
Sărbătorile foamei
Foame-a mea, tu, Ană, Ană,
Pe asin pornește-n goană!
De mai am poftă de ceva,
Pământ și pietre aș mânca.
Din, din! Ce bine-i să mănânci
Văzduh și fier, cărbuni și stânci!
Foame-a mea, te du și paște,
Iarba sunetelor, hai!
Cu veninu-i să te-mproaște
Volbura, pe plai!
Mâncați
Pietrele sparte de vreun nevoiaș,
Și lespezile din vreun vechi lăcaș,
Și bolovanii - de la Potop rămași -
Pâini așternute-n văile golașe!
Foame, e văzduhul negru parcă;
Azurul clopotar;
E pântecul care mă-ncearcă.
Pacostea, iar!
Pe pământ frunzele ies!
Mă duc la fructele răscoapte.
Din sânul brazdei am cules,
Lăptuci și albăstrele-nvoalte.
Foame-a mea, tu, Ană, Ană!
Pe asin pornește-n goană!
poezie celebră de Arthur Rimbaud din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Diferența dintre un măgar și un asin: un măgar rage, un asin tușeste elegant.
aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan Zehan

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Anotimpuri
Anotimpuri, o, castele!
E vreun suflet făr' de rele?
Anotimpuri, o, castele!
Magic studiu-n vremi prin mine-i
Fericirea: rob oricine-i!
Slavă! Fie-i viața sfântă
Galicul cocoș de-i cântă!
Nici o poftă nu mă-nhață
Că-mi grijește ea de viață!
Trup și suflu vrajă ajungă
Trude toate mi le-alungă.
Ce să spun de vorba mea?
Prin ea fuge,-n zbor se vrea!
Anotimpuri, o, castele!
Pacostea de-mi stă la pândă,
Singur n-am să scap de-osândă.
Clipa fugii a venit,
Dă-mi, ah, grabnicul sfârșit!
Anotimpuri, o, castele!
poezie celebră de Arthur Rimbaud din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de N. Argintescu-Amza
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Paște iarba pe care o cunoști
Din Carpați până-n Nevada,
Iarba este cu grămada.
Însă iarba cea de viță
E pe plai de Mioriță.
epigramă de Virgil Petcu din almanahul "Perpetuum comic '88"
Adăugat de Virgil Petcu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Gustul casei
Mânca, mă, că lumea mânca pământ mai demult,
Era Stăncioaia, jupuise toată casa,
Că era bună huma aia, mirosea bine. Și mânca.
După ce mânca legume,
Mânca și câte un glod de pământ.
Așa avea ea poftă.
Mergea cu vacile și cu pământul în sân,
Bulgări, bulgări.
O întrebam noi: Ce faci, gagă Ioană, cu pământul,
E bun?
- E bun, uite îmi vine mie așa un gust bun.
Mai mânca și alta, Aneta, toată ziua dezlipea cu
Custura de pe casă,
Că ăla era bun, mirosea frumos.
Casele nu erau văruite,
Pământul era printre nuiele.
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor
Cine îmi scurmă
Focul nestins
În care am închis
Visul din urmă?
Năvalnic dor,
Vâslind în vânt,
Peste pământ,
Pornește-n zbor!
Părul mi-e nins,
Inima doare,
Dor ne-nvins!
Mă chemi tu, oare,
Spre Paradis,
Stea căzătoare?
poezie de Ștefan Ciuculescu din Umbra dorului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor
Cine îmi scurmă
Focul nestins,
În care-am închis,
Visul din urmă?
Năvalnic dor,
Vâslind în vânt,
Peste pământ,
Pornește-n zbor!
Părul mi-e nins,
Inima doare,
Dor ne-nvins!
Mă chemi tu, oare,
Spre paradis,
Stea căzătoare?
poezie de Ștefan Ciuculescu din Cuget nemuritor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă sunt...
Dacă sunt, unde sunt
în ce cânt
în ce gând
în ce rost muribund
în ce cuget plăpând
descărnat de curând
dacă sunt, până când?
Dacă sunt, eu ce sunt
un mărunt
amănunt
un mereu doar secund
dumnezei înjurând
ori vreun geamăt imund
ăsta sunt, asta sunt?...
Dacă sunt, din ce sunt
din descânt
din pământ
din dezgustul fecund
colcăind furibund
într-un timp ne-afund
din ce sunt, până când?
Dacă sunt, cine sunt
vreun cuvânt
de nesfânt
vreun pascal fredonând
în swahili, vreun rând
vreun temei de mormânt
dacă sunt, de ce sunt?
poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul
Adăugat de Radu Câmpan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fructele pe care le creștem în văile disperării sunt hrana pe care o vom mânca pe vârful muntelui.
citat din Fred Smith
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Jertfa
Al treilea om s-a chinuit saducă
ceva
pe un altar făcut altfel
atunci
mâhnit că nu l-ai primit
ciudos
știind că vrei sânge
altar
a făcut din întregul pământ
cu noduri în gât
a legat ritual
și-a luat bolovanul din piept
și-a lovit...
Al câtelea om sunt pe lume
sigur începe cu trei
pe pietrele anticului pământ
lovesc și eu cu bolovanii mei
să se înalțe un fel de mireasmă
din vorbe zdrobite
scântei.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Da... sunt și ceasuri bune. Să le lăsăm să doarmă... să nu le deșteptăm. Să nu ne turburăm singuri sufletul. Să nu ne întoarcem lângă gardurile peste care ne-a aruncat vreun stufiș parfumul, să nu ne rătăcim pe potecile pe unde am cules vreo bucurie... să nu cercetăm colțurile de văi și coastele de dealuri pe unde am lăsat vreun suspin să cadă... să nu alergăm înfrigurați pe cărările unde am auzit vreun cântec cum n-a mai fost altul...
Hortensia Papadat-Bengescu în Femeia în fața oglinzei
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei ce mor, pentru nimeni mor. Eroul e singur, pe pământ și sub el. Sângele lui fructifică alte lumi, căci în inimile noastre s-ar usca, în inimi fără vreun trecut sau vreun viitor. Până și virtualul ne e ideal.
Emil Cioran în Îndreptar pătimaș II, Despre nenoroc (2011)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea în strigăt
unde ești, cine sunt,
cine ești, până când
mai aveai undeva vreo mirare?
care noi, care tu, pentru ce, pentru cât,
mai aud în văzduh nemișcare?
n-ai idei, n-am nici eu,
vreun habar, vreun rabat
de iubire neatinsă de humă,
și de-o fi într-un veac
de amurg, de iubiri,
vom deschide o ușă în lume.
într-o mare de chin, de visări,
de-adâncimi,
unde nu se aude nicicum
despărțirea,
nici iubirea în strigăt
nici chiar moartea în țipăt,
o corabie de minciuni
și-adevăr.
care eu, care noi, care timp,
pe Pământ?
ce iubești, ce trăiești?
ce te miri?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Și luna-i de diamant
Ating cerul cu călcâiul
îngerii mă iau la goană
luna-mi bate-n talpă cuiul
însă steaua-i vai o rană
Îngerii mă iau la goană
fug de lume-n altă lume
parcă fug vai de pomană
ajung la un cap de nume
Fug de lume-n altă lume
luna-mi bate-n talpă cuiul
când din suflet ies doar spume
ating cerul cu călcâiul
Iar îngerii mă iau la goană
gratuit cu altă rană
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 ianuarie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Negru
Trosnesc sub pași tomnateci frunze sparte
Și reci, de parcă-ar fi din alte ere
Copaci scheletizați și-o babă care cere
Ceva nedeslușit - ceva de dincolo de moarte.
Mă-ntorc și-i văd o clipă ochii seci
Ca doi tăciuni uscați pe-o umbră ambulantă
Ajunsă - în sfârșit - pe ultima turnantă
A unei curse lungi, pe-ntinsele poteci.
Aș vrea s-o-ntreb ce vrea, dar latră-un câine
Și-n bezna nopții tot mai mult mă-ngrop
Din ceruri cade ploaia, cad frunzele potop
De nu mai cred că zorii vor mai veni și mâine.
poezie de Mihail Mataringa (26 octombrie 2007)
Adăugat de Mihail Mataringa

