Când mânia îţi umple inima, nu lăsa limba ta să strige în zadar.

citat din Sappho
Adăugat de Daniela Radut
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu răspunde unei persoane nervoase pe acelaşi ton. Nu lăsa mânia sa să devină mânia ta.

citat din Bohdi Sanders
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mânia

De demult, chiar din vechime,
Şi în proză, şi în rime,
S-a tot spus cum că Mânia
Soră e cu Nebunia.
În zadar s-a spus, Preasfinte:
Omul tot n-a luat aminte.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (5 iunie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

A umple ceasul, a-l umple şi a nu lăsa nicio crăpătură pentru regrete - aceasta este fericirea.

citat celebru din Ralph Waldo Emerson
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă limbii române

în limba română zâmbeşte un pământ
când primăvara se umple de vlăstari
când codrul mirabil se leagănă în cânt
sub cerul ce-şi deschide porţile mari.

limba românească are mândru nume
câmpii de bucurie ce rodesc sub soare
grădina luminii mărturisită-n lume
cu speranţe ce răsar între munţi şi mare.

limba românească nu are-asemănare
grai dulce împletit cu mândre doine
vântul o îngână în întreaga zare
soarta tricoloră înzestrată cu taine.

limba românească împlineşte visuri
unită cu stele să curme abisuri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

fericire

A umple ceasul; a-l umple şi a nu lăsa nicio crăpătură pentru regrete, aceasta este fericirea.

definiţie celebră de Ralph Waldo Emerson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zadar străluce luna

În zadar străluce luna pentru cine doarme dus
În zadar te duci să sameni dacă soarele-a apus
Şi-n zadar se află omul când e timpul prea târziu
Şi-n zadar cânţi pocăinţă la un capăt da sicriu.
În zadar îţi sună glasul către surdul înrăit
În zadar araţi lumina către orbul cel voit
În zadar spui de iertare celor care n-o doresc
Şi-n zadar arunci iubirea celor ce-o dispreţuiesc.

În zadar te crezi mai mare când zideşti pe cei nedrepţi
Vine repede şi pumnul ce ţi se va pune-n piept
Şi-n zadar te crezi puternic împotriva lui Hristos
Chiar 'napoia ta-i acela ce-o să te trântească jos.

În zadar s-a dat pe cruce preţul sângelui divin
Pentru cei ce ce-L tot alungă, pentru cei ce tot nu vin
Şi-n zadar vor plânge veşnic în adânc cei ce-au ajuns
Cui nu i-a răspuns la Domnul, nici El nu-i va da răspuns.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Limba Română

În limba română a sculptat Brâncuşi,
Şi şi-a vărsat tot dorul Eminescu,
A plans pe corzile viorii, a lui Enescu arcuş,
În limba română a pus viaţă-n pânze, Grigorescu.

În limba română cântă aşa duios privighetoarea,
Şi tot în limba noastră toţi stejarii povestesc,
În limba română străluceşte-n razele de soare marea,
În limba română toate florile iubesc.

În limba română lumea este mai frumoasă,
Şi tot în limba noastră rugile se înalţă către stele,
Limba română pentru mine e "Acasă"
Limba română, limba visurilor mele.

poezie de Marius Alexandru (9 august 2021)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorului său de limba română pe care îl chema Fântânaru şi căruia îi cam plăcea să bea

Dacă apa din fântână
S-ar preface-n vin Cotnar,
Aş lăsa limba română
Şi m-aş face Fântânar.

epigramă de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de Grozăvescu Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba mea

Limba mea e-o limbă sfântă
Ea îmi este căpătâiul!
Bucuria - când îmi cântă
Gungurit de prunc - întâiul...

Când mă ninge, când mă plouă
Şi-n dureri n-am o zi bună,
Când mă frânge doru-n două
Tac în limba mea străbună...

Când mă ard cuvinte-n strune
Acordându-mă-n furtună,
Torc din doinele străbune
Plâns în limba mea română.

Şi când rănile îmi sânger
Roşul macilor în grâne,
Cântul meu e zbor de înger
Limba mea e rugăciune...

De tăcerea m-o răpune
Şi cuvântul mi l-o frânge,
Din baladele străbune
Mioriţa mă va plânge.

Însă... somnul mi-e veghere,
Sub Luceafăr l-oi începe.
Limba mea va fi tăcere
Dar cu toţi o vor pricepe!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El e mai mult decât un erou

El e mai mult decât un erou,
în ochii mei e un zeu –
omul căruia îi este permis
să se aşeze lângă tine – el,

cel care ascultă de-aproape
murmurul dulce
al vocii tale, ispititorul

lui râs care-mi face inima
să bată mai repede. Dacă te întâlnesc
pe neaşteptate, nu mai pot

vorbi – îmi amorţeşte limba;
îmi arde o flacără subţire sub
piele; nu mai văd nimic,

aud doar zumzetul din propriile urechi,
transpir înfiorată;
un tremur îmi scutură trupul

şi devin mai palidă decât
iarba uscată. În asemenea momente
moartea nu-i departe.

poezie de Sappho din Lesbos, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba mea, limba romana!

