Maximus: Strămoşi, mă rog vouă ca să mă îndrumaţi. Binecuvântată mamă, dezvăluie-mi ce mi-au pregătit zeii pentru viitor. Binecuvântat tată, veghează asupra soţiei şi fiului meu. Şopteşte-le că trăiesc doar ca să îi strâng din nou în braţe, iar restul nu contează. Strămoşi, vă onorez şi voi încerca să trăiesc cu demnitate, aşa cum m-aţi învăţat.

replică din filmul artistic Gladiatorul
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aţi iubit, m-aţi învăţat, m-aţi prevenit şi pentru un viitor binecuvântat m-aţi pregătit.

Valeria Mahok (20 iulie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumesc, mamă şi tată

Muţumesc, mamă şi tată,
C-am viaţa asigurată,
C-am muncit şi am de toate,
Cât trăiesc, până la moarte.
M-aţi născut şi m-aţi crescut,
Mi-aţi dat tot ce aţi avut.
Mi-aţi dat ştiinţă şi sfat bun,
Pot să mă descurc şi-n drum.
Ştiu lumii să dau respect,
M-aţi învăţat să fiu corect,
Să preţuiesc, să muncesc,
Să păstrez şi să trăiesc.
Să-mi conduc viaţa mea,
De-i uşoară, ori de-i grea,
Că am indicaţii bune,
Pot să mă descurc în lume.

poezie de Valeria Calma Pleşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Juba (când Maximus priveşte la statuetele fiului şi soţiei sale): Te aud?
Maximus: Cine?
Juba: Familia ta. În viaţa de apoi.
Maximus: Da.
Juba: Ce le spui?
Maximus: Fiului meu îi spun că ne vom întâlni în curând. Între timp el să îşi ţină călcâiele drepte când călăreşte. Iar soţiei mele... nu te priveşte pe tine.

replici din filmul artistic Gladiatorul
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porumbei

Ca mâine o să fim strămoşi,
Nu zic: bătrâni, nu sună bine.
Şi pregăti-ne-om de plecare
În straie noi, cum se cuvine.

Ca mâine-o să zâmbim la cer
Cu inima evlavioasă
Şi toţi, strămoşi lângă strămoşi,
Cântând, ne-om reîntoarce-acasă.

Ca mâine, bravi strămoşi la porţi
Ne-o găsi moartea, fraţii mei
Şi vrând să-ngâne-o rugăciune,
Gura va naşte porumbei.

Ca mâine zice-ne-om: strămoşi,
Noi înşine strămoşi ne-om fi,
Dar dacă-om avea steag Iubirea
Şi de sub flori om trilui!

poezie de Traian Vasilcău (2018)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moştenire

Mă bucur că am, mamă şi am tată
Mă bucur că am fraţi, şi am surori,
Mă bucur că am casă şi am masă,
Că am soţie, fiice şi feciori
Mă bucur că am parta mea de soare,
Că am un cer de-a pururea senin
Că am izvoare dulci şi curgătoare
Prin suflet, prin iubire şi destin.
Mă bucur că am codrii mei anume
Că am un grai, al meu pe care-l ştiu,
Cel mai frumos şi cel mai scump din lume,
E graiul în care cintecele-mi scriu.
Mă bucur că trăiesc între prieteni,
Că am strămoşi ce au luptat viteaz
Şi mi-au lăsat drept sfînta moştenire,
Acest pămînt, cu zi de ieri şi azi.

poezie de Dumitru Matcovschi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ateii au strămoşi – trăiesc în... junglă.

aforism de Mihai Cucereavii
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărbătorit

Mă nasc azi iar, în gând cu mamă
şi sunt bărbat din tată... în fiu.
Doar poza de azi mă mai reclamă
că ziua a fost... aşa târziu.

Plângeam că părăsisem mamă
şi-o plâng azi... că m-a părăsit.
La tată am râs, să-l bag în seamă,
c-ar fi şi el... Acum dorit.

În atâtea naşteri, ani la rând,
m-am alipit... de simbol, mamă,
şi tată am devenit, nu-n gând...
Am probă... poza dintr-o ramă.

