Mefistofel: L-aţi copleşit, aerienii mei copii.
A adormit, precum i-aţi descântat.
Pentru acest concert vă sunt îndatorat.
Tu încă nu eşti omul - să-l ţii pe diavolul legat.

replică celebră din piesa de teatru Faust, scenariu de Goethe (1808), traducere de Lucian Blaga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie să te laşi copleşit de suferinţă până într-atât încât să uiţi că eşti om.

citat celebru din Goethe
Adăugat de Cristian Teleucă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi Diavolul, şi Dumnezeu vor sufletul tău: Diavolul ca să-l piardă, Dumnezeu ca să-l salveze. Depinde de tine cui il dai: fără voia ta, nu-l poate avea nici Diavolul, nici Dumenzeu.

aforism de George Budoi din Sufletul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (25 iunie 2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn

Copleşit de nelinişti
un somn,
şi-un dor de somn,
mă mistuie-ncontinuu,
în acest adânc de codru
atât de bântuit de fiare.

Treaz sunt, oare,
sau adormit?

... Treaz sunt totuşi,
căci în plină toamnă,
umblu şi mă pierd
în codrul desfrunzit,
însoţit doar de foşnetul
multor temeri,
aidoma freamătului
frunzelor uscate
răvăşite de paşii mei
îndreptându-se spre nicăieri,
în timp ce
cu acest maldăr de cuvinte,
încerc să desenez
umbra lungă a zilelor
tot mai scurte.

poezie de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mefistofel: Fă legământ şi câte zile-avea-vei pe pământ te-i bucura de meşteşugurile mele. Îţi dau, ce nici un om nu a văzut sub stele.

replică celebră din piesa de teatru Faust, scenariu de Goethe (1808), traducere de Lucian Blaga
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mefistofel: Nu, Doamne, nu. E rău acolo şi nu tac. De oameni mi se face milă, nu mă-ndur prin ani să-i pun şi eu la chin pe-acei sărmani.

replică celebră din piesa de teatru Faust, Prolog în cer, scenariu de Goethe (1808)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragă-mi eşti

Dragă-mi eşti ca dragostea,
Dragostea ce-n suflet port,
Tu nu poţi să fi a mea,
Şi acest gând eu nu-l suport.

Dragă-mi eşti ca un luceafăr,
Luceafăr din miez de noapte,
Precum o floare de nufăr,
Dragi îmi sunt a tale şoapte.

Dragă-mi eşti ca un sărut,
Acel sărut ce vreau să-ţi dau,
Ca prin magie apărut
Pe buzele-mi să pot să-l iau.

Îmi eşti tot dragă, şi-mi vei fi
Mai mult decât tot universul,
Cât te-am iubit, te voi iubi
Ştiu că doar eu îţi sunt alesul.

poezie de Răzvan Isac (24 decembrie 2014)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mefistofel: Dă drumul numai băuturii pe gâtlej,
Şi inimii ea fi-va leac.
Se spune că te tutuieşti cu dracul,
Şi te sfiieşti de-o flacără, de-un fleac?

