
Nu avea cu mine nici în clin, nici în mânecă. Dar mi-a forțat cuvintele cu hainele lui: critic. De artă!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Citate similare
O cacialma ratată
N-având nimic în clin cu JOCUL
Și nici în mânecă vreun AS,
Degeaba și-a forțat norocul
Și-a trebuit să spună... PAS!
epigramă de Mihai Haivas din 444 EPI(AFORI)GRAME (2022)
Adăugat de Mihai Haivas

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu omul prost să nu ai a face nici în clin, nici în mânecă.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă preagingașului conducător
Dragul meu conducător
zău că te-aș cânta cu spor
măi ales că ești cârmaci
și-ai băgat barca în draci
De-a luat apă pe uscat
dintr-un nor abandonat
de vreun cer ieri mai senin
decât ceaiul de pelin
Ce ni-l dete o bau-bau
sau mă rog ăia de n-au
nici în clin sau mânecă
dar mereu ne-nfulecă
De-am rămas piele și os
noi vă mulțumim frumos
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (10 mai 2010)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată lumea pare mai grăbită: ca și cum ar avea Apocalipsa sub mânecă!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (10 octombrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul baroc
Am
să
scriu
un
poem
Despre
nașterea
triumful
și
sinuciderea
poemului
Un
poem
recitat
demențial
De-
un
critic
celebru
și
blestemat
Un
critic
parodist
și
parolist
Iată
scriu
și
cuvintele
devin
lucruri
Tac
și
tăcerea
devine
parodie
poezie de Costel Zăgan din Interludiu (august 2008)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe epiderma ei, ca și hainele, de altfel, toate cuvintele păreau inutile și abstracte!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (septembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ei și stilistic
După
ce
i-au
frunzărit
fereastra
În
odaia
poetului
Au
dat
năvală
Toate
stelele
firmamentului
Nu
mai
avea
nici
unde
să
mănânce
Nici
de
ce
să
doarmă
Așa
că-și
luă
firmamentul
în
cap
Și
țuști
pe
fereastră
poezie de Costel Zăgan din Interludiu (iunie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Artă învolburată
Iar mă chinuie talentul
nu mă lasă nici să dorm
îmi dă poftim tridentul
să scriu pe valuri enorm
poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (12 aprilie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucificare prenatală
Nașterea mi-a fost comandată de-un critic literar
totuși despre asta moartea-mi vorbește foarte rar
distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (7 iulie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Disjuncție
Ce poezie
sinucigașă
ești
iubito
Și ce
proză
fantastică
ai
fost
Între
noi din
păcate
Orice
artă
poetică
Nu
mai are
nici
un
rost
poezie de Costel Zăgan din Interludiu (2001)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nu iubesc, Doamne, nici cu mine n-am ce face!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

un luceafăr de nisip
se prelinge
din clepsidra cerului
noaptea mi-a împietrit
pe buze
Costel Zăgan, Traiectorii fragile
a star made of sand
is dropping
from the hourglass of the sky
night has frozen
on my lips
Costel Zăgan, Fragile trajectories, 2018
traducere Sebastian Ciortea
gogyohka de Costel Zăgan din Traiectorii Fragile (2018), traducere de Sebastian Ciortea
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt singur spectator
Sunt singur spectator pe primul rând,
Privindu-mi viața ca pe-un simplu rol,
Cu ochi stăini, cu suflet trist și gol
Și-mi pare că se duce ca un gând.
Nici nu am terminat ce-aveam de spus.
Joc în același monoton decor.
De osteneală oasele mă dor,
Iar la final, aplauzele nu-s.
N-am pauză, dar glasuri din foaier,
Îmi judecă prestația glumind.
L-ascult vexat, noi critici încropind,
Pe-un terchea-berchea fără caracter.
Eu știu că rolul mi-este greu și trist.
El, nonșalant, mă ia în zeflemea,
Ne-nțelegând că asta-i viața mea-
Și spectator și singurul artist.
Cu soarta mea el n-are nici în clin
Și nici în mânecă, habar n-având,
Că dacă duc târâș un trup plăpând,
În fața piedicilor nu mă-nclin.
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici știința, nici arta nu pot salva prostia; numai prostul se-ncumetă!
aforism de Costel Zăgan din Caratele... prostiei (august 2008)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Interpelare
Domnilor, nu-i clar?
Ca întotdeauna,
Problema nu-i
nici
Moldova
nici
Transilvania
nici
Țara Românească
Problema-i
una
singură
Cât
mai
durează
PROSTIA
ROMÂNEASCĂ???!!!!
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (6 martie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Livada cu stele
Dragoste pom lăudat
nici poet și nici bărbat
să te scutur n-aș putea
poate doar cu inima
poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (2015)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eros și melancolie
Nici departe nici aproape
nici prea tandru nici discret
râsul plânsul două pleoape
ochii un hipersonet
Nici prea tandru nici discret
sărut mâna domnișoară
eu mi-s noaptea ești poet
ia o stea dar n-o să doară
Sărut mâna domnișoară
noaptea naște-acum sub pleoape
stele naștere ușoară
nici departe nici aproape
Suflete nemângâiet
hai dă(-ți) moartea mai încet
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu fără rest
Copii eram noi amândoi
Dumnezeu și cu mine
să-mpartă lumea azi la doi
nici Lui nu-i convine
poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (10 aprilie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, cuvintele se odihnesc în mine. Alteori, eu adorm printre cuvinte!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cineva
Nu eram nici măcar gol.
Cineva mi-a adus pielea
și-a lăsat-o pe mine
A stat!
Nu eram nici măcar gol
Cineva mi-a adus inima
și-a trântit-o în mine
A stat!
Nu eram nici măcar gol
Cineva venea cu oasele
Și s-a răzgândit
Am fugit după el
deși am stat!
Nu eram nici măcar gol
Cineva venea cu cineva...
Eu mi-am deschis pieptul
El din tot sufletul
mi-a zis să stau!
Și-am stat!
poezie de Alin Gheorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!