Trăiesc, c-am avut tată, mamă,
şi voi trăi... printre copii
când gândul lor, cândva mă cheamă
şi eu nici gând nu voi mai fi!

Alături, mai am... ce-a iubi, doar ce-a iubi, doar ce-a iubi...

*La toţi mă plec, pentru a vă mulţumi!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La revedere, mamă, la revedere, tată!

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
că-n ziua asta caldă de blajin,
nu vin cum vine toată lumea cumpătată,
să dau pomană pentru voi, ca un creştin.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
că azi cu voi e doar singurătatea...
şi mă căznesc aşa cum niciodată,
şi soarta mi-o blestem, şi laşitatea...

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
dar ştiţi si voi că sunt plecat la muncă,
şi peste tot e-o criză blestemată
şi dacă vin, stăpânii mă aruncă.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
voiam să vă aduc o nepoţică,
adică pentru voi, e strănepoată...
adică sunt bunel... la o adică.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
şi vă promit c-oi încerca la anul
să vin şi eu cum vine lumea toată,
la cimitir, să-şi ostoiască-aleanul.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
dar am vorbit mai an cu un vecin,
cu moş Vasile, cel de peste-o poartă,
să iasă-n locul meu la ţintirim...

Să toarne câte un pahar de vin,
lângă mormântul tău şi-al mamei – tată,
iar lumea spună: Să trăim, să-i pomenim!
şi liniştea cu clopote să bată.

Şi-atunce firea-mi se va linişti,
simţind din depărtări că e iertată,
şi buzele-mi uscate vor şopti...
la revedere, mamă, la revedere, tată!

poezie de Iurie Osoianu (9 mai 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici

Aici au trăit străbunicii,
Aici au trăit şi bunicii.
Aici îmi trăiesc şi părinţii,
Aici mi-au dat lumina, zeii şi sfinţii.
Aici îmi trăiesc cinci copii,
Aici se joacă şi fac năzdrăvănii.
Aici îmi trăiesc toţi nepoţii,
Aici vor trăi şi strănepoţii.
Aici este locul celor plecaţi,
Aici noi îi plângem, pe cei îngropaţi.
Aici ne hrăneşte şi râul şi ramul,
Aici a trăit, trăieşte şi va trăi, tot neamul.

poezie de Dumitru Delcă (12 martie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă nu m-aţi învăţat să dorm

am crezut de cuviinţă
că e bine să întorc stele pe dos
să-mi mânjesc degetele cu strălucire
ca apoi să vă ating ochii
ochii voştri, orbilor
care m-aţi ţinut strâns de mână
până când am învăţat să înţeleg semnele
trei snopi de gânduri mi-am pus la căpătâi
şi n-am putut închide pleoapă peste pleoapă
am zăbovit în mine până să cresc
şi femeie m-am născut
când întâmplarea m-a luat pe nepregătite
şi dacă nu m-aţi învăţat să dorm
v-am ţinut grijile în braţe
vouă, umbrelor mele topite în amurguri reci
şi-n răsărituri neîmblânzite
până când am uitat că greul nu-i decât uşorul
ce-ţi ridică sufletul spre cer

poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii măicuţei

Ochii măicuţei luminoşi
Când le-am putut simţi privirea,
Învăluindu-mă duioşi
M-au învăţat ce e iubirea.

Ochii ei blânzi şi zâmbitori
Ce mi-au vegheat copilăria
Curaţi ca roua de pe flori
M-au învăţat ce-i bucuria.
Ochii măicuţei visători
Călăuzindu-mi tinereţea
Străluminaţi de mii de sori
M-au învăţat ce-i frumuseţea.
Urmând credinţa din strămoşi
Ce astăzi o cinstesc şi eu
Prin ochii mamei cei pioşi
L-am cunoscut pe Dumnezeu.

poezie de Valeria Moroşan din Vrăbiuţa norocoasă (2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe-ai mei strămoşi îi văd pe cai dormind

Pe-ai mei strămoşi îi văd pe cai dormind
Tot timpul pregătiţi să intre în lupte
În zale, nopţi şi zile ne-ntrerupte
Cu lănci, cu săbii şi-arcuri ce se întind.

