Boul

Acum tractoare trag la plug,
Dar nu mă plâng de soartă,
Mai pasc, mai beau dintr-un uluc,
Şi când mai dau de-o poartă –
O crede lumea nouă-
Deşi nici nu mă uit la ea:
Mă ling pe bot de rouă
Cu iz de pesticide.

Ce fericită ţară-
Un bou ce nu mai ară
Atâtea porţi deschide.

poezie de Vasile Micu din Zile albe (2002)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pietre

trec pietre pe drum
agale, la întâmplare
uneori le căram
agăţate de gânduri
eram nefericitul rătăcit într-o ţară fericită
ha-ha-ha
tu crezi aceşti nebuni
eşti beat,
unde trăieşti omule
dă de pereţi cu capul
să te trezeşti
fug ca să nu urlu
treceau trecători, priveau, spuneau...
apoi plecau, doi câte doi, mereu amândoi
ei, un biet nebun în ploaie
eu, tu...
el nu
el e mai breaz sau ei
mă rog, chestie de gusturi
a dracului soartă
mă duce, mă poartă
din poartă în poartă
ce viaţă, ce soartă
să bat din poartă în poartă
respir în gând
mă arde miasma din jur
plâng, nu înjur
curg pietre pe drum

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ajunul execuţiei

În ziua sărbătorii – paharul pe care-l beau e-amar;
Prima tinereţe – broboadă mi-e de griji, atâta doar;
Din holda recoltată – n-am strâns decât neghină;
Binele – mi-e nădejdea-n câştigul ce-o să vină.
Nu văd soare – deşi mai e până la asfinţit;
Acum trăiesc – deşi viaţa acum mi s-a sfârşit.

Cine-am fost s-a auzit – deşi nici un cuvânt n-am spus;
Fructul mi-a căzut – deşi frunza mi-e încă verde;
Tinereţea mi s-a risipit – deşi bătrân eu nu-s;
Văd lumea – deşi lumea pe mine nu mă vede;
Firul vieţii mi s-a rupt – deşi n-a fost tors, ci-abia urzit;
Acum trăiesc – deşi viaţa acum mi s-a sfârşit.

Mi-am vazut moartea – de când întâi i-am fost rostit cuvântul;
Am căutat viaţa – şi-am aflat doar umbra ei pe lut;
Am străbătut această ţară – ştiind că îmi va fi mormântul;
Şi-acum eu mor, deşi chiar acum am fost născut;
Paharul meu e plin – şi, totuşi, de nectar golit;
Acum trăiesc – deşi viaţa acum mi s-a sfârşit.

poezie de Chidiock Tichborne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu brazdă proaspăt răsturnată

Nu mai este frig afară.
Vine primăvara-n ţară.
Pe câmp, plugurile ară
De cu zori, până în seară.

Ară acum pentru noi,
Nu ca ieri pentru ciocoi,
Când eram ca vai de noi,
N-aveam car, n-aveam nici boi.

Acuma din zare-n zare
Duduie pe câmp tractoare,
Cu plug cu multe brăzdare,
Să crească recolta mare.

Să fie ţara bogată,
Cu de toate-ndestulată.
Aşa cum am fost odată,
Grânar în Europa toată.
Să nu umblăm ca altădată,
Să cerşim din poartă-n poartă.

O comoară nestemată
Este România toată.
Cu brazdă proaspăt răsturnată,
S-o facem tot mai bogată.

poezie de Dumitru Delcă (1986)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fatalitate

Soarta veşnic variază
Vibrează şi avansează
Dă tumbe ca o sfârlează
Pe trasee deviază
Pe la curbe derapează
De multe ori agasează
Uneori ne deranjează
Alteori accelerează
Nu odată ne fentează
Soartă de factură brează
Cu lumea asta jonglează
Mai apoi ne derutează
Când destinul sângerează
Pune tălpi şi faultează
Maică soartă soră soartă
Mai deschide-ne o poartă
O poartă sau o fereastră
Cu alura ta măiastră.

poezie de David Boia (17 decembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beau dintr-un pahar

beau de uit de mine
am uitat să te sărut
de spaimă am făcut-o
şi tu
eşti responsabilă de spaima mea
înăbuşită acum cu băutură
aceste buze miros a vinovăţie
şi tu
tu ce faci? îmi apar
ţii mie ţie
eşti boala mea dacă iubirea e o boală
şi tu
zbori ca fulgul pe râuri de fericire
o să-ţi a
duc un buchet de flori dacă nu beau

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soartă, soartă, tu eşti vagă

Soartă, soartă tu eşti vagă
Te alerg de-o viaţă-ntreagă,
Te vreau bună, tu eşti rea,
Te ascunzi de steaua mea.

