Căldura
Același strigăt mic de greier se așează
Peste tăcere și odihnă în câmpie
Și strălucirea gliei atâta e de vie,
Că urcă până-n ceruri înaltă. E amiază.
poezie clasică de Francis Jammes din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Mihail Sebastian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Scara ce urcă la o funcție prea înaltă e întotdeauna murdară.
citat celebru din Francis Bacon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.O noapte în câmpie
Când soarele scapă vederii
Și peste câmp se lasă seară,
Vine vremea privegherii
Lângă claia de secară.
Așternut îți e pământul,
Plapumă, cer fără nori.
Îți faci cruce către Sfântul
Și dormi așa până-n zori.
O noapte de vară, trăită în câmpie,
Sub cer plin cu stele și lună argintie,
Înseamnă odihnă, înseamnă sănătate,
Înseamnă hărnicie și roade mai bogate.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Viața trece ca o undă în ocean, uneori joasă, alteori înaltă. Odată ajunsă la țărm, își așează bunurile pe nisip și se retrage în tăcere în imensitatea ei.
Dumitru Novac în Viaggio in prima classe (11 august 2015)
Adăugat de Dumitru Novac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pusesem aer parfumat
Pusesem aer parfumat
În pipa care mă inspiră
Pe când salcâmul se admiră
În ochiul lunii mai curat.
Atunci urechii îi fu dat
S-audă-o fată cum se miră
Râzând că n-am și eu o liră
Ca un confrate consacrat.
Ci-n mica-i barcă legănată
Tăcere se făcu de-odată;
Codrii trăgeau să moară-n jur.
Ea-mi asculta flautul care
Scotea din el suspinul pur
Al primăverii trecătoare!
poezie clasică de Francis Jammes
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor
Enormă, pasărea plutea nemișcătoare,
Deodată se zbătu pe loc și-apoi în sus
Își îndreptă rotund un cioc de răpitoare
Și își purtă greoi un trup înspre apus.
poezie clasică de Francis Jammes din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Mihail Sebastian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșit de sărbătoare
Nelămurit în toamnă, aseară-am revăzut
Aceeași luncă unde am pescuit noi doi,
Tu pleci și eu rămân mai trist și neștiut
Cum sună de departe un cântec de cimpoi.
poezie celebră de Francis Jammes din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Mihail Sebastian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limpezire pastorală
Un singur nor e cerul și încruntat se-nclină,
Acoperă și-neacă din vârfuri o colină,
Dar din întunecarea aceasta mai pe urmă
Spălată-n ploaie albă, coboară jos o turmă.
poezie clasică de Francis Jammes din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Mihail Sebastian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rătăcind pe mal de ape
Peste zările senine liniștea-i atotstăpână,
Rătăcind pe mal de ape mi-ascult gândul în tăcere,
Într-o unduire lină valurile se îngână,
Vântul intră-n păpurișuri, mișcă-n dulce adiere.
Trece-o turmă de mioare, se îndreaptă către stână,
Doru-n vale se prăvale în doină de mângâiere,
Peste zările senine liniștea-i atotstăpână,
Rătăcind pe mal de ape mi-ascult gândul în tăcere.
Sălcii împletesc șuvițe, tremură în mlădiere,
Lance urcă spre văzduh cumpăna de la fântână,
Nor răzleț cu chip de înger în azur de ceruri piere,
Floarea cea nemuritoare, dragoste, credință-mi cere,
Peste zările senine liniștea-i atotstăpână.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbind cu Eminescu
ne plimbăm pe-o câmpie de piatră
în stânga poate-i un copac, dar nu se vede
îl acoperă copiii ce răscolesc în el
nici ei nu știu
în dreapta se așează în butoaie
se pun în mari butoaie inimi la sărat
vorbim pe-un câmp de piatră
nu vrei, îmi spune el
nu, nu vreau, îi răspund
nu vrei, îmi spune el
nu, nu vreau, îi răspund
nu vrei, îmi spune el
nu, nu vreau, îi răspund
din focul lui săpat în piatră
când dispare
mai râmâne un păianjân negru
cămașa-mi sfârâie
arsă în dreptul inimii
din trunchi și până-n creștet
îmi sare măduva spinării
și cu panașul ei de luptă-astfel alerg
nu, nu vreau,
mai strig
nu vreau, chiar dacă n-o să fiu
decât un strigăt de care trupul
să-mi atârne spânzurat
poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Martie 4
E atâta lume împrejur
cândva mai mult cu o mie,
o pală searbădă dădu
muție și mânie.
Nu știu ce-a fost
că n-am avut tărie
să fiu stăpânul
minutului din glie.
Se unduia pământul
ca apa la potop
și pendulau copacii
ca grâul cel necopt.
