Cascada

Apă şi om,
voi sunteţi eterna mişcare!
Voi sunteţi goana neostoită: voi sunteţi spiritul!
O stâncă nu rămâne neclintită, un zeu nu rămâne deasupra:
strălucirea voastră despică blocurile de granit,
sub vocile voastre plesnesc tăcerile morţii.

O cascadă, tu, dans de perle,
din trunchiul tău de apă, unicul, prăvălit,
înfloreşti pe pământ milioane de ramuri fluide!
Te dăruieşti otrăvitei urzici din şanţurile drumurilor,
înalţi fântâna verde, ţâşnitoare, a palmierului,
în roua ta se răcoreşte floarea de nu-mă-uita,
iar unsurosul măslin te soarbe cu pompe de-aramă.
Tu eşti nemărginita iubire a pământului!

Aşa vreau şi eu, nemuritoarea-ţi iubire,
să curg în şiroaie şi să mă revărs peste omenire:
de jos, din singurătate, de jos
înspumat, să mă retopesc în iubire
(de pe înălţimea piscului măsor adâncimile văii),
spre oameni din nou să mă vărs îndărăt,
spre întunecatele văgăuni ale învinşilor şi înrobiţilor,
spre mohorâtele pustiuri ale strădaniei şi lipsei de rod,
spre nesfârşita câmpie a săracilor şi a nătângilor,
spre porturile afumate ale celor goniţi şi constrânşi -
în jos, în jos trebuie să mă supun goanei eterne,
cine se dăruieşte devine mai totdeauna bogat.
Cu gură clocotindă şi cu ochi care râd
vreau să risipesc iubirea mare a nopţii acesteia,
să mă dăruiesc, dăruiesc, pentru că ştiu:
nesecaţi sunt gheţarii pământului,
nesecate-s izvoarele inimii!

poezie celebră de Yvan Goll din Poezia germană modernă (1967), traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru fiecare femeie

pentru fiecare femeie câte o floare,
în loc de mărţişor,
voi sunteţi pentru noi raze de soare
şi pentru asta vă zâmbim în cor

voi sunteţi dorul dulce ne-mpăcat,
voi sunteţi oful nostru din suspin.
voi sunteţi împlinirea în păcat,
voi sunteţi jumătatea ce-o iubim

pentru voi, în loc de mărţişor, o floare
şi-n ea vă dăruiesc un of şi-un dor,
vă dăruiesc cu multă încântare,
petale ce le-asud prin patul nopţilor

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de pirat

Spre ce-orizonturi ne vom aventura azi pe nesfârşita mare,
Ocolind furtunile şi călăuziţi de-o stea sau de un far?
Vom îndrepta prova spre ţărmurile Africii sclipind albe-n soare,
Spre Providence sau Babilon, sau spre porturile din Malabar?

poezie de Robert Louis Stevenson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne vom întâlni...

Alunec
în pojghiţa de gheaţă...
Fierbinte trup,
topeşte straturile.
Desenează cântând,
dorinţele...
Alunecă timpul,
pană de ger peste chipuri.
Spre sus, privirea fuge,
în ritmul valurilor de sunet...
Violet dans,
în spirale de armonie
alunecând...
Ochi spre ochi
se îndreaptă forţa uitării.
Iubire în iubire,
drum senin urmăm.
Ne vom întâlni
la baza piramidei,
primind,
zborul clipei spre vârf...

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credeţi că ştiţi deja ade­vărul! Credeţi că înţelegeţi deja cum stau lucrurile. Astfel că voi sunteţi de acord cu tot ceea ce vedeţi, auziţi sau citiţi, care se încadrează în para­digma înţelegerii voastre şi respingeţi tot ceea ce nu se încadrează. Iar aceasta numiţi voi a învăţa. Aceasta numiţi voi a fi deschis spre învăţă­tură. Din păcate, voi nu veţi fi niciodată deschişi spre învăţătură, atâta timp cât sunteţi închişi spre orice, în afară de propriul vostru adevăr.

