Iubita
Ieri, ca o stea strălucitoare,
Ce-o admiram, pe boltă, sus;
Azi, e cometă trecătoare,
Ce se îndreaptă spre apus.
epigramă de Virgil Petcu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Citate similare
- stână
- Sălaș - anume-al oilor,
Măgarilor, dulăilor
Și-al "lupilor" ce-o fac de oaie,
Ce vin aici doar să jupoaie!
Stâna - Definiție
definiție epigramatică de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieri și azi
Ieri mergeam, fecior, la bal,
Astăzi moș, sufăr global,
Ieri spre Est eram atent,
Azi râvnesc spre Occident,
Ieri la ruși le dădeam banii,
Azi mi-i iau americanii,
Ieri eram români sadea,
Astăzi, romi ș-om mai vedea,
Ieri era pace-ntre noi
Azi e peste tot război.
Ieri n-aveam oranj sau bej,
Ci sub steagul roș, pe Dej,
Ieri în evul mort ateu
Credeam toți în Dumnezeu.
Azi, așa cum am mai spus
Ne-nchinăm către Apus.
poezie de Nicolae Rotaru
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Ingerii de otel" de Nicolae Rotaru este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Criza economică
E suflul nou - care socot
Că se întinde peste tot,
Ca maladie trecătoare,
Implementată-n buzunare!
epigramă de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia - Definiție
În viața asta trecătoare,
Ea e ființa ideală.
O protejezi ca pe o floare,
Dar pierde-n timp câte-o petală!
epigramă de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stelele ε, ζ și η din Ursa Mare formează un fel de arc, nu e așa? Dacă acel arc dinspre ε spre η, vei da peste una dintre cele mai strălucitoare stele, cea d-întâi stea în adevăr strălucitoare, pe care am întâlnit-o în excursiunea cerească ce o facem acum. Steaua aceasta se numește Arcturus sau alfa din Boarul, sau Văcarul. Prin martie încă veți găsi pe Arcturus spre nord-est. Nu e altă stea mai strălucitoare în acea parte a cerului. Dacă în martie de abia se ridică la orizont, în aprilie se vede însă mai bine și în urmă strălucește până toamna târziu.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Virgil Petcu, inițiatorul rubricii "Haz de necaz", din ziarul "Prahova"
În a noastră viață hâdă,
Și cam plină de necaz,
Fă-i pe cititori să râdă,
Fără să te faci... de haz!
epigramă de Nelu Ionescu-Quintus
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie
Mai ieri, luam fără efort,
La mulți, cireașa de pe tort.
De le-aș fi strâns, acum aveam
Să fac compot la-ntregul neam.
epigramă de Virgil Petcu (aprilie 2009)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia - Definiție
Este ființa ce-a mai dragă,
Ce-o porți în gând o viață-ntreagă,
Ca pe un dar frumos și sfânt...
Până te bagă în pământ.
epigramă de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie de primăvară
Primăvara pe ogoare,
Am văzut mai ieri tractoare.
Azi la plug, dar fără vlagă,
Văd trăgând câte-o mârțoagă.
epigramă de Virgil Petcu din Festivalul "Cât e Buzăul de mare" (mai 2010)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgia litoralului...
Ce amintiri și ce plăceri
Purtam în gând până mai ieri.
Azi, visul mi s-a spulberat;
E litoralul... prea "sărat"!
epigramă de Virgil Petcu (iulie 2009)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plăcinte cu răvaș, de Anul Nou
O vorbă ce nu se dezminte
(Ce-o știe bine românașul),
Sătulu-nfulecă plăcinte,
Lăsând flămândului răvașul.
epigramă de Virgil Petcu (2007)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urarea epigramiștilor prahoveni către epigramiștii ieșeni
Teleajenul transmite spre Bahlui
Mesajul său universal valabil:
Să fie cât mai lină apa lui,
Și în curând s-ajungă navigabil!
epigramă de Virgil Petcu (2010)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin
În viață, e o cărăruie,
Ce uneori spre culme suie.
Dar după ce străbați o cale,
Pornește muntele la vale!
epigramă de Virgil Petcu (iunie 2008)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorință
O, Doamne, când o fi să mor,
Aș vrea spre cer s-ajung în zbor,
Fiindcă aicea, pe pământ,
N-ai liniște nici în mormânt!
epigramă de Virgil Petcu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar vedem că nu numai Carul Mare se învârtește în jurul Polarei, ci toate stelele, întreaga boltă cerească. Astfel, dacă ne uităm spre est, vedem o stea care răsare, pe măsură ce trece timpul ea se urcă, ajunge la cea mai mare înălțime, apoi începe să se lase spre vest, sau apus și chiar dacă zorii zilei ne-ar împiedica să-i vedem apusul, știm însă după poziția ei pe cer că va trebui să apună.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele (1913)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viitorul vârstei a treia...
