Să zicem că sufăr de un fel de cleptomanie culturală şi am comis un furt involuntar, dar de ce din toate momelile lui Ulisse eu am pus mâna, cu ochii închişi, tocmai pe bucata asta de săpun, aşa cum tânărul orb, deşi o ia de fiecare dată pe alte străzi, ajunge mereu la aceeaşi întretăiere de drumuri? Ce seu s-a topit în bucata alunecoasă, ce seminţii blestemate respiră în diafanul parfum de citron?... Totul începe de la detalii. Detaliile sunt ale tuturor. Săpunul mi se lipeşte de degete în buzunar, nu mai este al lui Leopold Bloom, este săpunul meu.

Nora Iuga în Săpunul lui Leopold Bloom (2007)
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am plecat să cumpăr unt. M-am răzgândit. Am cumpărat un săpun. Săpunul nu era ambalat. L-am băgat în buzunarul jachetei. Îl tot pipăiam cu mâna, îmi plăcea forma lui rotundă, alunecoasă. Apoi îmi duceam degetele la nas. Mirosea dulce-acrişor a colonie de provincie. Chestia asta cu săpunul e ca lăcusta care s-a pripăşit astă-vară, cine ştie din ce coclauri, tocmai aici, la etajul şase, pe raftul bibliotecii mele. E o intruziune, s-ar părea că nu are nicio legătură cu mine.

Nora Iuga în Săpunul lui Leopold Bloom (2007)
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi l-a smuls din mână şi a început să muşte cu furie. Deodată, a scos un răcnet, gura i s-a umplut de clăbuci, scuipa şi icnea... Aruncă bucata de săpun şi începu s-o calce în picioare. Alunecă şi căzu... Săpunul... nu ştie ce să facă cu el.

Nora Iuga în Săpunul lui Leopold Bloom (2007)
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce săpunul lui Leopold Bloom, care m-a însoţit pe tot periplul acestei cărţi, nu se lasă povestit, vândut în cuvinte? De ce îmi alunecă el de fiecare dată din mână într-o baie de spumă şi se topeşte acolo încet, în insubstanţialitatea unei revelaţii? El e lumina care asediază cu nonşalanţă toate capcanele şi nu poate fi prinsă. E poezia.

Nora Iuga în Săpunul lui Leopold Bloom (2007)
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre săpunul numit Congo

Congo este săpunul prin excelenţă bun...
Căci spală şi albeşte obrazele pătate
Şi numai mulţumită celebrului săpun
Sunt azi conservatorii cu feţele curate.

epigramă de Alexandru Macedonski
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe pat, colegii de celulă-ţi pun / atâta – o frânghie şi-un săpun

Cadou-i cu bătaie lungă
Şi te îndeamnă să constaţi:
Săpunul este ca să ungă,
Frânghia ca să nu te zbaţi.

epigramă de Dan Norea din Epi... Gramatica, Aicea nu-i nimic ciudat, același sex e preferat (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aceeaşi măsură în care se dezvoltă burghezia, cu alte cuvinte capitalul, se dezvoltă şi proletariatul, clasa muncitorilor moderni, care nu trăiesc decât atâta vreme cât munca lor sporeşte capitalul. Aceşti muncitori, care sunt siliţi să se vândă cu bucata, sunt o marfă ca oricare alt articol din comerţ şi prin urmare sunt supuşi deopotrivă tuturor vicisitudinilor concurenţei, tuturor oscilaţiilor pieţei.

Karl Marx în Manifestul Partidului Comunist (1848)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nora – ver

suri şi creaţii – poezie ra
muri nora iuga
dar şi o re
clamă la programul ra
bla bla pe site... b
la ce se poate ajunge când cauţi a con
juga un verb la nici
o persoană cu in-fluenţă
(?!)
când... ca
zi după zi
în organisirile in
spiratorului protococ
dar şi o re
clădire a cocului un
ic al poeziei în
alte când cauţi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universu-i totul sau nimic

Universul tremură în ochii mei,
El este totul sau nu este nimic,
Presară în juru-i misive, scântei,
Legănate-n val de borangic.

Universul este nimicul din tot,
Visează femeia cu ochii albaştri
Ce pune în faţă bucata de tort
Provenită din versuri şi aştri.

Universul este timp, amintire,
Pe capacul prăfuit al unui dric
Transformând moartea-n iubire,
Sigur e totul sau totu-i nimic!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orchestra atacă cu furie bucata. Bucata se apără şi ea cum putu.

aforism de Mihail Mataringa (8 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Civilizaţia începe odată cu săpunul.