Eu te fac, eu te consum,
Te las uscată în drum,
Altă soartă se te calce
Dacă nu mă laşi in pace.

Hai tu soartă, şi iar soartă,
Ieşi de la mine pe poartă,
Lasă-mă să-mi văd de viaţă,
Nu fi scârbă de paiaţă.

Am nevoie de noroc
Stropit cu flori de busuioc,
Agheasmă din suflet dulce,
În pat cu el să mă culce

Să visez o noapte-ntregă
Că mi-i drag şi îi sunt dragă,
Precum îngerul bălai
Ce ne-ascunde sus, în rai.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fotbaliştilor români care joacă în Turcia

În Vest nu le-a surâs norocul
Şi au acum aceeaşi soartă:
Aşa precum le cere jocul,
Românii noştri trag la... Poartă.

epigramă de Nicolae Zărnescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şampanie... Eu beau când sunt fericită şi când sunt tristă. Uneori beau când sunt singură. Când sunt în societate, o consider obligatorie. Cochetez cu ea când nu mi-e foame şi beau până mi se face. Altfel, nu beau deloc – decât dacă mi-e sete.

citat din Lily Bollinger
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângi

când eşti fericită alături
de florile de tei (?!) iubirea
te-a făcut şi mai sensibilă
îmi vine să-ţi beau lacrimile
la un pahar de vin pelin
îţi şterg obrajii cu sărutul
pătimaş din remuşcare
gândul îmi umblă printre frunze
de tei
prin părul tău răscolit de vânt
de voci adormitoare
plângi
ca un vas ancorat în uitare
gândul ce clătină păcatul
ploaia
confuză pune o melodie difuză
(?!) zbori în negre pânze
mă-ntrebi de ce plâng dacă plâng

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipele trecute plâng

Privesc magic în cuvinte,
Clipele trecute... plâng
Şi alunecă fierbinte
Spre aducerile-aminte
Ale timpului... natâng.

E târziu şi-afară plouă,
Ceasul bate-ncet... tic-tac,
Risipind boabe de rouă
Şi-nceput de lună nouă,
Într-un trup de om... sărac.

Vine vântu-n goana mare,
Ca un zvon... de risipire,
Dintr-un corn de vânătoare
Care-şi caută... culoare
În iertare... şi-n iubire.

De-o veni cu mâna goală
Şi pustiuri... de uitare,
În secunda ancestrală,
Tremurândă şi banală
Torn, o ultimă-ntrebare.

Vei răspunde... de vei crede,
O vei ignora... ştiu bine,
Dacă nimeni nu te vede,
Îmbrăcată toată-n verde
Ai să uiţi, curând, de mine.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumit

de mersul lucrurilor o iau prin gura
humorului trăgându-mă în piept
şi scuipând aerul marin
mă apucă o deziluzie instantanee
nu plâng când beau pe stomacul gol
până la nebunie e numai un pas
nu-l fac îmi şoptesc ataşat
de o lamă de cuţit bine intenţionată
fericirea se sprijină pe mine
sunt o muză pentru ea
mă trag pe sfoară şi fug

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către care depărtări?

Neştiutele cărări
Şi-ale zilelor soartă,
Către care depărtări
Fără-ntorcere ne poartă?

Ochii bine nu-i deschidem,
Vai! Ce multe-avem de spus...
Când cu viaţa ne deprindem,
Tocmai viaţa ni s-a dus.

Facem treburi zgomotoase,
Toată lumea să ne ştie,
Pe când doar un pumn de oase
Vom lăsa pentru vecie.

Cei ce-i ţin în viaţă gura,
Faurii de gălăgie,
Spun că vor schimba natura,
Frunze-albastre-n pomi să fie.

Dar eu tac şi stau de-o parte,
Las a lor totul să fie.
Ştiu că gurile sparte,
Nu pot dăinui-n vecie.

Neştiutele cărări
Şi-ale zilelor soartă,
Către care depărtări
Fără-ntoarcere ne poartă?

poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anomalii

Elevii-n şcoală-s aşteptaţi,
Pe unii-i văd cu ochii-n rouă,
Iar alţii-s mult prea derutaţi...
Deşi nu văd vreo poartă nouă!

epigramă de Vasile Larco din revista "Lumea epigramei", nr. 7 (2012)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firul STS (Traian Băsescu)

Cum se trag atâtea sfori,
Nici astă dată nu mă mir,
Mi s-a-ntâmplat de-atâtea ori
Să prind din întâmplare-un fir.

epigramă de Vasile Iuşan din La români iară şi iară, apar vânzători de ţară (2012)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beau să te uit

în comă ajung seară de seară
vreau să mor repede
îmi vine să-mi trag un glonţ
drept în inima care încă te iubeşte

mă rog să vii şi să mă salvezi
cu iubirea ta medicament
dacă întârzii mă rătăcesc
simt asta şi de aceea te chem

beau până-mi pierd minţile
nici nu mai ştiu cine sunt
în memorie rămâi numai tu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta

păşesc printre veacuri uitate
în mâini port a mea soartă
ruine în jur şi paşii se scurg
tăcerea bate în poartă
gândul mă poartă
un zumzet se aude prin ani
mai latră un câine în poartă
se strecoară anotimpuri sub paşii rămaşi
ce vreme, ce soartă
să bat din poartă în poartă
trec ani trec spre soare apune
apune un gând pe strune de vânt
păşesc printre spini şi gânduri mă înţeapă
închid în mine cuvinte
se strânge în palme ţărâna
lumina se stinge în gol
plec spre apus şi gândul mă poartă
din poartă în poartă
se aprind în copaci cuiburi
mai plânge o mierlă pe umerii sorţii
se închide o uşă, se deschide o durere
mă caţăr pe ziduri pe picioare de humă
port pe buze surâsul uitat între pleoape

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă trag dintr-un gând

imaterial cu vorbe bune
sunt craiul de tobă cu dragostea
în drum serios şi visător
mă uit la femeile de treflă
cu ochii verzi şi obraznici
care mă sărută profund până ajung
palid în viaţa culturală

mă trag dintr-un vis cu lacrimi
lăsat pe etajera plină cu cărţi
lângă o ţigară cu urme de ruj
pe filtru lung şi elegant

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am rezolvat atâtea enigme în unele nopţi, am trecut prin atâtea aventuri şi mi-am construit atâtea castele cu ziduri de speranţe şi porţi de vis absurd, încât, atunci când viaţa şi-a adus aminte de dragostea mea pentru trenuri şi m-a folosit pe post de acar Păun, nici nu mi-a părut rău.

Cristian Lisandru în Picături de Insomnie, volumul 3, "Calea ferată de sub pasarela Basarab" (20 noiembrie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

La un concurs de Miss

Deşi sunt om mai în etate,
Eu n-am văzut înmănunchiate
Atâtea fete minunate,
Dar nici atâtea guri căscate!

epigramă de Vasile Matei din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâmplarea de a fi

Străbat dimensiuni prin porţi celeste
deschise mie-ntr-un etern acces
de ceea ce nici azi n-am înţeles
de ce, şi cum, şi nici chiar... cine este.

Şi trec din viaţă-n viaţă, poartă-n poartă,
prin lumi de-o clipă-n care mai trăiesc
atât cât să cunosc şi să iubesc
exact cum îmi dictează câte-o soartă.

E totul programat - aşa îmi pare;
să schimb ceva nu pot şi mă complac
în lumi ce doar în timp mai au schimbare.

Dar... cine-s eu? Sunt doar o întâmplare
ce trece prin portaluri, fără leac
şi făr-a şti ce-i scris în Cartea Mare.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!