replică celebră din piesa de teatru Faust, I, scenariu de Goethe
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Ce-i cu tine, băiete? Eşti flămând şi însetat? Mamă, ce i-aţi făcut lui Nero?
Diana: Cum adică, dragul meu? Ce-i puteam face?
Lucian: I-aţi dat sau nu apă şi mâncare zilele astea?
Diana: Dacă i-am dat sau nu?! Cine ştie? Eram atât de preocupată din cauza ta, încât nu-mi dau seama.
Lucian: Eram sigur. E clar: L-aţi neglijat, deşi ştiaţi foarte bine cât de mult ţin la el. Nu numai că nu i-aţi dat să mănânce şi să bea, dar în plus, l-aţi mai şi lăsat pe afară!
Diana: Dragul meu, linişteşte-te! De Nero roboţii trebuiau să se ocupe; poate i-au dat ei apă şi mâncare.
Lucian: Nu cred, mamă; pentru a avea grijă de Nero, roboţii trebuiau programaţi, sau cel puţin trebuia să li se spună să se ocupe de el, în lipsa mea. Voi le-aţi spus măcar aşa ceva?
Diana: Nu ştiu, dragul meu; eu nu... Poate tatăl tău; ştii ceva, Iuli?
Iulian: Poftim?! Ah, despre Nero vorbeaţi? Nu... Nu ştiu nimic.
Lucian: Deci aţi uitat! O săptămână întreagă! Nu-mi vine să cred! Bietul Nero; nu ştiu cum a rezistat atât! Probabil doar dorul de mine l-a mai ţinut în viaţă. Uită-te la el, mamă! Vezi în ce hal arată?
Diana: Linişteşte-te, fiule; doar n-a păţit nimic. Mie mi se pare că arată foarte bine. E teafăr!
Lucian: Ţi se pare, mamă!
Diana: Pe cine suni?
Lucian: Pe o colegă.
Diana: La ora asta?! N-o deranja degeaba, din cauza câinelui, doar n-are nimic grav.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bruce Wayne: Faptul că ei mă vânează, nu le va aduce banii înapoi. Ştiam că mafioţii nu vor ceda atât de uşor, dar asta este altceva. Au întrecut măsura.
Alfred Pennyworth: Dumneavoastră aţi întrecut-o primul, domnule. I-aţi hăituit, i-aţi încolţit şi i-aţi adus la disperare. Şi, orbiţi de disperare, au apelat la un om pe care nu îl înţeleg prea bine.
Bruce Wayne: Răufăcătorii nu sunt complicaţi, Alfred. Trebuie doar să-mi dau seama ce urmăreşte.
Alfred Pennyworth: Cu tot respectul, domnule, poate că nici dumneavoastră nu îl înţelegeţi foarte bine pe acest om.

replici din filmul artistic Cavalerul negru
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balaurul USL, care are 70 % din Parlament, a modificat Codul penal în "marţea neagră" astfel încât şi-a asigurat superimunitate la răspunderea pentru fapte de corupţie

Românaşi – copii de aur,
Aţi votat acest balaur,
L-aţi făcut atât de mare
Că acum, vedeţi, e-n stare,
Dacă vrea, într-o clipită,
Să ne-nghită.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire, Politică şi politicieni (12 decembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare trebuie să caute adevărul în interiorul său. Nu există altă cale. Uneori simţiţi că l-aţi pierdut, alteori simţiţi că l-aţi dobândit, dar el este mereu acolo, nemărginit precum întinderea mării.

citat din Shri Mataji Nirmala Devi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sistematizare

S-a furat un munte
era aici aseară
locul l-aţi arat
şi-aţi pus secară

l-aţi furat
cu păduri şi ciobani
n-au mai rămas decât
trei bolovani

bandiţi tâlhari borfaşi mişei
vă bateţi joc de munţii mei
sigur l-aţi cărat în valea mută
să-l vindeţi pe valută

la noapte
îl veţi zidi înapoi
cu cetină mesteceni şi oi
vulturi şi zăpadă pe frunte

ce neruşinare
mi-aţi furat un munte.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

îndrăgostit

Îndrăgostiţii sunt aerienii pământului.

definiţie aforistică de Teodor Burnar
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Are grijă soarta să-l ridice pe omul harnic, să-l răsplătească pe omul darnic, să-l fericească pe omul iubitor şi să-l aplaude pe omul cu talent strălucitor dacă învaţă că în inepuizabila credinţă rezidă veritabila biruinţă.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diavolul doar ispiteşte – omul este cel care păcătuieşte, aşadar e mai rău ca diavolul.

Corneliu Vadim Tudor în Parfumuri şi culori (20 noiembrie 2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasă eşti

Frumoasă eşti iubita mea
Cum e lumina-n zori de zi,
Când soarele sărută marea
În cântec lin de ciocârlii.

Frumoasă eşti precum e valul,
Împodobit ca o mireasă,
Ce furios sărută malul,
Când noaptea umbrele-şi revarsă,

Frumoasă eşti precum e floarea
De liliac în primăvară,
Când cu mirosul ei te-mbată,
Chemându-te să iubeşti iară.