în Galveston Times
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimentală, această carne aşteptând miracolul altor degete...

citat din Nora Iuga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu mai ştiu
pe unde să ajung la trupul tău,
mă aflu într-un labirint de oglinzi
pun mâna mereu pe mine
numai pe mine

poezie de Nora Iuga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii evită în aceeaşi măsură săpunul şi muzeele.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artie: Ştii, Shrek, eşti simpatic. Trebuie doar să ţipi mai puţin şi să foloseşti săpunul mai mult.
Shrek: Mulţumesc, Artie.
Artie: Am zis de săpun pentru că miroşi urât. Îngrozitor de urât.
Shrek: Da, am priceput asta.

replici din filmul artistic Shrek al Treilea
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am observat că hârtia pe care scrii este cea mai perfectă ladă de gunoi, tot ce se adună în exces acolo în creier şi începe să doară trebuie deşertat, şi iubirile dau primele semnalul, eu sunt un balon, un mic dirijabil, când sacii de nisip mă ţin pe loc, îi arunc pe rând şi mă înalţ.

Nora Iuga în Sexagenara şi tânărul (2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare dintre noi are o soartă în viaţă: o cărare pe care trebuie s-o străbatem şi care, de fiecare dată este nouă. În ceea ce ne priveşte pe noi actorii, cărarea nu este un drum bătut pe care putem să mergem cu ochii închişi şi de fiecare dată este o nouă căutare în noi, în situaţie, în stare, în relaţia cu publicul!

citat celebru din emisiunea Ieri, azi, mâine de Mircea Albulescu (TVR)
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sacra banalitate

Ea şi El
Sunt la fel,
Fiecare cuplu este sfânt,
Dar ca noi,
Ca noi doi,
Nu e, totuşi, nimeni pe pământ.

Pe toate scenele din lume
Mereu, mereu acelaşi nume
Mereu, mereu, mereu aceiaşi doi,
Un El şi-o Ea, aceeaşi dramă
Până ce ea devine mamă
Şi-aceia doi suntem, suntem şi noi.

În Biblie şi Odiseea,
Mereu bărbatul şi femeia
Într-o-ncleştare fără de sfârşit,
Cu sinucideri şi speranţe,
Cu ministere de finanţe,
Impozit care trebuie plătit.

Şi, Doamne, ce banalitate,
Le ştim de la-nceput pe toate,
Toate iubirile se nasc şi mor,
Şi, totuşi, eu cu nebunie
Mă dăruiesc cu totul ţie
Iubindu-te-mpotriva tuturor.

De-ar fi ca şapte, opt planete
Aceeaşi dramă s-o repete
Eu piesa mea o joc pân-la final,
Mereu, mereu aceeaşi dramă
Ne înrobeşte şi ne cheamă
Şi te iubesc eroic de banal.

Din jugul meu cu două locuri
Aprind în toată lumea focuri
Şi mâna stângă este facla mea,
Şi din adresă în adresă,
Mereu, mereu aceeaşi piesă,
Dar eu ca-n Shakespeare te voi adora.

Mai vrem să mergem şi-astă-seară
La drame ce ne-o comandară
Să fim actorii tragicului rol,
Un El şi-o Ea de-a pururi fi-vor,
Jucăm, stimate dom' regizor,
Chiar dacă astăzi teatrul va fi gol.

V-aţi plictisit, poftiţi acasă,
Singurătatea-i mai frumoasă
Decât orice orgoliu omenesc
Şi-ţi spun, când nimeni nu mai este,
Originala mea poveste,
Ca la-nceputul lumii, te iubesc.

Jucăm în piesa ce consacră
Banalitatea cea mai sacră,
Banalitatea că mai suntem vii,
Şi mai strigăm din şapte arte,
Strigăm de dincolo de moarte
Trăiască bucuria de-a iubi!

poezie celebră de Adrian Păunescu din Manifest pentru mileniul trei (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste

Sufletul tau functioneaza cu lemne,
Iar al meu cu electricitate.
Dragostea ta umple cerul de fum,
aA mea e din flacari curate.
Totusi vom mai merge impreuna
O buna bucata de pamant,
O buna bucata de cer,
O buna bucata de luna.
Vom fi fericiti pentru iarba
Si pentru lac,
Vom slavi drumul drept cu cate-o gura
Si vom tine un moment de reculegere
Pentru fiecare cotitura.
Ne vom lua dupa umbra mea
Care merge inainte.
Ne vom lua dupa primul gand,
Ne vom lua dupa doua-trei cuvinte.
Pana ne va iesi in cale
Sfanta Vineri
Sa ne spuna printre altele
Ca nu mai suntem tineri,
Si ca ea n-o sa ne mai dea de-acum
Nici electricitatea pentru flacara,
Nici lemne pentru fum.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucata mea de gând

Bucata mea de gând e ca o coală
Mototolită într-un fapt de seară...
Îl las şi plec, mă-ntorc tăcut în mine,
Când nimeni, să mă vadă, nu mai vine.

Îmi port tăcerea lacrimi-n batistă
Şi plec spre-un nicăieri ce nu există.
E secetă de oameni şi de stele
Şi vremurile, Doamne,-s tot mai grele.

În noapte îngenunci, în hohot plâng
Şi lacrimi în ocean de timp se scurg.
Bucata mea de gând e ca o coală
Mototolită într-un fapt de seară...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creierul meu este prietenul meu cel mai bun şi cel mai inteligent.

citat din Nora Iuga
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!