Comentează! | Votează! | Copiază!

Asin. Portbagaj pentru ciobani.
citat din David Boia (4 septembrie 2024)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Un tren a cules gările în goană până le-a risipit în locuri prescrise.
citat din David Boia (27 august 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul de lacrimi
pe aripile vieții vorba cântecului
întrecute doar de tropotul cailor
vorba vine vârstele
vieții se trec prin iarba înaltă înaltă a cerului
până la brâu
tăierea s-a făcut cu un râu (?!) de
lacrimi vorba
cântecului sub lăcrimare din difuzoare
sparte discret cu lovituri de copite-ngrijite
iubite, hai să
ne îndulcim din micile noastre răni împreună
până e timp de plutire de goană
nu chiar atât de nebună și-aflată
parcă nu la primele tinereți
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
În poem, oamenii mor altfel:
unii se usucă și devin ușori
ca frunzele toamnei,
apoi plutesc încet în sus;
alții se tupilează la pământ
și devin pietre sau movilițe de pământ
poezie de Crista Bilciu din Poema Desnuda, capitolul 5 (august 2011)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui măgar, când îi spui asin, este ca și cum în loc de "mă", i-ai spune "domnule".
aforism celebru de Tudor Mușatescu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieșind din zona în care iarba fusese arsă datorită aterizării celor două nave, vegetația îi îngreună înaintarea. Dar se descurcă. Lucian simțea parcă privirile gălbui ale locuitoarelor din zonă; era convins că nu era prezent și vreun "mascul" al speciei, considerat net inferior. Nu-i era deloc teamă, deși un sentiment de incertitudine îl încerca, totuși, cu toate că era convins că roboții îl vor feri de vreun eventual atac al localnicelor. Înainta cu prudență. 500 de metri... Oare îi parcursese?! Nu putea aprecia corect.
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!