Frumoasă eşti precum e zborul
Cocorilor ce-au revenit
Purtând pe aripi bucuria
Iubirilor fără sfârşit.

Frumoasă eşti precum e bolta
Ce-n noapte-mbracă mii de stele,
Frumoasă eşti precum e Luna
Când rătăceşte printre ele.

Frumoasă eşti precum e vara
Când flori revarsă pe câmpii,
Frumoasă eşti precum e iarna
Când cerne fulgii săi zglobii.

Frumoasă eşti cum nu e nimeni
Sau cum sunt toate la un loc,
Frumoasă eşti, şi îmi eşti mie,
Iubita mea cu ochi de foc.

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ţi doresc, lebădă de rouă

Şi dacă eu pictez in versuri
Nu o fac să dezbrac dresuri
Ondulând culorile în curcubeu
Pentru ce iubesc cum ştiu derbedeu

Dulcind culori de prin galaxii
Miresme de sakure îngere
Să simt unicitatea, nu reflexia
Ce te a îngenuncheat iubire

Cu copii de amăgire şi măşti
Ce nu le suport cât voi vieţuii
Ce ucid unicorni inimii
Pe care voi fără de a şti

I-aţi legat în catâri la carusel
Cu budoare şi tel de bordel
Ce eu le văd doar vid a fi
Când una e Steaua Nordului

Ce răsare din palma ei de cer
Şi nu-mi cer decât să o iubesc
Gravând-o aici în altar făr efemer
Al infinitului ce pentru ea-l doresc

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar omul e atât de prost încât se poate lăuda şi mândri cu cel mai mare duşman al lui; propria-i minte. Culmea culmilor e că învăţăm fiecare nouă generaţie acest duşman care ne învaţă din moşi strămoşi separarea şi cumplita suferinţă. Îi învăţăm pe copii acest rahat ca să îi schilodim şi pe ei, în loc să învăţăm de la ei Prezenţa, contemplarea infinită nelimitată de frica numită gând. Dacă am realiza măcar în germene ceea ce spune Isus: "Până nu vă veţi reîntoarce şi veţi fi aidoma unor prunci nu veţi putea intra în împărăţia cerurilor!" am realiza că tot ceea ce îi învăţăm pe copii prin aşa-zisa "educaţie" este diavolul, sau separarea în loc să reînvăţăm de la ei veşnica noastră unitate de "A-Fi" dinainte de "A-şti". Un prunc nu a învăţat gândul, când învaţă gândul este sclavul suferinţei ce rezultă din separare pe viaţă. Gândul, frica, iadul sau separarea sunt una.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar omul este ateu, diavolul nu. Diavolul nu neagă existenţa lui Dumnezeu: dimpotrivă, el vrea să-i ia locul.

George Budoi (2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învinsul

Învinsul ce l-aţi pălmuit
Cu sete crudă altădată,
Iată-l! Acum s-a ridicat...
Cu pace-n suflet vă aşteaptă.

De neiertare apăsat,
Cu jugul fiecărei zile,
El s-a-nălţat spre nemurire,
Păşind tăcut spre fericire.

O, fiecare zi e teamă,
Înjunghiere, plâns, dureri,
Priveşte-n urma lui... e noapte
E plânsul ultimei lui seri...

Deodată iată-l! s-a-nălţat!
În ochi îl mai puteţi privi?
Au nu e el cel vinovat
De greul fiecărei "zi"?!

L-aţi umilit şi l-aţi scuipat,
I-aţi dat acuza sărăciei...
El cât a plâns?! Cât a-ndurat?!
Acum, pe calea veşniciei,

Nu el e cel împotmolit...
Voi, leş de lut neroditor
Ce-n plata voastră aţi crezut
Şi-n veşnicia banilor...

În plata voastră aţi crezut,
Uitând de rănile ce dor,
Corpul de răni vi l-aţi umplut...
Aţi înţeles că nu-i uşor?!
.....................................
Lumina sufletului său
Spre transcendent îl profilează...
Priviţi-l! Cât i-a fost de greu?!

Voi luaţi-i jugul ce-l apasă!
E-al vostru azi... A fost al lui...
Acum el este iar "acasă".

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!