Învinsul
Învinsul ce l-ați pălmuit
Cu sete crudă altădată,
Iată-l! Acum s-a ridicat...
Cu pace-n suflet vă așteaptă.
De neiertare apăsat,
Cu jugul fiecărei zile,
El s-a-nălțat spre nemurire,
Pășind tăcut spre fericire.
O, fiecare zi e teamă,
Înjunghiere, plâns, dureri,
Privește-n urma lui... e noapte
E plânsul ultimei lui seri...
Deodată iată-l! s-a-nălțat!
În ochi îl mai puteți privi?
Au nu e el cel vinovat
De greul fiecărei "zi"?!
L-ați umilit și l-ați scuipat,
I-ați dat acuza sărăciei...
El cât a plâns?! Cât a-ndurat?!
Acum, pe calea veșniciei,
Nu el e cel împotmolit...
Voi, leș de lut neroditor
Ce-n plata voastră ați crezut
Și-n veșnicia banilor...
În plata voastră ați crezut,
Uitând de rănile ce dor,
Corpul de răni vi l-ați umplut...
Ați înțeles că nu-i ușor?!
.....................................
Lumina sufletului său
Spre transcendent îl profilează...
Priviți-l! Cât i-a fost de greu?!
Voi luați-i jugul ce-l apasă!
E-al vostru azi... A fost al lui...
Acum el este iar "acasă".
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.