Cândva, priveam încrezător,
Cu optimism spre viitor.
Acum, când pun la toate cruce,
Văd viitorul unde duce...
epigramă de Virgil Petcu din Bătrânețe haine grele (2010)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reciprocitate (Unui fost și actual demnitar)
Pe vremea care a apus,
Amicul mă privea de sus.
Acum, când toate sunt pe dos,
Îl pot privi și eu de jos!
epigramă de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșit de cometă
S-a mai sfârșit ceva
înspre inevitabil
din crezul că există infinit...
a mai murit
încă o stea
așa,
cum credem că-s mereu toate pe cer
la fel de mari și împânzindu-și strălucirea...
deci e-un sfârșit etern, indiferent de nu se vrea,
e infailibil
ca și orice asfințit;
de unul singur, la fel de stingher
la fiecare, în orice ochi închiși... și-ntr-una, într-una
căci se știe, e scrisă calea...
S-a topit Elenin, o cometă
s-a șters, o dâră-n van-speranță
și-a mai rămas, se poate
un pic de gheață,
aproape fără importanță,
ce și-a propus o vizită
aparte,
cum a fost odată
și care-mi lasă un sentiment de greață;
că nu știu unde voi fi la întâlnire...
o altă stea mai putrezită
după ce voi fi eu însumi răstignire...
deci nu va mai fi iar Nubiru
ce-o credeam planetă...
Unde-oi fi pus clondiru
ăl' de casă, fără etichetă???...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada vechilor iubiți
Ca pomii înfloriți sub grindini
De douăzeci de ani luptăm
Ți-ai luat de zeci de ori bagajul
Tot așa des ne împăcăm
Obicectele din jur roiesc
Și mobilele poartă semne
Coșmarul vechilor scandaluri
Îmbrățișările de-apoi
Gustul floral al sfintei ploi
Din lacrima de-argint a vieții
Iubirea mea, cum au trecut anii prin viața ta,
Ce-a mai rămas din dimineți și seri,
Eu te iubesc mereu, la fel ca ieri,
Iubirea mea, gingașă, trecătoare floare
Dimineți fără nori, cu soare
Îmi străluceai pân' la apus, iubirea mea.
Trecuți prin vrăjile iubirii,
Înlănțuiți ca în trecut,
M-ai prins sau m-ai scăpat de lanțuri,
Din timp în timp, ne-am repierdut.
Există-n lume mulți amanți
Ce se obișnuiesc să cadă
În mări prozaice de ură.
Eu am tânjit la nesfârșit
Spre exaltarea ta de sfântă,
De-adolescentă imatură.
Iubirea mea, cum au trecut anii prin viața ta,
Ce-a mai rămas din dimineți și seri
Eu te iubesc mereu, la fel ca ieri,
Iubirea mea, gingașă, trecătoare floare
Dimineți fără nori, cu soare
Îmi străluceai pân' la apus, iubirea mea.
Dar timpul ce ne șterge urma
Chinuitor, din veac în veac,
Ne prinde-n menghini nevăzute
Dintr-un neant, în alt neant.
Devreme sau târziu mai plângi
Iar eu mă zbucium în zadar,
Ne descojim de certitudini,
Secrete azi nu mai avem
Și întâmplările lovesc
Ramuri de val floral în geam.
Iubirea mea, nu poți lupta
Cu înecații de la mal
Într-un veac plin de aberații
Iubirea mea, cum au trecut anii prin viața ta,
Ce-a mai rămas din dimineți și seri
Eu te iubesc mereu, la fel ca ieri,
Iubirea mea, gingașă, trecătoare floare
Dimineți fără nori, cu soare
Îmi străluceai pân' la apus, iubirea mea.
cântec, muzica de Jacques Brel, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O cometă cât de mică
O planetă cât de mare,
Lovită de-un meteorit,
Intră în dezintegrare
Și viața ei, a luat sfârșit.
Lovită de o cometă
Arde și se face scrum.
Nu rămâne din cometă
Nici măcar un fir de fum.
Și în cosmos, va să zică
Proverbul are valoare.
O cometă cât de mică
Răstoarnă planeta mare.
poezie de Dumitru Delcă (17 ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.