Limba mea e cea mai dulce,
Dintre toate pe pamant,
De ma las purtat, ma duce,
Printre versuri si prin cant.

Limba mea e din Lumina,
Rasarita-n zori de zi,
Limba mea, limba romana,
Straluceste-n poezii.

Limba mea-i glas de izvoare,
E in fluier de ciobani
E-n cant de privighetoare,
Si in graiul la tarani.

Limba mea e adierea
vantului, prin frunza deasa,
Limba mea-i dulce ca mierea,
Limba mea-i cea mai aleasa.

Limba mea-i freamat de stele,
E iubirea dintre frati,
E in versurile mele,
Si-n ecoul din Carpati.

Limba care ne aduna,
De la margini de pamant,
Limba mea, limba romana,
Va fi pururi graiu-mi sfant!

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (31 august 2018)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autocanibalism

Zvârlind pe gât o duşcă,
Şi-ar revărsa mânia;
De limba nu şi-o muşcă,
Îşi mâncă omenia.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba noastră

Limba noastră e dulce
Ca fagurul de miere,
E măreaţă şi frumoasă
Ca luceafărul între stele.

E ca soarele care răsare,
Sus pe cer.
Limba noastră e plină
De taină, tandreţe şi mister.

Altă limbă mai frumoasă
Nicăieri nu mai găseşti,
Limba noastră cea română,
Limba gliei strămoşeşti!

Chiar şi sufletul şi dorul
Au şi ele limba lor,
Acesta este limba vechilor cazanii,
Limba Românilor!

poezie de Vladimir Potlog (31 august 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când dăruieşti, cerul îţi umple inima.

aforism de Dan Surducan (28 februarie 2015)
Adăugat de Dan Surducan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zadar deschide gura dacă are limba legată.

aforism de George Geafir din Lux de jeratic (1998)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu lăsa limba să îţi taie gâtul!

proverbe englezeşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se umple lumea de neologisme

Trăim mai abitir seisme
Decât în vremile primare
Se umple lumea de neologisme
Şi limba romilor, dispare

S-a resemnat Veneţia din veac
Şi sfinxul moare cu-ncetinitorul
Curg relele ca dintr-un sac
Şi nu ştim ce ne-aduce viitorul

Suntem de stele mai aproape
Dar şi mocirla e cu noi
În care vin să ne îngroape
Străini cu sufletele sloi

Se poluează mările de oameni
Se sinucid balenele pe maluri
Se vând în stradă false idealuri
Şi nu mai ai cu cine să te-asameni

A intrat deşertul în oraşe,
Pătrunde-n casă şi pătrunde-n noi
Dincolo de templele incaşe,
Se profilează chipuri de strigoi

La bursa neagră numai droguri, arme
Copiii lumii nu au calorii
La cârma vieţii noastre, alt jandarm e
Şi noi elaborăm doar teorii

Unul după altul, cataclisme
Mâine ce ne mai aşteaptă oare?
Se umple lumea de neologisme
Şi limba romilor, dispare

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Golurile interioare nu ţi le umple nimeni. Nu mai aştepta în zadar şi ia deciziile care te fac fericit.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când dragostea îţi umple inima, îţi goleşte creierul.

aforism de George Budoi din Dicţionarul dragostei (4 aprilie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Las

Las dragostea-mi înfometată
Să-şi ducă-n cârcă dorul,
Las ochii mei secaţi să plângă
În hohot dupa el
Şi inimii frâu liber las
Sa ardă de nebună,
Iar sufletului golul
Să-l care de stingher.
Las rana vieţi-mi să se-arate
În chinuri şi în suferinţă,
Iar timpului în ani îi voi lăsa
Profundul să-i masoare,
Tăcerii, libertatea ne-ngrădită
Să-şi strige neputinţa
Şi glas, durerii de-o viaţă-oi da
Să urle-n gura mare.
Las azi în urmă tot
Nevrând să ştiu
În mâine ce s-ascunde,
Las lacrimile-nvolburate-n val
Trecutul să-mi inunde.
Las vântului să spargă zarea
Cu greaua mea povară,
Apusului sa înnopteze
Ce-a fost odinioară.
De-o fi-n zadar cu tot ce las
Să ies din neputinţă,
Las răsăritul să se-aşeze
Pe calda-mi suferinţă.

poezie de Angela Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!