Lumini străluce
flambau până-n văzduh
căci supura planeta
cuprinsă de năduh.
Sulfuri buboase te loveau
din neguri deversate,
puțea pucios, iar împrejur
era un sloi de gheață.
Mugește solul gutural
și zgomote de grotă
bufnesc în minte și timpan
natura se revoltă.
Nechează caii,
coioții buimăcesc
iar bufnița precede
prăpădul omenesc.
Se adună case în moloz
morminte neplătite,
acopăr oameni cerșetori
și neamuri înstărite.
N-alege știință
sau om neinstruit,
cum nu contează rândul
venirii la trăit.
Și dintr-o dată, baltă
tăcere de mormânt.
Se acoperă trecutul,
pe locul zgâlțâit
natura se așează
la locu-i, hodinit.
E atâta lume împrejur
și toate reânvie,
se așează fașă peste tun
și-n case bucurie.
Așa este uitarea
balsam vindecător
pe rana omenirii
în mersul trecător.
Se învârte existența,
și-un ciclu viitor
se-inoadă cu trecutul,
aleargă în tandem,
e paradoxul vieții
de care eu mă tem.
poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tatălui meu, guadalupean
Gândesc la marea, care se leagănă în unde
Și parcă văd acuma în noaptea asta grea
Adâncul nesfârșit, când gol, când plin, de unde
Ieși - coraliu sfânt -copilăria ta.
poezie clasică de Francis Jammes din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Mihail Sebastian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
O noapte în câmpie
O noapte de vară, trăită în câmpie,
Sub cerul plin de stele și lună argintie,
Înseamnă odihnă, înseamnă sănătate,
Înseamnă hărnicie și roade mai bogate.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Destin
Ziua urcă fără urme,
norii trec pe cer în turme
de la nord mai bate vântul
schimbă pe pământ veșmântul.
Caii soarelui-n galop
tremură ca frunza-n plop,
se strâng drumuri în amiază
cum cuvintele-ntr-o frază,
lungă și alambicată
dintr-o noapte întunecată,
Ziua cu broboane-n frunte
urcă până-n culmi pe munte
și privește-n zări spre mare
cum vin straturi de-nserare.
Doar un fluture minuscul
se îndreaptă spre crepuscul,
își așteaptă-n pace noaptea
știe c-o să-i vină moartea.
Se vorbește numa-n șoaptă
dup-o zi arsă, răscoaptă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acei nărozi...
Acei nărozi făceau experimente,
Roia o lume în costume sport.
Ce artificii, scânteieri demente!
Riscai pe loc să cazi trăznit, și mort.
Suiau baloane-ornate ca un teatru.
Stricate, semănau sinucigași.
Dar frații Montgolfier aveau curaj.
Și-Academia de știință, treabă.
poezie celebră de Francis Jammes din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou
Arta cea mai înaltă se întoarce totdeauna la fragilitatea condiției umane.
Francis Bacon
Nu pot vorbi de durere, Doamne,
Nu se aude geamătul din gura deschisă
Strigătul mut împietrit în cuvânt
În pânza lui Bacon a disperării mele.
Ție îți vorbesc prin tăcere, Doamne,
Cu surda culoare din abisul vopselei.
Jale sau tristețe, durere sau dârzenie?
Oare are însemnătate fondul disperării?
Te strig prin tăcere, Doamne.
Cuvintele au luat forma penelului.
Oare Tu îmi înțelegi durerea, Doamne?
Oare ea înseamnă ceva? Înseamnă ceva?
poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în poloneză.Și literații și gazetarii au aceeași țintă: trezirea scânteii rare în adâncul sufletului celorlalți. Plămădesc același material: verbul, divinul verb, de care cu atâta înaltă pasiune vorbea Caragiale.
citat clasic din Tudor Teodorescu Braniște
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dreptul la trecere
atâta nevoie de noi
în tăcerea din lucruri;
în atâta strigăt
suntem pierduți;
de atâta însingurare
rămânem uitați;
încât ni se dă
dreptul la trecere.
poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sinaia, loc predilect de odihnă și creație a multor scriitori
I se spune cu temei
"Perlă a Carpaților"
Pentru strălucirea ei...
(Nu a literaților!)
epigramă de Leonida Secrețeanu din Culegere de epigrame (1976)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
noapte de vară
trezit din somn de-un greier
îl ascult până-n zori
haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcere
Peste păduri licăre palidă olac
Luna ce ne cufundă-n vis,
Salcia de lângă negrul lac
Plânge în noapte cu glas stins -
Se frânge-o inimă - nestins
Valul ridică ceața din zăcere
Tăcere peste tot tăcere.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Gedichte / Poezii" de Georg Trakl este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar