Soarele era însă strălucitor - numai în ochii ei era o ceaţă fumurie, care va împâcli totul până la moarte.

Cezar Petrescu în Calea Victoriei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luigi Farao: Noi ştim totul chiar şi despre oamenii care încă nu s-au născut.
Cezar Codreanu: Este posibil acest lucru? Glumiţi sau...?
Luigi Farao: Bine, nu în sensul în care te gândeşti matale. Nu suntem şi nici nu vrem să părem prezicători. Ideea este că noi ştim cum vor evolua oamenii de la naştere şi până la moarte chiar înainte ca ei să se nască, cu unele marje de eroare, în funcţie de mediile în care se nasc, mă înţelegi? Lucrăm cu studii de probabilitate. Dar rezultatul este, grosso modo, cel pe care am încercat să-l concentrez în aforismul pe care l-am împărtăşit adineauri cu matale.
Cezar Codreanu: Şi prin totul... să înţeleg că ştiţi de pe-acum traiectoria celor mai mici mişcări pe care noii oameni le vor întreprinde în decursul vieţilor lor?
Luigi Farao: Prin totul mă refer la tot ce contează, fireşte. Avem birocraţia, în primul rând, pe care o folosim aşa cum doctorul foloseşte stetoscopul pentru a asculta bătăile inimii unui pacient, însă diferenţa este că atunci când noi aplicăm instrumentul nostru, pacienţii ne ascultă pe noi. Mai ales cei care nu doresc să ia pulsul închisorilor.

replici din romanul În pregătire de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muză

Pierdut în gândurile mele...
În adâncul gândurilor tale!
Totul în lume parcă înceta,
Când ochii mei vedeau privirea ta!

Ochii tăi ce mă priveau...
Îmi luminau gândirea!
Cu tine îmi doream să stau,
Să-mi reneg nefericirea.

Superba ta înfăţişare,
Şi corpul tău cel prea frumos!
Îmi lua şi ultima suflare...
Mă atinge până la os!

Îmi doream să-mi fi muză,
Dar găseai mereu o scuză...
Soarele meu se eclipsa,
Când nu avea la ce visa!

Iubirea ta cea cruda!
Şi ambiţia mea absurda!
Îmi tortura gândirea!
Îmi omora fericirea!

Dulceaţa nepăsării tale,
Şi gândirile tale pale.
Le ignoram cu toleranţă,
Însă fără speranţă!

M-am regăsit în ceaţă,
Lumea mea atârna de-o aţă,
Însă fără pic de viaţă!
Iubirea ce mi-a oferit,
Mi-a adus sfârşit!!

poezie de Ilie Andrei Harapascu
Adăugat de Ilie Andrei Harapascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiindcă luna este de şase sute de ori mai puţin luminoasă decât soarele, ni se pare nouă mai albastră ca el... E un simplu fenomen optic.

Cezar Petrescu în Întunecare
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sirius are un mic însoţitor ce nu se vede decât cu lunetele mari, la o depărtare ca aceea a planetei Uranus de Soare, adică la vreo 2800 milioane de kilometri. La început se credea că acel însoţitor nu e decât o planetă care primeşte şi reflectă lumina soarelui Sirius; azi însă se ştie că e tot un soare, dar mai puţin luminos. Sirius e de 63 de ori mai strălucitor decât Soarele nostru, deşi e numai de câteva ori mai mare decât el. De la distanţa la care se află Sirius, Soarele nostru s'ar vedea ca o stea de mărimea 3.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul în lume este coruptibil... Nimic nu e întreg şi frumos... şi nici nu poate deveni... Toate se îndeplinesc numai până la o palmă de pământ. Totul e altfel de cum era aşteptat... cel mai frumos măr are viermele în el...

citat celebru din piesa de teatru Jocul Ielelor de Camil Petrescu
Adăugat de Roxana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne amintim parabola despre un om care era pe patul de moarte şi despre cei trei tovarăşi ai lui. Primul i-a spus: "Eu te voi conduce numai până la groapă". Al doilea: "Eu voi aprinde o lumânare pentru tine", însă al treilea i-a spus: "Eu voi fi mereu cu tine, nu te voi părăsi nici după moarte". Omul a murit. Soţia lui l-a condus numai până la groapă. Banii i-au aprins o lumânare, iar faptele bune l-au însoţit în veşnicie.

Ieromonahul Arsenie în Familia ortodoxă
Adăugat de mirela nicoleta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se ştie de ce β din Lira variază. Cauza variabilităţii lui Algol din Perseu e alta. Ca şi β din Lira, Algol e format din doi sori. Cel mai mic e numai vreo trei sferturi cât cel mare şi de vreo cinci ori mai luminos decât Soarele nostru; el se învârteşte în jurul celui mare în aproape 3 zile. Când ajunge, pentru noi, în dreptul soarelui cel mare şi strălucitor, începe încetul cu încetul să-l acopere, să-l eclipseze şi eclipsa aceasta ţine vreo nouă ore. După ce trece dincolo, soarele cel mare şi strălucitor îşi recapătă din nou strălucirea de mai înainte. Însă şi cel mic e luminos, dar faţă de strălucirea celui mare, cel mic pare obscur. Aşa e cu petele soarelui, care ne par negre ca cerneala, cari în realitate sunt cu mult mai luminoase decât cea mai puternică lumină electrică de pe Pământ.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul va fi cum a mai fost. Viaţa curge ca ieri, ca alaltăieri, de o veşnicie. Vânzătorul de gazete răcneşte în văzduhul sonor al dimineţii: Universul! Dimineaţa! Ziarul!...

