Odă preagingaşului conducător

Dragul meu conducător
zău că te-aş cânta cu spor
măi ales că eşti cârmaci
şi-ai băgat barca în draci

De-a luat apă pe uscat
dintr-un nor abandonat
de vreun cer ieri mai senin
decât ceaiul de pelin

Ce ni-l dete o bau-bau
sau mă rog ăia de n-au
nici în clin sau mânecă
dar mereu ne-nfulecă

De-am rămas piele şi os
noi vă mulţumim frumos

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (10 mai 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu avea cu mine nici în clin, nici în mânecă. Dar mi-a forţat cuvintele cu hainele lui: critic. De artă!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O cacialma ratată

N-având nimic în clin cu JOCUL
Şi nici în mânecă vreun AS,
Degeaba şi-a forţat norocul
Şi-a trebuit să spună... PAS!

epigramă de Mihai Haivas din 444 EPI(AFORI)GRAME (2022)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox divin

Doamne ieri pe înserate
ţi-au furat crucea din spate
şi-ai rămas iată pe cer
răstignit însă şomer

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (14 iulie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ales de noi

Când eşti conducător de ţară,
Te prinde-aşa, o nebunie,
Dispui de iarnă şi de vară,
Şi tot ţi-se cuvine ţie,

Căci ai în mână arsenalul,
Creat de alte minţi zevzece,
În care zace criminalul,
Ce duce vieţi în groapa rece,

Un holocaust poţi să faci,
Să curmi fiinţe, milioane,
Dispui de îngeri şi de draci,
Îţi poţi permite orice toane,

Dispui de-a omenirii soarte,
Socoţi că-n mâna ta e clima,
Ai drept de viaţă şi de moarte,
Poţi da cu bomba-n Hiroşima,

Când eşti conducător de ţară,
Te prinde-aşa, o nebunie,
Şi de-o decenţă-elementară,
A ta zminteală nu mai ştie:

Doar tu eşti important pe lume,
Zadarnic eşti "ales de noi",
Căci pentru tine n-avem nume,
Suntem doar pleavă şi gunoi...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu omul prost să nu ai a face nici în clin, nici în mânecă.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peren

vers din cânepă şi in
n-ai sintetic niciun fir
nu eşti nici îmbujorat
spune-mi ce s-a întâmplat?

ai fost ieri plecat să-ţi vezi
rădăcina prin livezi
şi-ai găsit părul uscat
trandafirul neudat

vers din cânepă şi in
azi îţi pare tot străin
frate ai avut în timp
doar un fir de borangic

eşti peren, o ştiu prea bine
ai în faţă o câmpie
însă timpul va schimba
tot mereu câte ceva.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito, cum de eşti gravidă?!
M-ai înşelat?! De-am să te prind...
Aş, dragul meu, mi-am luat amendă
Ştii... de la virusul... Covid.

catren de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, dulce închipuire

Şi-ai să mă ierţi mereu iubire, că nu m-am aşternut, zăpadă
Sub paşii tăi-o închipuire, trecând prin viaţă să mă vadă
Ai să mă ierţi, că n-am avut, de unde da ţie zălog
Şi m-ai lăsat de doruri, rupt, un biet nătâng şi-apoi olog.

Te voi ierta şi eu cât pot, pentru secundele pierdute
Căci mi-ai luat din suflet tot şi cele ce n-au fost cerute
Mi te strecori, ades în gând şi prinzi ca pirul rădăcină,
Cu mâna, trupul tău smulgând, dar tu-mi iei picul de lumină.

Ai să mă cerţi cum te pricepi şi eu voi asculta, supus
Acelaşi dialog începi ce-n asfinţituri s-a ascuns
Te-aş mai dori şi jur mi-e teamă, mi-e drag de chipul tău frumos,
Însă privirea te blesteamă! N-am tras cu tine vreun folos.

Ai să mă ierţi mereu iubire! De câte ori îmi ieşi în cale,
Aşa sfioasă şi subţire şi mersul dragostei agale
Te voi picta într-un tablou, la căpătâiul meu te pun,
Şi m-oi jura, de vrei, din nou să fiu prietenul tău bun.

