am văzut în mine ceva ce nici în mine nu am reușit să găsesc.
citat din Giulia Carcasi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluieri și tati vine să te salveze. Strâng buzele, suflu cu putere, dar nu știu să fluier. Încă nu am învățat.
Giulia Carcasi în Zodia îndrăgostiților (2005)
Adăugat de Didi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când vei fi făcut dragoste pentru prima oară, vei crede că poți să bagi toată lumea într-un buzunar, pentru că e mică, în comparație cu ce ai în suflet.
Giulia Carcasi în Zodia îndrăgostiților
Adăugat de Diana
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Dacă viața nu-ți zâmbește, gâdil-o!
Giulia Carcasi în Zodia îndrăgostiților (2007)
Adăugat de Pistol Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu e nimic mai rău decât să te enervezi și să știi că ai dreptate...
citat din Giulia Carcasi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
A știut să transforme fiecare "adio" într-un "bună".
Giulia Carcasi în Zodia îndrăgostiților (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă simt în stare să zbor, m-am născut fără parașută.
Giulia Carcasi în Zodia îndrăgostiților (2007)
Adăugat de Pistol Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul fuge repede și nu te anunță, nu îți spune că mai are un pic și te prinde din urmă, iar apoi te depășește.
Giulia Carcasi în Zodia îndrăgostiților (2005)
Adăugat de Pistol Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru mine optimismul este atunci când doi îndrăgostiți merg pe jos, la braț, la apusul soarelui. Sau, poate, la răsăritul soarelui - orice prezintă interes pentru tine.
citat din Krzysztof Kieslowski
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu contează dacă mâine o să descopăr câțiva ghimpi în degete sau câteva zgârieturi în suflet. Vreau să trăiesc!
Giulia Carcasi în Zodia îndrăgostiților
Adăugat de Diana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știi să spui câtă dragoste ai în tine? Un kil? Un litru? Nu știi, nu? Și atunci, dă-o naibii de matematică. Inventează ceea ce nu există, pentru că ceea ce există aparține tuturor.
Giulia Carcasi în Zodia îndrăgostiților
Adăugat de gentzyana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apusul
pe tarmul acestui vis
te astept
sa furam apusul soarelui
doar pentru noi
cand valurile canta o
serenada
si ne imbie sa ne aruncam
inimile in mare
sa calatorim spre
orizontul iubirii
tu si cu mine
tu valul
eu tarmul
uniti intr-o imbratisare eterna.
poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asta-i partea urâtă cu inimile frânte: că nu poți să torni apă distilată și să sufli ca să se cicatrizeze și nu există operații care să repare inimile frânte. Trebuie doar să trăiești așa.
Giulia Carcasi în Zodia îndrăgostiților (2005)
Adăugat de Didi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un colț al lumii este cineva care trăiește o poveste ce se oglindește într-a ta. Acel cineva nu este departe. E cealaltă jumătate a cărții. Nu mai pierde timpul scriind alte pagini... Caută-l! Restul îl veți scrie împreună. Pentru că nu e nimic mai reușit ca două povești ce se împletesc.
Giulia Carcasi în Zodia îndrăgostiților
Adăugat de Roberta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândești instinctiv: cu cât mergi mai departe, cu atât ți se va părea mai mic și mai neînsemnat ce ai lăsat în urmă. Dar regulile perspectivei nu se aplică și când e vorba de dragoste. Poți să fugi o mie de mile, luni, ani de zile, ajunge să te întorci o clipă, să lași un singur moment garda jos și să te lași învinsă de amintire, ca să-l găsești acolo, frumos ca întotdeauna, cu ochii adânciți într-ai tăi, cu mâna lui care încearcă să te rețină, cu barba nerasă de câteva zile, care îți zgârie pielea, cu gura lui care îți străbate tot corpul, străbate, da, pentru că dragostea are mijloace ciudate de transport.
Giulia Carcasi în Zodia îndrăgostiților (2005)
Adăugat de Pistol Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Priviți răsăritul și apusul soarelui ca pe un spectacol al efemerului, ca pe o scenă pe care oamenii urcă zgomotos și trec tăcuți în uitare, un spectacol în care culorile se nasc și mor în freamătul soarelui.
Priviți răsăritul și apusul soarelui ca pe un spectacol al cerului atâta vreme cât sunteți înăuntrul timpului, combinați frumusețea din interiorul vostru cu o sinceritate perfectă în relația cu Dumnezeu.
Camelia Oprița în Răscolim trecutul pentru a inventa viitorul ( din cartea Zidul gândurilor ) (2020)
Adăugat de IoanAIoan
Comentează! | Votează! | Copiază!
As vrea o lume mai docila, care nu-ti scapa din lesa si nu te taraste unde vrea ea. O lume mica, pe care sa o bagi in buzunar, ca pe un breloc.
Si un cer atent, care sa nu te uite.
Giulia Carcasi în Zodia îndrăgostiților
Adăugat de Diana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odată cu apusul soarelui crește în mine o teamă ancestrală, simt cum naște animalul din mine, reprimat prin milenii de evoluție.
Gheorghe Dobrovolschi în Turnul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încerc
încerc să te pictez în apusul soarelui,
în începutul acela când fugisem de acasă
și copacii alergau odată cu mine.
îmi amintesc despre mine ca despre o rudă
pe care am pierdut-o pe alt drum,
și doar trecerea timpului se mai aude de atunci.
mă descopăr în pictura ce mă fixează
colorând cu mâna demultul murind.
cineva ne-a mutat cu privirea în spații diferite
fiecare cu o altă nemărginire,
chipul de acum e o stranie iluminare incertă,
efect de nitroglicerină în fiecare culoare.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blocat în timp
Sunt în același loc în care lumina mea te-a întâlnit
Și-a ta lumina arzătoare pentru o clipă m-a privit.
De sus, lumina călătoare a soarelui ne-a încălzit,
Acum lumina-i o răcoare sub care cerul mi-e strivit.
Sunt în același loc în care copacii ne-au înconjurat,
Să nu ne vadă orișicare ce trec în lungul și curbat.
Sunt tot aici, cu amintirea ce mi-a rămas când ai plecat,
Copacii dorurilor noastre privesc spre mine, camuflat.
Sunt în același loc de veghe pe care îl păzesc cum știu,
În el e doar amărăciune și e tristețe și pustiu.
Pustiu-i cuibărit în mine cu tot ce are el mai viu,
În mână țin doar o hârtie pe care niciun rând nu-ți scriu.
Sunt în același loc în care copacii au îmbătrânit,
În bătrânețea lor neclară lumina nopții a albit.
Sunt în același loc în care aștept ceva în răsărit,
Să mă trezesc din somnul care cu visul lui m-a otrăvit.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!