Voi
Voi nu meritați lumina
Din afara trupului vostru
Pliat de mizeria morții
Născute-n adânc.
Voi meritați sărăcia strămoșilor voștri
Pentru a vă pleca fruntea
Înspre cenușa străbună.
Jugul robiei v-apasă
Pe umerii goi, mirosind a cenușă și-a mâl.
Nu-i destul!
Ați uitat că cineva v-a creat,
Ați uitat de esența divină.
În voi nu mai există iubire,
Credință sau altceva.
Sunteți ciulini rostogolindu-se
În mânia furtunii,
Nu mai aveți rădăcini,
Nici părinți, nici copii,
Sunteți singuri în lupta
Cu uitate stihii.
În necredința voastră bolnavă,
Vă credeți puternici.
Sunteți puroiul din plagă,
Nefiresc de alergici
La iubire și șoaptă de vânt și izvoare.
Rana voastră e-n suflet
Și asudă... și doare...
Trăiți infidel,
Cu sufletele ce v-au adoptat,
Crezând într-o inexistentă iubire.
Păcat!!!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.