Neale Donald Walsch în Conversaţii cu Dumnezeu, volumul I (1995)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aspirăm mereu spre perfecţiune şi nu ştim dacă o vom atinge vreodată. Ea este asemenea zborului pescăruşului alb ce se înalţă peste strălucirea mării nesfârşite. Perfecţiunea rămâne zborul nostru spre absolut, un zbor spre adevăruri eterne, spre frumuseţi ideale, spre vise intangibile. Orice fiinţă care poartă în ea vise măreţe, speră că ele vor fi realizate, deşi drumul este anevoios, căci acea fiinţă este dirijată chiar de energia ce o dau visele.

Ecaterina Chifu în Reflecţii / Reflexions (2006)
Adăugat de Ecaterina Chifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu vă poate separa de iubire, deoarece sunteţi iubirea încarnată. Voi sunteţi cei strălucitori, care visează un vis de violenţă şi abuzuri. Voi sunteţi îngerii care umblă ca nişte răniţi.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo, lângă acel geam

- Unde eşti, inima mea? Răspunde!
- Acolo, lângă acel geam.
În piept doar pustiul mi se-ascunde
Şi chin, dar inimă nu am.

- Unde eşti, vis al meu, de lumină?
- Acolo, lângă acel geam.
Odaia mea de-obidă-i plină,
Şi foc în ea nu am.

- Unde sunteţi, privirile mele?
- Acolo, lângă acel geam.
Din ochii mei pustii curg lacrimi grele,
Fierbinte şi sărat noian.

- Unde sunteţi, voi, stihuri? E dorul
Care vă fearecă în chin?
Cântece, stih, spre ce vă luaţi voi zborul?
- Zburăm spre acel geam vecin.

- Unde sunteţi, voi, gânduri hoinare?
- La acel geam de-acolo-am stat...
- Şi cine-acolo sălaş are?
- Cei doi: soţie şi bărbat.

- Ei doi, dar eu, pe-aici, ce caut oare?
Odată, eu pe ea o cunoşteam...
Trezit de-ntâiul licărit de soare,
Priveam, acolo, spre acel geam.

poezie celebră de Rasul Gamzatov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt de jale

vai vouă zei, sunteţi cei vinovaţi!
pentru sărăcia din Þara românească
sunteţi proscrişi sunteţi blestemaţi!
frica de Dumnezeu să vă lovească.

ţara este plină de viruşi de boli
spitalele se sfarmă peste pacienţi
frigul dă buzna prin case şi şcoli
copii sărmani renunţă sau rămân repetenţi.

vai vouă zei, căci aţi furat destul
munţii plâng despăduriţi de slugi
fiecare român de amar e sătul
spre ceruri se înalţă triste rugi.

vai vouă zei, sunteţi cei vinovaţi!
sunteţi proscrişi, sunteţi blestemaţi!

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te dăruiesc

Te dăruiesc speranţelor pierdute
Şi vântului hoinar, rătăcitor,
Greşelilor cu greu recunoscute,
De aripile ultimului zbor.

Te dăruiesc plăcerilor grăbite,
În vinul roşu, binecuvântat,
Sedus abil... de tinere ispite,
În nesfârşita noapte de păcat.

Te dăruiesc corăbiilor pline
Ce dijmuiesc sosirile în port,
Pentru fecioare mici şi cabotine
Tentate de iubire... şi confort.

Te dăruiesc nespuselor cuvinte,
Şoptite în vârtejul unui dans
Şi de ce nu, la tânăra cuminte,
Ce pune inocenţa în balans.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

8 Martie

Femeie, eşti o lacrimă pe geana zării,
În sufletul copiilor eşti o scânteie;
Tu ai în inimă luminile visării,
Când tot asculţi o-ncântătoare melopee.

Eşti raza lucitoare ce ne luminează
Şi inima şi sufletul arzând de dor...
Când versurile toate-n mintea ta vibrează,
Spre tine se îndreaptă scumpul tău odor.

Eşti mamă bună şi soţie iubitoare,
Tu te îndrepţi întotdeauna spre credinţă,
Alături de familia ta eşti răbdătoare
Şi inima ţi-e plină de bunăvoinţă.

Femeie, eşti născută din iubire mare
Şi ai tăi dragi părinţi în braţe te-au purtat,
Iar sufletul ţi-e plin de binecuvântare,
Că şi copiii de speranţă n-au uitat.

Eşti floare simţitoare şi înmiresmată,
Te mlădiezi în adierea vântului
Şi te înalţi spre soare ca o nestemată,
Când vezi verdeaţa ierbii şi-a pământului.