Cezar Petrescu în Duminica orbului (1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul e să ştii a domina animalul, să-l constrângi sclav raţiunei, să-l ţii din scurt când şovăie.

Cezar Petrescu în Omul din vis
Adăugat de caitlin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce poate gândi un copil? Cum se va fi oglindind lumea în ochii aceia apoşi, umezi şi tulburi încă, aşa cum sunt ochii de miel?... E o umanitate embrionară în el, încă pură şi bună.. Pe urmă devine crud, laş, ipocrit - om întreg: un domn, o doamnă... Va cunoaşte toate dezgusturile.

Cezar Petrescu în Întunecare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu fuge de moarte

Nimeni nu fuge de moarte
La ieşirea din munţii semeţi
apele se limpezesc sărind în cascade
pe faţa dimineţii soarele îşi lasă razele
chiar dacă-i rece învăluită-n ceaţă,
totul se-ntâmplă normal şi grăbit,
nimeni nu fuge de moarte,
dar trăieşte cu teama în oase.

Nesfârşitul prin care curge văzduhul
lasă în hăuri ecoul
şi ziua se ridică din memoria clipei
fără cicatrici pe buzele amiezii
înflorind în ochi bucuria luminii.

Dacă pot să străbat cu sufletul,
odată cu săgeata albastră
voi străpunge cerul cu iubirea de semeni.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facebook comedy

stă în picioare şi foloseşte oglinda
drept tastatură: cu degetul mare & gros
atinge ochii şi buzele ochii şi buzele
mai rar se apucă de sinele nasului
mai rar se deretică în urechi
până când
locul său în oglindă îl ia
un altul care stă în picioare (?!) şi(-i) foloseşte
oglinda. în care îl râde în care îl dă
la o parte
e un loc cu multă mătreaţă – cade acolo
mai stă până când
îi vine rândul din nou: se postează
cât ai tasta cu picioarele depărtate în faţa
feţelor sale
moarte totuşi de râs în beneficiul vieţii
care şi ea se caută în oglindă
dar numai şi numai în
dreptând stângăciile tenului. vag iritat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Xcv xccv

mi-am desenat

palmele tale

pe tot corpul

nu mai e cale

de întoarcere

lipsa ta

e pumnul în stomac

care va reuşi

să treacă

dincolo

pot să închid ochii

să las soarele să încălzească

spaţiul rece şi tot mai mic

ce dă

în fatalitate

această înfrângere

e numai a mea

e numai a mea

când m-am dăruit

am făcut-o

cu totul

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie singură e aproape o femeie cucerită. Numai să ştii a aştepta şi să fii gata, când n-are pe ce umăr îşi sprijini fruntea.

Cezar Petrescu în Baletul mecanic (1931)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred în puterea din tocul ţinut de mâna lui Liviu Rebreanu, în sensibilitatea sufletească a lui Camil Petrescu, în imaginile de poezie a vieţii din paginile lui Ionel Teodoreanu, în dinamismul şi variaţia din opera lui Cezar Petrescu.

Miron Suru în Crez pentru cartea românească
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fericiri care atârnă ca ghiulelele de plumb: trag la fund.

Cezar Petrescu în Duminica orbului (1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciclu

Totul a-nceput într-o continuare...
Cum se naşte floarea zâmbind către soare,
Soarele -o usucă într-o scăldătoare
De raze călduţe şi unduitoare.

Nu-i nimic pe lume care nu foieşte,
Chiar şi piatra, timpul o încărunţeşte
Până când în rosturi o cermăluieşte
Şi o suflă vântul până-o prăfuieşte.

Totul este viaţă şi apoi e moarte,
Moartea se transformă într-o vietate.
Într-o perioadă ciclul se roteşte,
Nu mai ştiu din ce totul încolţeşte.

Din nisipuri fine şi din praful mării
Stâncile se-nalţă până-n vârful zării,
Din apa sărată creşte altă floare
Ce-şi ia din pietroaie frunze şi-o culoare.

Totul este moarte într-o disperare,
Totul este viaţă într-o încântare,
Din oase de păsări fluturii iar zboară
Şi prin iarba crudă câte gâze zbiară.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu îmi organizez chiar şi timpul pierdut. Îţi şoptesc aceasta la ureche, numai pentru dumneata: chiar viciile. O noapte de petrecere până la ziuă şi o săptămână de hoinăreală fără niciun scop nu înseamnă timp pierdut. Automat, ochiul înregistrează, iar cugetul, inconştient, prelucrează materialul înmagazinat. O carte se organizează semiconştient, lent, în decurs de doi-trei ani şi paralel cu alte cărţi.

Cezar Petrescu în revista "Rampa", interviu (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai ticăloşii nu pot urî. Fiindcă ticăloşii n-au de ce plânge orânduielile societăţii noastre. Ei se acomodează. Ei răspund răului cu rău. Dar un om de treabă e constrâns să urască. Altfel, devine şi el complice.

Cezar Petrescu în Calea Victoriei (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ai o victorie care să-ţi dea toate satisfacţiile, nu să te baţi cu morile de vânt ca un zevzec...

Cezar Petrescu în Întunecare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!