Mă iartă! Că nu-s primăvară şi nici un fluture nu sunt,
Mi te doresc, aşa, spre seară, să te respir pe-acest pământ
Eu veşnicul îndrăgostit, mai abitir îţi cer fărâma
Iubirile mi-au săvârşit, viaţa mea întotdeauna.

poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni care sunt de plâns

N-au nici puterea de-a iubi
Şi nici pe cea de-a dărui,
N-au nici puterea de-a ierta
Şi nici pe cea de-a se-ndrepta.

pamflet de George Budoi din Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (20 martie 2024)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantomă vie, femeia

Privesc în urma-timp şi te găsesc pe tine,
Steaua Polară a orânduirii vieţii mele.
Ai ascultat doar prea puţin din ce-ţi spuneam.
Dar nu ai vrut, sau poate nici acum nu vrei
Să îmi accepţi iubirea ce mi-ai declanşat... în vis.
Acum, au mai rămas doar urmele lacrimilor uscate
Pe faţa inimii ce nu-şi mai găseşte rostul fără tine
Căci ai luat totul de când tu ai decis să pui tăcere şi-ai plecat...
Dispărând în dimineaţă.
Şi mă întreb ce oare iţi doreşti?!
Care a fost motivul schimbării tale?
Mi-e dor de chipul tău senin, mi-e dor de tine,
Oare ce faci acum? Oare ţi-e bine?!
Glasul tău, zâmbetul, privirea de care m-am îndrăgostit, unde sunt?
Oare eşti reală? Exişti? Da! Îţi simt prezenţa!
Şi-n orice colţ de lume ai fi eu tot te-aş căuta şi te-aş găsi!
Eu nu voi renunţa şi vreau să ştii că acolo unde eşti,
Gândul meu te însoţeşte, este mereu lângă tine
În fiecare noapte tu îmi tulburi visele,
Fantomă, iluzie a dragostei.
Aş renunţa la tine, dar este ca şi când aş renunţa la viaţă
Şi -aş accepta o moarte prematură a iubirii mele.
Doar dacă aş muri eu, tu nu ai mai exista...
Dar eu nu am de gând... să renunţ la tine...
O dată cu lăsarea serii tu prinzi viaţă!
Fantomă a iubirii, vie în noapte!
 

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De nu te cunoşteam

De nu te-aş fi văzut în Rai, mereu,
Bărbat fidel, cu ochi de chihlimbar,
Cu... capu-n nori şi mintea teleleu,
Zău, pe pământ, că nu te cunoşteam...

Băteam un vânt hoinar prin lumea toată
Şi viaţa mi-aş fi dat să te-ntâlnesc...
Priveşte-mă, iubite, înc-o dată
Şi forţă dă-mi, să pot să te iubesc!

Mă bucur că eşti singur la părinţi,
Că nu mai sunt alţi îngeri să te-ascundă
Când mă priveşti cu ochii tăi cuminţi,
Ce-n valul lor doresc să mă ascundă.

Iubite, eu, de nu te-aş fi avut
Şi n-ai fi fost ales dintre aleşii
Pe care prea târziu i-am cunoscut,
N-aş fi-nflorit în mine, ca cireşii.

Sărutul tău, de nu m-ar fi lovit
Cu zbuciumul dorinţelor ascunse,
Iubitul meu, eu nu aş fi simţit
Cum curge râul de dorinţi pe buze.

Aş fi rămas la margine de drum,
Un cerşetor necunoscând iubirea.
Şi nu aş mai cunoaşte nici acum
De ce nu te-a-nfiat nemărginirea.

Cu mâinile curate, într-o zi,
Ai fi ajuns la Ceruri, fără mine
Şi-ai fi bătut cărărle pustii
Să-mi culegi nurii din nemărginire.

Şi Dumnezeu te-ar fi privit ciudat...
Cum, pământean şi fără de păcat?!
Te-ar fi bârfit şi îngerii din sfat...
Dar eu, copil cuminte, te-am urmat...

Şi chiar de-am fi doar doi nepământeni
Ce printre îngeri caută lumină,
Tot ne-am întoarce-aici în triste seri,
Cât suntem prinşi prin legi de dor şi tină.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cânta o soartă la fereşti
Dintr-un descânt străbun, mereu,
Au cine-s eu şi cine eşti?
Când eu sunt tu şi tu eşti eu?...

catren de Pavel Coruţ din romanul Să vii ca o părere...
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile se duc

Zile se duc si vin, pe drumul lor,
Prind aripi de vis, aripi de dor,
Zile se duc si vin, dar nu mai eşti,
De ce ai rămas sa ratacesti?

Floarea zâmbetului pierdută ieri,
Tu, suflete, iar şi iar mi-o ceri,
Floarea zâmbetului azi s-a uscat,
Roua pe gene mi-a picurat.

