Da... sunt şi ceasuri bune. Să le lăsăm să doarmă... să nu le deşteptăm. Să nu ne turburăm singuri sufletul. Să nu ne întoarcem lângă gardurile peste care ne-a aruncat vreun stufiş parfumul, să nu ne rătăcim pe potecile pe unde am cules vreo bucurie... să nu cercetăm colţurile de văi şi coastele de dealuri pe unde am lăsat vreun suspin să cadă... să nu alergăm înfriguraţi pe cărările unde am auzit vreun cântec cum n-a mai fost altul...

Hortensia Papadat-Bengescu în Femeia în faţa oglinzei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă sunt...

Dacă sunt, unde sunt
în ce cânt
în ce gând
în ce rost muribund
în ce cuget plăpând
descărnat de curând
dacă sunt, până când?

Dacă sunt, eu ce sunt
un mărunt
amănunt
un mereu doar secund
dumnezei înjurând
ori vreun geamăt imund
ăsta sunt, asta sunt?...

Dacă sunt, din ce sunt
din descânt
din pământ
din dezgustul fecund
colcăind furibund
într-un timp ne-afund
din ce sunt, până când?

Dacă sunt, cine sunt
vreun cuvânt
de nesfânt
vreun pascal fredonând
în swahili, vreun rând
vreun temei de mormânt
dacă sunt, de ce sunt?

poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul
Adăugat de Radu Câmpan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu răscolim, cu mâini ce profanează, pământul unde am îngropat vreo amintire.

Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar unde sta infinitul în făptură? În trupul armonios, modelat în proporţii limitate, unde?

Hortensia Papadat-Bengescu în Femeia în faţa oglinzei
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea în strigăt

unde eşti, cine sunt,
cine eşti, până când
mai aveai undeva vreo mirare?
care noi, care tu, pentru ce, pentru cât,
mai aud în văzduh nemişcare?

n-ai idei, n-am nici eu,
vreun habar, vreun rabat
de iubire neatinsă de humă,
şi de-o fi într-un veac
de amurg, de iubiri,
vom deschide o uşă în lume.

într-o mare de chin, de visări,
de-adâncimi,
unde nu se aude nicicum
despărţirea,
nici iubirea în strigăt
nici chiar moartea în ţipăt,
o corabie de minciuni
şi-adevăr.

care eu, care noi, care timp,
pe Pământ?
ce iubeşti, ce trăieşti?
ce te miri?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu răscolim, cu mâini ce profanează, pământul unde am îngropat vreo amintire. E o durere zadarnică. Nu mai găsim- nu se mai întoarce- acelaşi palpit, aceeaşi izbitură de sânge în piept şi obraz, aşa cum a fost nu mai reînvie. Trebuie să ţi-o spui cu putere, numai ţie singur, ca să nu te trezeşti nebun, căutând, pe câmpiile pustii, florile odinioară căzute din mila drumului.

Hortensia Papadat-Bengescu în Femeia în faţa oglinzei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

— Uite-i iar!... Uite-i subt geamul boierilor şi subt ochii noştri!... Se pupă în stradă! Ptiiu! şi, efectiv, doamna Vera, azvârlea pe scânduri, nu pe scoarţă, dezgustul ei astfel coagulat într-o spută amăruie, care, desigur, îi uşura organismul de prisosurile unui dispreţ care, neconcretizat, i-ar fi putut face, Doamne fereşte, vreun rău. Totuşi, dispreţul doamnei Vera se refăcea tot mai veninos.

Hortensia Papadat-Bengescu în romanul Concert din muzică de Bach - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. Bucureşti (1927)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate sentimentele esenţiale sunt în noi, însă în doze divers proporţionate, care, calculate, dau ca rezultat fiinţe rele, bune, crude, blânde...

citat celebru din Hortensia Papadat-Bengescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate sentimentele esenţiale sunt în noi, în doze însă divers proporţionate, care, calculate, dau ca rezultat fiinţe rele, bune, crude, blînde... Numai anomaliile sunt unilaterale.

Hortensia Papadat-Bengescu în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. Bucureşti (1925)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ar fi avut blana chiar din iarna asta, erau bani stricaţi la clima dulce ce fusese... în schimb ar fi "epatat" cu ea pe doamna în gri, pe marchiza de la conferinţe. Cu o mişcare din şolduri îşi potrivi cordonul pardesiului, ca ieşea uneori în jos, şi, luîndu-şi pasul elastic de june, intră pe o uşă laterală a Casei Şcoalelor, înainte se uită însa cu precauţiune în stradă. Nu cumva să treacă din întâmplare vreun coleg şi să-1 zeilemiscască o lună întreagă la birou.