Tu te îmbraci, mereu, în haina-nţelepciunii...
Eşti minunată-n colţul tău de verde rai;
Când te apleci spre frumuseţea rugăciunii,
În suflet dragostea pentru copii o ai.

Femeie, în această viaţă eşti Lumină
Iar inima de binecuvântare-i plină...

poezie de Bombonica Curelciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi

Voi nu meritaţi lumina
Din afara trupului vostru
Pliat de mizeria morţii
Născute-n adânc.
Voi meritaţi sărăcia strămoşilor voştri
Pentru a vă pleca fruntea
Înspre cenuşa străbună.
Jugul robiei v-apasă
Pe umerii goi, mirosind a cenuşă şi-a mâl.
Nu-i destul!
Aţi uitat că cineva v-a creat,
Aţi uitat de esenţa divină.
În voi nu mai există iubire,
Credinţă sau altceva.
Sunteţi ciulini rostogolindu-se
În mânia furtunii,
Nu mai aveţi rădăcini,
Nici părinţi, nici copii,
Sunteţi singuri în lupta
Cu uitate stihii.
În necredinţa voastră bolnavă,
Vă credeţi puternici.
Sunteţi puroiul din plagă,
Nefiresc de alergici
La iubire şi şoaptă de vânt şi izvoare.
Rana voastră e-n suflet
Şi asudă... şi doare...
Trăiţi infidel,
Cu sufletele ce v-au adoptat,
Crezând într-o inexistentă iubire.
Păcat!!!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roua din ochi

Din roua ce din ochi ţi-a răsărit,
Eu am sculptat în minus infinit,
O amintire, spre a te avea,
Acelaşi vis cu plâns de catifea.
În dans de păsări mi-am pornit paşii
Spre a-mi rămâne în zborul înspre înalt.
Un bob de rouă îmi spală plus infinitul
De rana murdară a sufletului.
Sunt un vulcan ce erupe din sine
Pentru a lumina cetatea cerului
Când îngerii nu mai sunt făclii.
Silindu-mi respiraţia să te iubească
Sincer şi dezinvolt,
Mă caţăr pe umerii timpului
Să respir primăvară.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul este că Spiritul există în voi şi că voi sunteţi Spiritul. Sunteţi frumuseţea, fericirea şi bucuria acestui Spirit. Aceasta este identitatea voastră reală. Dar, pentru că atenţia voastră nu este acolo, voi nu vă puteţi percepe Spiritul. Dar el există ; este în voi, în inima voastră, aşteptând momentul în care va intra în câmpul minţii voastre conştiente şi va fi perceput la nivelul sistemului vostru nervos central. Totul este acolo, construit în voi.

citat din Shri Mataji Nirmala Devi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recviem pentru iubire

mreaja de păcate din ochii tăi tufe
de liliac verde
cu buza otrăvită de pasiune şi lacrimă
curgând
sete nestinsă de neant, imagine
desenată-n prăpastie
sabie îmbibată-n sânge ca-ntr-o carte
deschisă spre cer
Iubire eşti ca o femeie vie în trupul unui fluviu
dezbrăcată de fluturi şi întoarsă-ntr-o lacrimă
pierderea ta de la finele lumii ar fi un fulger
aruncat de-a lungul lumânărilor
aflate pe nisipul bisericii morţii
Iubire-nufăr de porţelan sărutat de bătăile inimii
lăsându-mă atinsă de adierea buzei tale
sunt suflet viu în trup de foc
şi mă întrb:
- pentru cine se naşte iubirea?
- Pentru OAMENI!

poezie de Diana Mihaela Zăgan din revista "Poezia" (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antistrofe

O, dacă voi, femei, aţi veni
aici, printre noi, deşi suferinde,
nu mai cruţate ca noi în viaţă, şi totuşi în stare
să faceţi din noi nişte preafericiţi.

De unde,
când se-arată iubitul,
îi luaţi viitorul?
Mai bogat decât va să fie vreodată.
Cine ştie cât de departe
e cea din urmă stea fixă pe cer,
e uimit când o află
În spaţiul sublim al inimii voastre.
Cum vi-l desfăşuraţi în mulţime?
Voi cupe de noapte, iviri de izvoare.