Cerul prea senin s-a înnegurat,
Ca printr-un vis trist, tu ai plecat,
Văzduhul a plâns în a ta urmă
Prin doi ochi înceţoşaţi de brumă.

Zile se duc şi vin ca vis antic,
Astăzi nu a mai rămas nimic,
Zile se duc şi vin, fericirea
Lăsând-o din nou în urma mea.

Azi, iubite, ia şi veşnicia,
Prinde în buchet bucuria,
Lasă-mi numai tăcerea şi atât...
O voi păstra în timp, văd eu cât.

Lasă-mi în urmă un gând pierdut,
Spre un ţărm depărtat, neştiut,
Un gând frumos, bun, fraged, curat,
Pentru un înger care m-a uitat.

poezie de Andreea Ion (2008)
Adăugat de Andreea Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecări

... Ideal ar fi să fie numai ele;
de-un adăpost de la supliciul încercării
de mereu ultimul venit, în pragul dezmembrării...
Şi după contul ce-ai făcut în; răi, fidele.

E libertatea-ntr-un retur cu pierderi
de crezuri în câştiguri de ocazie,
un tot incert, de scurt sau lungă razie...
Mândria de a nu permite un alt ieri.

Pot fi definitive cum e moartea
sau unele mai grave, în uitare,
dar asumate-n piatră de-ncercare;
e Asul tău din mânecă, ultima carte.

Plecări, cu avionul... în cădere,
plecări, de dragul de a proteja,
plecări, de incapabil de-a ierta,
plecări de un exist, fostă... adiere.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici măcar

Te-aş schimba prin târguri mâine pe un car cu patru boi
Sau pe-un codru vechi de pâine şi o traistă-n patru foi
Te-aş schimba c-aşa mi-e felul te-aş schimba la o adică
Te-aş schimba cu muşeţelul ori cu verdele-n urzică
Te-aş schimba pe-un şase şase cu iluzia din zar
Cu trei ţigle de pe case cu un pod şi nici măcar
Nu te-aş lua nu te-aş întoarce nu te-aş duce nu te-aş... da
C-ai aşa pe vino-ncoace şi eşti cel mai cel cumva
Te-aş amesteca-n culori folosindu-mi trafaletul
Ca apoi prin zece sori să îţi trec arzând portretul

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că atunci aş fi ales nebunia

aş fi ieşit din carnea mea ca dintr-o puşcărie
şi te-aş fi urmat până la capătul vieţii
aş fi stat în genunchi la fiecare popas
te-aş fi şoptit încet rugăciune după rugăciune
te-aş fi îndesat în pieptul meu
ca pe singura bucurie a acestei lumi

poate ca atunci aş fi ales nebunia
că îmi erai atât de frumos
atât de uşor de purtat în sânge
şi te-aş fi urmat
cu siguranţă te-aş fi urmat
pe toate străzile înguste ale vieţii
da
da
te-aş fi urmat
ca orice femeie îndrăgostită
ţi-aş fi atins tâmplele
cu buzele arse de aşteptare
iar tu mi-ai fi tatuat umerii
cu degetele tale subţiri

poate ca atunci aş fi ales nebunia
aş fi făcut poteci prin toate pădurile
aş fi luptat cu întunericul tău
dar vremea aceea s-a dus
nu-i aşa că m-ai aruncat într-un cufăr vechi
ca pe cea mai neînsemnată amintire a ta
nu-i aşa

poate ca atunci te-aş fi ales
nebunia mea

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Educaţia nu înseamnă doar arta de-a trăi frumos, educaţia-i pur şi simplu arta de-a exista!

aforism de Costel Zăgan din Definiţii eretice (10 septembrie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul "a cânta" este foarte frumos întrucât a cânta dintr-un instrument înseamnă a te confunda cu el. Cine nu cântă cu instrumentul nu ştie să cânte.

Robert Schumann în Precepte muzicale pentru casă şi viaţă (3 mai 1850)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eric (rugându-se): Îţi mulţumim Doamne pentru această mâncare... şi orice fel de ajutor pe care ni-l poţi da în aceste momente ar fi foarte apreciat, mai ales pace şi armonie. Amin.

replică din filmul serial Al şaptelea cer
Adăugat de Niţă Ioana, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim de dragul morţii şi murim de dragul vieţii: cele două paranteze între care se zbate condiţia umană.

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (1 aprilie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!