Hortensia Papadat-Bengescu în Logodnicul, Editura Eminescu (1970)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

CĂRĂRILE VIEŢII

ACOLO unde cărările sunt trasate
Eu merg alăturea cu drumul.
Pe oceanul vieţii, pe bolta înstelată,
nu sunt căi marcate.
Cărările sunt ascunse de zborul păsărilor,
de lumina stelelor, de parfumul anotimpurilor.
Rătăcită şi confuză, îmi întreb sufletul:
Amintirile nu poartă în ele
cunoaşterea misteriosului drum?
Mi-e dor de acasă, mi-e dor de "acum"!

citat din Floarea Carbune (22 noiembrie 1948)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât învăţ mai multe despre univers, sunt tot mai puţin sigur că există vreun fel de forţă binevoitoare care are de-a face cu acesta în vreun fel.

citat din Neil deGrasse Tyson
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne râdem, zic

Să ne râdem doar un pic
Să fi prost, eo fudulie
Naţio ţie, dămio mie
Treizeci dă cratimen plic.

Dacă tot îţi vin la plic
(Cratimele), să le pui
Unde trebe, unde şti
Dacăţi vine vreun declic.

Îţi trimit şi nişte "i"
Săi pui pe unde lipsesc
Iar des mulţi, de prisosesc
Mai arunci din ei, să şti.

Ânchei scurt, să nuţi complic
Existenţaţi preţioasă
Importanţaţi graţioasă
Reparată cu un plic...

poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 8 septembrie 2020 (8 septembrie 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negreşit că nu sunt indiferente raporturile unui vizitator cu o casă neîncercată încă; nici raporturile dintre un domiciliu şi locatarii lui noi, mai ales când e chiar vorba de o casă proprie, unde şi locuinţa şi locatarii îşi dezvoltă reciproc toate defectele posesiei.

Hortensia Papadat-Bengescu în romanul Concert din muzică de Bach - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. Bucureşti (1927)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degeaba se fac revoluţii: totdeauna vor fi tari şi slabi, stăpâni şi sclavi - la vals unul care conduce şi altul care urmează.

Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt nimic

Nu sunt nimic...
Dar dac-aş fi ceva
N-aş fi vreun genial neînţeles
Vreun guru adulat, semeţ, ales
De-ar fi s-aleg, aleg să fiu comun,
Obişnuit, servit carne de tun!

Nu sunt nimic...
Dar dac-aş fi ceva
N-aş fi poetul publicat în viaţă
Cel mult postum s-ar arăta pe faţă
Ce-am scris şi-a fost ascuns, în manuscris...
Rămâne să decideţi, sunt proscris?

Nu sunt nimic...
Dar dac-aş fi ceva
Aş vrea să fiu o frunză-ntr-un copac
Să cresc, să-mbătrânesc şi să împac
Fireasca lege: moarte după viaţă,
Să mă-ntâlnesc cu Cerul, faţă-n faţă!

Iar dacă n-oi avea vreun loc în vreo prefaţă
Să mă fixaţi atent într-o postfaţă...

poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 18 septembrie 2020 (18 septembrie 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile nu prea ştiu ce vor, când nu se fac a nu şti. Cu ele trebuie totdeauna să ştie altul bine ce vrea.

Hortensia Papadat-Bengescu în Lui Don Juan, în eternitate, îi scrie Bianca Porporata
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde mă aflam eu în timpul luptelor? Nici pe baricade în mijlocul camarazilor şi nici în vreun centru legionar de comandă al Capitalei. Umblam singur din loc în loc, din casă în casă, căutându-mi adăpost pe unde puteam.

Horia Sima în Era libertăţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

(...) acea chemare puternică a tuturor voinţelor spre poarta mare, spre drumul pe unde cineva, liberator, avea să vie, acea chemare părea a nu grăbi cu nimic sosirea salvatorului (...)

Hortensia Papadat-Bengescu în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. Bucureşti (1925)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergând după noi

la pamplona oamenii aleargă un animal cald,
nişte coarne, tropotul de copite înghesuit în carne.
se zice că se bucură, sunt liberi şi drepţi,
prigonesc fricile care tremură şi fug.
mulţimile şi le subordonează şi progresul începe
de unde frica agonizează într-un mod umil,
în bătaie de joc, în bătaie de viaţă.
nu se delimitează eroi, hoardele acestea
nici nu au vreun staroste, nici vreun scop.
animalul moare după ce s-a răspândit în fiecare.
cine a spus că animalul moare...

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

N-ajungem niciodată vreunul dintre noi
la vreun altul dintre noi n-ajungem
cum nu ajunge al pădurii roi
la arborele singuratic, sânger.

Vom pune sănii, noi, ca şi Serghei
dar nu pe vreo zăpadă
ci doar pe ghiaţa lacrimilor în toi
ce stau să cadă.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!