Când se-aud cai în zare, tropotind,
Văd tineri sau bătrâni cu feţe supte
Atenţi sunt la semnale întrerupte,
Ca şi la focuri ce pe deal se-aprind.

Un singur gând pe oameni îi frământă
Ce-a devenit şi crez şi legământ:
Să învingă sau să moară; în foc se-avântă,

Să apere pământul drag şi sfânt.
Prin fapta lor istoria cuvântă
Că-ai mei strămoşi sunt Ţară şi pământ.

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O patrie şi un mormânt

trăiesc durerea unei patrii
ca într-un sacru legământ;
printre ventricule şi atrii
îmi curge-acelaşi sânge sfânt.

trăiesc, privirea mi-e departe,
spre marea mea, spre răsărit;
trăiesc şi în această carte,
de-atâtea versuri răstignit.

trăiesc aceeaşi melodramă
prin vise şi prin alte vieţi,
ca plânsul dorului de mamă,
ca roua unei dimineţi.

trăiesc cu ochii şi cu gândul
la ce a fost şi ce va fi;
trăiesc, când se termină rândul,
pe firul unei agonii.

trăiesc blestemu-nstrăinării
urmat de-acelaşi aprig dor;
necunoscut sau dat uitării,
pe care limbă vreţi să mor?

poezie de Ionuţ Caragea din Guru amnezic (2009)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcerea fiului risipitor

- Mamă, tată, am venit!
- Iar vrei bani, bătu-te-ar vina?
- Vai, cum v-aţi închipuit?
Vreau doar casa şi maşina.

epigramă de Mihai Teognoste din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui beţiv

El aşa a apucat
De la tată, de la moşi:
Umblă toată ziua beat
Din respect pentru strămoşi.

epigramă de Constantin Popescu-Berca din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astenii

am vrut să strâng
în braţe un arbore
din imensitatea pădurii
dar mi-au amorţit
palmele, gândurile
mamă
si sufletul mi-a îngheţat

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arte îngemănate

trăiesc cu muzica o lume de extaze reciproce
este ca şi cum aş fi mângâiată de îngeri
ce dar divin e melodia inimii precoce
leagă lumile în suflet cu depline înţelegeri.

fiorul pur al devenirii cu slova îl trăiesc
vârtejul timpului în universul de cuvinte
febra de aspiraţii care se contopesc
cu sângele meu cu freamătul din minte.

muzica şi poezia două arte magistrale
care doar îngemănate fac în inimă spectacol
le trăiesc pe amândouă cu emoţii viscerale
mă simt binecuvântată, mângâiată de miracol.

simt limpezimea lor ca râul într-o vale
sunt pentru sufletul meu energii ideale.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt către voi

am smuls gândurile din sufletul meu
au zburat către voi
le-aţi primit cu sufletul deschis
din ele s-au născut poezii
m-am dezbrăcat de cuvinte, le-am dăruit vouă
m-aţi învelit apoi cu sufletul vostru
m-aţi mângâiat cu duioase cuvinte
atunci am înţeles că am găsit calea
sunt fericit, gândurile, cuvintele mele trăiesc
sunt purtate de voi mai departe
vă mulţumesc oameni frumoşi
vă iubesc

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Optimiştii trăiesc de parc-ar mai avea în faţă câteva secole; pesimiştii trăiesc de parcă fiecare zi ar fi ultima, iar restul lumii trăieşte.... cum poate.

aforism de Beatrice Vaisman
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca orice om dotat cu o minimă sensibilitate, trăiesc momente de fericire scurte şi sincopatic, pentru că în restul timpului îmi pun intrebări şi am dubii, însă sigur trăiesc un sentiment de înălţare când îi fac fericiţi pe alţii, dacă asta nu presupune sacrificii din partea mea.

citat din Monica Bârlădeanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!