Voi într-adevăr mai sunteţi aceleaşi?
Sunteţi chiar aceleaşi copile
înghiontite în drumul spre şcoală
de un frate mai mare?
Voi, pure fiinţe.

În timp ce feţele noastre
se zbârceau, urâţindu-ne,
voi rămâneaţi pâine proaspătă.

Nici despărţirea de copilărie
nu v-atingea. Dintr-o dată
v-aţi schimbat în ceea ce sunteţi, dumnezeieşte
şi miraculos împlinite.

Noi, ca rupţi dintr-un munte,
adesea de mici
colţuroşi; uneori
ciopliţi fericit;
noi, aşchii de piatră,
peste flori prăvălite.

Voi, flori ale pământului, ale adâncului,
dragi rădăcinilor toate,
voi surori ale Euridicei,
voi care urmaţi cu credinţă
urcuşul bărbatului.

Noi, adesea jigniţi de noi înşine
lesne jignindu-vă însă, şi cu plăcere,
şi din nou la nevoie jigniţi.
Noi, ca nişte arme-aşezate
cu furie-alături de somn.

Voi, ocrotindu-ne-acolo unde
nimeni nu ne mai apără. Ca un pom umbros
şi îmbietor la somn e gândul la voi în reveriile celor însinguraţi.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârşite, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni. Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.

replică din Sfânta Evanghelie după Matei, Predica de pe munte. Fericirile. Adevărata împlinire a Legii. - 5:13-16 de Sfântul Matei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea aleargă spre iubire aşa cum aleargă şcolarul cât mai departe de cărţile sale; şi aşa cum tot el se îndreaptă spre şcoală încruntat, se desparte şi iubirea de iubire.

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conspiraţie de primăvară

s-a deschis pentru o clipă
pământul,
ca o rază de transcendenţă
spre un orizont purtat de vânt,
spre orizontul tot mai îndepărtat
la care nu ajungi niciodată
în viaţă,
nu în viaţa asta,
spre Fata Morgana,
spre fata în alb,
spre fata din vis,

s-a deschis lumina interioară a pământului
pentru o secundă spre
toate florile albe
spre toate zările albe,
spre toate păsările albe,
şi nopţile de mai,

speranţa,
ca o primăvară,
ca o mireasă
îmbrăcată conspirativ
în flori de cais.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să mă accept aşa cum sunt în realitate şi vreau şi voi să faceţi la fel, vreau să vă acceptaţi aşa cum sunteţi, să vă iubiţi aşa cum sunteţi.

citat din Julia Roberts
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adormirea Ta e calea învierii

Fecioară Precurată neatinsă de prihană.
făr' a cunoaşte moartea, Tu te-ai mutat la cer,
de unde ne trimiţi seminţe de speranţă
şi mângâierea Ta ne e preexistenţă.
Azi, în grădina Ta, e mare sărbătoare;
s-au îmbrăcat în verde copacii seculari,
îmbrăţişează cerul cu ramuri de iubire
iar florile pictate în culori lumină,
ţesut-au un covor sub "Masa Tăcerii"
căci Adormirea Ta e calea Învierii
pe care fii tăi păşesc cu bucurie,
ca "Pasărea în spaţiu" în plină armonie,
escaladând "Coloana Infinitului",
scară răsărită din inima pământului
pentru a-l uni cu măreţia cerului
unde-i zămislit mirajul cuvântului.
O floare sunt şi eu în grădina Ta,
micuţă sunt şi mă numesc, Nu-mă-uita.
Mă prinde-n a Ta poală când uneori mă-mpiedic,
căci numele ce-ţi port e un blazon heraldic
şi nu-mi este uşor să fiu mereu în zbor,
răspunderea e mare, eu, doar o simplă floare...
Icoană Eşti şi început,
în Tine, tot ce e Dumnezeiesc a încăput...
Fiu de Om şi Domn Ceresc Tu ai născut,
porţi de lumină ne deschizi spre absolut.
Tu ne dai mult, noi, prea puţin,
dar cu smerenie îţi mulţumim,
‘nălţând spre cerul tău diamantin
"Oda bucuriei" şi "Rapsodia României",
numele să-ţi preaslăvim,
grădina-Ţi să o miruim
şi cu iubire s-o-ngrijim.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!