Poate că atunci aș fi ales nebunia
aș fi ieșit din carnea mea ca dintr-o pușcărie
și te-aș fi urmat până la capătul vieții
aș fi stat în genunchi la fiecare popas
te-aș fi șoptit încet rugăciune după rugăciune
te-aș fi îndesat în pieptul meu
ca pe singura bucurie a acestei lumi
poate ca atunci aș fi ales nebunia
că îmi erai atât de frumos
atât de ușor de purtat în sânge
și te-aș fi urmat
cu siguranță te-aș fi urmat
pe toate străzile înguste ale vieții
da
da
te-aș fi urmat
ca orice femeie îndrăgostită
ți-aș fi atins tâmplele
cu buzele arse de așteptare
iar tu mi-ai fi tatuat umerii
cu degetele tale subțiri
poate ca atunci aș fi ales nebunia
aș fi făcut poteci prin toate pădurile
aș fi luptat cu întunericul tău
dar vremea aceea s-a dus
nu-i așa că m-ai aruncat într-un cufăr vechi
ca pe cea mai neînsemnată amintire a ta
nu-i așa
poate ca atunci te-aș fi ales
nebunia mea
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.